7,913 matches
-
în care „tonomatul ce refuză moneda” semnalizează un artist ce nu se prostituează. Dincolo de transparența antitotalitară a mesajului, minim travestit și deghizat aici, este de observat modificarea de accent și de structură poetică. În volumele de primă tinerețe, realitatea și realismul pigmentau poezia lui Dinescu. Erau un contrapunct necesar pentru melodicul și metaforicul unei lirici evazioniste. Cum foarte bine sintetizează Ion Pop, „jubilația vitală” „tradusă, mai ales în primele două volume, într-un discurs muzical aglomerat de metafore suavinsolite, întors narcisiac
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
jubilația vitală” „tradusă, mai ales în primele două volume, într-un discurs muzical aglomerat de metafore suavinsolite, întors narcisiac spre chipul poetului tînăr încîntat de propriile haruri inventive, a dispărut, practic, din noile texte, cedînd locul cu precădere «sarcasmului» și «realismului»”. Ghilimelele criticului se justifică prin sesizarea programului asumat de încă-tînărul autor. Sarcasmul nu e în natura poetului, ci în raportarea sa (care nu mai poate fi amînată, nici stopată) la cotidianul ceaușist. Iar realismul este una dintre modalitățile de reprezentare
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
cedînd locul cu precădere «sarcasmului» și «realismului»”. Ghilimelele criticului se justifică prin sesizarea programului asumat de încă-tînărul autor. Sarcasmul nu e în natura poetului, ci în raportarea sa (care nu mai poate fi amînată, nici stopată) la cotidianul ceaușist. Iar realismul este una dintre modalitățile de reprezentare, una dintre proiecțiile noii vîrste artistice. Cade, cu aceasta, prejudecata persistentă și astăzi conform căreia poezia lui Dinescu e o țîșnire de talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și fără concept
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
Maria Banus (10 aprilie 1914-14 iulie 1999) rămîne, în pofida etichetelor aplicate de către o istorie literară vindicativa, o mare poeta a secolului XX. A publicat în jur de 20 de volume de versuri, o parte dintre ele tributare dogmatismului proletcultist și realismului socialist - Tie-ti vorbesc, America! (Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia), 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965. Odată cu maturizarea literară și politică, poeta revine la grația poetica inițială (Portretul din Fayum, 1970, Oricine și ceva
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
extins al valorii. Ca atare, producția romanescă a lui Petru Dumitriu din această perioadă rămâne exterioară literaturii și - cu toate că o oarecare pregătire a mult discutatei Cronici de familie, apoi a neîmplinitelor Biografii, Autobiografii și Memorii Contemporane e de sesizat - tectonica realismului socialist evidențiază puteri care își supun formele, ruptura între stratul narativ și direcția ideologică fiind doar aparentă. În realitate, anulând o jumătate de veac de evoluție literară, dogma realist-socialistă prelua, tocmai din necesități formale (întrucât substanța și sensul, adică sintaxa
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
fiind doar aparentă. În realitate, anulând o jumătate de veac de evoluție literară, dogma realist-socialistă prelua, tocmai din necesități formale (întrucât substanța și sensul, adică sintaxa de ultimă instanță a artisticului, erau stabilite prin "decret"), liniile de forță expresive ale realismului critic, în speță balzacian. Nu este vorba, deci, de opțiunea lui Petru Dumitriu (în timp, considerații similare s-au făcut și cu privire la unele romane ale lui G. Călinescu ori Marin Preda), justificabilă prin dorința de a evita capcana-kitsch a realismului
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
realismului critic, în speță balzacian. Nu este vorba, deci, de opțiunea lui Petru Dumitriu (în timp, considerații similare s-au făcut și cu privire la unele romane ale lui G. Călinescu ori Marin Preda), justificabilă prin dorința de a evita capcana-kitsch a realismului socialist, ci de obligația de a se înscrie pe unul din puținele drumuri permise. Nici chiar ceea ce părea a fi tentativă de părăsire a unei zone estetice deja canonizate (realismul critic), anacronice până și în ansamblul grav bolnav cum era
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
Marin Preda), justificabilă prin dorința de a evita capcana-kitsch a realismului socialist, ci de obligația de a se înscrie pe unul din puținele drumuri permise. Nici chiar ceea ce părea a fi tentativă de părăsire a unei zone estetice deja canonizate (realismul critic), anacronice până și în ansamblul grav bolnav cum era cel al literaturii române de atunci, nu avea rațiuni estetice, dar ideologice: ea s-a manifestat, de pildă, prin deplasarea centrului de greutate de pe evenimențial pe personaj (știut fiind că
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
critic), anacronice până și în ansamblul grav bolnav cum era cel al literaturii române de atunci, nu avea rațiuni estetice, dar ideologice: ea s-a manifestat, de pildă, prin deplasarea centrului de greutate de pe evenimențial pe personaj (știut fiind că realismul critic căutase un echilibru, din acest punct de vedere, în numele unui mimesis generalizat, în timp ce realismul socialist era obsesiv canalizat către imaginea "omului nou"), dar și prin recursul la modulul cronicii prin intermediul naratorului-martor subiectiv, ceea ce facilita distorsionarea semnificațiilor. Pe de altă
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
atunci, nu avea rațiuni estetice, dar ideologice: ea s-a manifestat, de pildă, prin deplasarea centrului de greutate de pe evenimențial pe personaj (știut fiind că realismul critic căutase un echilibru, din acest punct de vedere, în numele unui mimesis generalizat, în timp ce realismul socialist era obsesiv canalizat către imaginea "omului nou"), dar și prin recursul la modulul cronicii prin intermediul naratorului-martor subiectiv, ceea ce facilita distorsionarea semnificațiilor. Pe de altă parte, tușa ideologică nu este doar prezentă, ceea ce ar putea însemna și oarecum neutră, ci
