93,541 matches
-
89, încît chiar și această simplă alăturare în pagină pare forțată. A se vedea în acest sens reacția lui Eugen Simion la programul Observatorului cultural ce conținea termenul de "anti-ortodoxism" și răspunsul pe care îl dă Ion Bogdan Lefter acestei reacții într-o precizare reluată aici la pagina 130. Spre deosebire de cealaltă carte nouă semnată Ion Bogdan Lefter (Recapitularea modernității), Postmodernismul nu are structura unui studiu, ci e alcătuită din texte apărute în presa noastră în ultimii 15 ani. Întrucît unele texte
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
într-un viitor ale cărui surprize mai mult ne rânjesc, decât ne surâd, tema se esențializează. Ea țintește anume constante ale situației noastre în lume, în pura fatalitate a unor circumstanțe istorico-geografice date, dar și cu egală trimitere la propriile reacții și decizii. Umbra trecutului stă la spate, dar nu se desparte niciodată de noi. Fie că trăim sau nu în circularitate, cu istoria nu-i de glumit.
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
care Shakespeare-ul de mai tîrziu va ști să o rezolve. Iar rezolvarea vine, în primul rînd, din felul în care dramaturgul izbutește să reproducă pe scena liniștea. Din felul în care personajele învață să joace o scenă, să aibă reacții și să puncteze momente cheie în intrigă, tăcînd, nu lansîndu-se în tirade. După Kermode, acesta este punctul culminant în evoluția poeticității la Shakespeare, care presupune totodată și emanciparea de o retorică mai curînd convențională, a ornamentului și meșteșugului. Frank Kermode
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
de asemenea, calmul și politețea în relațiile cu presa a celor mai mulți dintre membrii executivului (asupra excepțiilor voi reveni deîndată). Ce e drept, nici presa nu mai are incisivitatea de altădată. Așezați într-o expectativă prudentă, jurnaliștii au devenit atenți la reacțiile acestei puteri de la care așteaptă tot ce e mai rău. Cu o excepție sau două, "marii editorialiști" de anțărț s-au retras cuminței în adăpost, de unde scot cu timiditate degetul umezit spre a vedea dincotro bate vântul. Cum afară e
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
cum îți curge prin vene - în sensul invers/ al sîngelui - un alt sînge, o altă viață: lipsită întrutotul/ de umilințe și de neliniști, de obosesii și de amenințări,/ între care și plînsul înălțîndu-se spre cer, la amiază" (Nimic mai plăcut). Reacțiile actantului pot fi urmărite pe diagrama unor corespondențe amoroase. Lumii erotizate, acesta îi răspunde printr-o multitudine de dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
legături tainice între cei ce scriu cu adevărat și cei ce citesc cu adevărat, fără simulări și mode. Sînt un împătimit. Citesc și plîng uneori. Cititul e ca apa, cum îmi place să înot, tot așa și să citesc. Am reacții de invidie - invidia fiind un semn de extremă prețuire - cînd îl citesc pe Cărtărescu. Sînt lucruri, care mi-ar plăcea și mie să le fac, dacă aș ști să le fac. Cu ce anume din tine te împaci și conviețuiești
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
care să rezume starea Serviciului Militar Național (adică doi ani de stagiu militar obligatoriu pentru tineri) așa cum am cunoscut-o eu din experiență, cu puțin înainte de a se renunța la el în Marea Britanie fiindcă încetase să mai aibă vreo utilitate. Reacția mea a oscilat între o reacție șocată de rezistență față de etica militară (am refuzat să candidez pentru un post de ofițer la instrucția elementară) și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Național (adică doi ani de stagiu militar obligatoriu pentru tineri) așa cum am cunoscut-o eu din experiență, cu puțin înainte de a se renunța la el în Marea Britanie fiindcă încetase să mai aibă vreo utilitate. Reacția mea a oscilat între o reacție șocată de rezistență față de etica militară (am refuzat să candidez pentru un post de ofițer la instrucția elementară) și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
între o reacție șocată de rezistență față de etica militară (am refuzat să candidez pentru un post de ofițer la instrucția elementară) și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ce fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
se vede bine în romanele mele că sunt profesor și critic, fiindcă am grijă să ofer lectorului toate informațiile și reperele necesare ca să mă urmărească și să mă înțeleagă. Unii critici spun că îmi dau prea tare silința să controlez reacția cititorului. Nu mă pronunț. Evident consider scrisul în primul rând ca o formă de comunicare, o activitate retorică. Iar în sensul ei cel mai înalt, arta trebuie să amuze, să aducă plăcere. L.V.: Changing Places (1975) se încheie cu sugestia
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
literaturii noastre. În mod curios, în perioada când s-a aflat cu adevărat la Londra (ca angajat la BBC), el nu s-a simțit în elementul lui. A fugit de acolo, cu o nerăbdare care trăda o intempestivă inaderență. Ecourile reacției alergice de atunci au rămas până și în versuri. Iată, ca exemplu, poemul La Londra, elogiu ironic, intenționat pueril al modului de viață londonez: " La Londra, domnilor, ce aer/ ce spleen, ce străzi și ce confort/ ce lume bună, ce
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
petrecut un eveniment care ar fi meritat un alt destin mediatic, măcar și numai pentru proba de vigilență la care au fost obligați - și pe care, evident, au trecut-o cu bine - cîțiva actori ai vieții noastre artistice și pentru reacția ,,patriotică" pe care el a stîrnit-o din partea acestora în perspectiva unei solide culturi a reflexului condiționat. Dar, pentru că povestea este scurtă, banală și hilară, ea poate fi rememorată în cîteva cuvinte. Totul s-a întîmplat la Galeria Eforie, în cadrul Atelierului
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
receptate de o parte a criticii ca opera Ninei Cassian". Această obtuzitate a receptorilor a fost denunțată ulterior (Pâinea noastră cea de toate zilele, 1981) de Ov.S. Crohmălniceanu, deși el însuși întâmpinase defavorabil volumul La scara 1/1. O altă reacție negativă a venit din partea lui Paul Georgescu (Cf. O manifestare virulentă de formalism, în Viața românească, nr. 7, 1952). Cum vă explicați aceste reacții critice? Crohmălniceanu a fost una din cele mai importante prezențe critice în viața mea, a fost
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
1981) de Ov.S. Crohmălniceanu, deși el însuși întâmpinase defavorabil volumul La scara 1/1. O altă reacție negativă a venit din partea lui Paul Georgescu (Cf. O manifestare virulentă de formalism, în Viața românească, nr. 7, 1952). Cum vă explicați aceste reacții critice? Crohmălniceanu a fost una din cele mai importante prezențe critice în viața mea, a fost mentorul meu. În schimb, Paul Georgescu s-a compromis intitulându-și O manifestare virulentă de formalism cronica la cea mai proletcultistă carte a mea
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
de 23 august 1944, ca elev teterist la aviația de navigație, că nemții le-o făcuseră, mitraliind barăcile camarazilor români... Nu mai știu dacă fuseseră și victime. Curios amănuntul, la vremea respectivă, nici nu fusese luat în seamă. Prima mea reacție, ca militar, fusese una de revoltă. Deși nu trecuseră nici 24 de ore de cînd regele Mihai îl arestase pe Antonescu, întorcînd armele împotriva foștilor aliați. Ne-legiuirea făcută de tine rar de tot o pui în cumpănă cu nelegiuirea
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
de-o parte și de alta și că germanii fuseseră îndreptățiți să facă ce făcuseră, ca represalii. Trebuie să spun însă că orice act de acest fel depinde de națiunea care îl comite. De mărimea ei, de gradul de forță. Reacția unei mari națiuni în război este de obicei mult mai puternică decît a națiunii mici care ar viola o lege... O țară mică trădează, desigur, mai repede și fără scrupule, forța ei stînd tocmai în lipsa oricărui respect al învoielii prestabilite
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
în anii colaborării susținute la Solaria florentină, cînd și-a cîștigat prietenia, nu numai stima, frecventatorilor renumitei cafenele a ermeticilor Le giubbe rosse, - a unui Montale, Vittorini sau Gadda. Prin spiritul ei, postfața lui S. Guarnieri mai sus citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul lui Traian, consanguinitatea: Ne leagă imperativa lege a sîngelui ca și ghesul inimii noastre, cu pulsații latine. (p. 7) În șaisprezece sumare capitolașe, A. Cosma semnala diacronic
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
și laic al multor inscripții, sub regimul comunsit) sau a superficialei exploatări turistice, ci și în felul în care le corelează cu elitismul exacerbat al intelectualității. Motivația reală invocată (adoptarea cimitirului vesel de cultura oficială, în anii '70, a provocat reacția de respingere, alimentînd snobismul) și eleganța frazelor lui Bruno Mazzoni nu trebuie să ne împiedice să vedem mesajul subiacent, invitația de a medita asupra contraproductivei exagerări a elitismului. De dragul patinei istorice, cel puțin, intelectualitatea ar trebui poate să nu uite
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
cap în cap". Al treilea este dl Alexandru Paleologu. Se întreabă stupefiat dl Comoroșan: "Acesta e marele nostru intelectual, căruia i se dă Premiul de Excelență?" D-sa precizează că a criticat adesea astfel de "enormități" și a "primit imediat reacții". Cred și eu! Dar nu s-a lăsat intimidat și, într-o emisiune televizată, nu s-a sfiit să-l adaoge pe lista impostorilor pe dl Andrei Pleșu: "Aș fi vrut și eu disidența lui Pleșu la Tescani, să vedeți
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
atrage atenția presei. Faptul că stingerea flăcării devine subiect pentru ziariști accentuează realitatea întâmplării. Evadând din ficțiunea atemporală, fluturele ajunge în cea mai vulgară actualitate. Este un contrast de efect, exploatat ingenios de autor, care surâde mefistofelic dincolo de text descriind reacția oamenilor zilei la ceea ce s-ar putea numi un incident metafizic. Ficțiunea care intră în interferență cu realitatea poate fi sculptată și în cuvinte, nu neapărat în marmură. În povestirea Ultimul geminat se dezvoltă întâi o erudită dizertație istorico-filologică pe
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
unei receptări cultice, iconodule, a lui Eminescu, "semne" la a căror amănunțită inventariere eseiștii, din păcate, au renunțat, parte din ei considerîndu-le probabil arhicunoscute, hrană zilnică a culturii românești. În mod paradoxal, tocmai această inadecvare s-a dovedit fructuoasă, declanșînd reacțiile ce au urmat. Într-un fel - m-am gîndit încă imediat după apariție -, grupajul de articole din Dilema avea să fie reportajul propriului său efect. Lectura de acum a "arhivei" în "cazul Eminescu" mi-a confirmat impresia de odinioară. Întristător
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
lor neîntrerupt. Este, în fond, paradoxul preotului care, îndeplinindu-și ritualurile cu deplină smerenie și umilitate, gîndește în același timp că, dacă el ar înceta să mai aducă jertfe pe altar, zeul ar muri de foame. * Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Antologie realizată de Cezar Paul-Bădescu, Pitești, Editura Paralela 45, 1999.
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
că n-ar fi putut face personajul în altă cheie, mai spirirtuală, în care să existe o umbră de fior măcar cînd îi face examenul ginecologic fostei lui profesoare. Umilința este jucată doar de Valeria Seciu fără să provoace vreo reacție, pandant în tînărul și ambițiosul doctor-cercetător. La fel, ceea ce atît de prețios se numește aici, ca și în alte prea multe spectacole, mișcare scenică - îi aparține Mălinei Andrei - agravează tonul eronat în care este construit planul. Mi se pare grav
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
văd" (Alunec, alunec). Astfel începutul și finalul existenței par a contura un cerc. În sfîrșit, avem a face cu o inadaptare social-etică. În acest segment al creației sale, poeta Ana Blandiana se întîlnește cu militanta Ana Blandiana, înglobînd o omogenă reacție împotriva unei istorii crude în așa măsură, încît a pus chestiunea dezertării poeților de la menirea lor imanentă spre a se înrola sub flamura militantismului obștesc. Lovită de "blestemul" istoriei, poezia a dat impresia că e "săracă", insuficientă: "Vino, Doamne, să
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]