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
în confruntarea cu scrierile lui Petru Dumitriu, cu spectaculoasa încercare de căutare a epavei Titanicului: "Privită cu încredere încă din faza de șantier, aclamată de o mulțime entuziastă la inaugurare, s-a izbit în scurt timp de stupiditatea masivă a realismului socialist, s-a sfărîmat și s-a scufundat în adîncurile amneziei colective. A trebuit să treacă mult timp pentru ca scafandri curajoși să identifice locul naufragiului și să înceapă să aducă la suprafață fragmente din glorioasa epavă". Ar mai trebui spus
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
literar, lucrarea cea mai substanțială de până azi consacrată renașterii criticii noastre, reînființării acesteia, după ce practic fusese desființată în anii proletcultismului. În vorbe i se atribuiseră criticii rosturi îndrumătoare, dar în fapt fusese scoasă din joc. Încă în subtitlu (De la realismul socialist la autonomia esteticului) Alex Goldiș enunță datele procesului pe care îl va urmări în carte, bornele între care acest proces se desfășoară, punctul din care pleacă și acela în care ajunge. Toată literatura postbelică va fi implicată, desigur, în
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
Interesat de „sistemul critic din anii ’60”, Alex Goldiș s-a văzut obligat să coboare, pentru a-l putea explica, până în 1948, anul funest de graniță dintre cele două feluri de societate și de cultură. Confruntarea cu ceea ce a fost realismul socialist nu putea fi evitată. Cercetătorul de azi constată, în ce privește critica, retrogadarea de două ori a acesteia, pe de o parte față de noua literatură și pe de alta, față de noua viață. Literatura însăși, adică poezia, proza, dramaturgia, rămânea, susțineau ideologii
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
un fel de „țap ispășitor“ , spune Alex Goldiș, răspunzătoare de toate eșecurile unei literaturi rămase ea însăși, cum se susținea, mereu în urma vieții, a realităților sociale în necontenită devenire. Examinând epoca literară de după 1948, Alex Goldiș constată existența unui prim realism socialist, până prin 1953, integral, fără nici o fisură, dominat de „ideologia compactă“, neadmițând preocupări pentru varietate sau pentru valoarea estetică. Ar fi de văzut apoi un al doilea realism socialist, „minimalist“, ulterior lui 1953, anul morții lui Stalin, îngăduind unele relaxări
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
devenire. Examinând epoca literară de după 1948, Alex Goldiș constată existența unui prim realism socialist, până prin 1953, integral, fără nici o fisură, dominat de „ideologia compactă“, neadmițând preocupări pentru varietate sau pentru valoarea estetică. Ar fi de văzut apoi un al doilea realism socialist, „minimalist“, ulterior lui 1953, anul morții lui Stalin, îngăduind unele relaxări și lărgirea „paletei tematice“. Activi în amândouă fazele sunt cam aceiași critici, Mihai Novicov, Nicolae Moraru, Silvian Iosifescu, N. Tertulian, Ion Vitner, Mihail Petroveanu, Vera Călin, Paul Georgescu
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
este faptul că tocmai unul din criticii care păruseră să încurajeze astfel de gesturi, Ov. S. Crohmălniceanu, le va condamna, în 1960, în cei mari duri termeni. Constrâns de factorii politici, după cum se poate bănui, va ataca în broșura Pentru realismul socialist „încercările revizioniste”, „negativismul” și „empirismul târâtor”, „spiritul modern” cultivat de revista „Steaua”, pe L. Raicu, pentru că insista „asupra sentimentului de concret în literatură, neglijând aproape complect factorul ideologic”, pe Radu Cosașu pentru „neorealismul ostentativ”, pe Nichita Stănescu pentru îndrăzneli
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
benigne. Dezavuați erau de Crohmălniceanu și revizioniștii din exterior, Jan Kott, Milan Kundera, Marek Hlasko, Georg Lukacs, la fel „dramaturgii absurdului” Bekett și Ionesco. Broșura demascatoare a lui Ov. S. Crohmălniceanu, evident comandată, marchează o tentativă târzie de revenire la realismul socialist, tentativă târzie și cam neconvinsă, totuși, dincolo de vehemența tonului, din moment ce acela care o făcea se va revizui peste puțină vreme. În epoca liberalizării Crohmălniceanu va scrie în cu totul alt spirit decât acela pentru care pleda în amintita broșură
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
opere critice durabile și va încuraja, se știe, cele mai îndrăznețe experiențe ale tinerilor din generația ’80. Unii dintre aceștia au luat act cu surprindere de trecutul dogmatic al mentorului lor. În perioada războiului de tranșee de până în 1964-65, sintagma „realism socialist”, constată Alex Goldiș, dispare „aproape complect din recuzita criticii“. Chiar și cei care o folosiseră abundent odinioară acum o evită, ceea ce nu înseamnă că trecuseră, toți aceștia, la alte convingeri. În esență felul lor de a vedea lumea, de
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
folosiseră abundent odinioară acum o evită, ceea ce nu înseamnă că trecuseră, toți aceștia, la alte convingeri. În esență felul lor de a vedea lumea, de a concepe literatura rămâne același, dar simt că a spune de-a dreptul că fac realism socialist i-ar discredita sau, oricum, i-ar dezavantaja. Deci nu o mai spun. Noua generație de critici are de luptat încă din anii ’62, ’63 pentru reimpunerea criteriului estetic, pentru înlăturarea falsificărilor, pentru refacerea legăturilor cu interbelicul, pentru contacte
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
de luptat încă din anii ’62, ’63 pentru reimpunerea criteriului estetic, pentru înlăturarea falsificărilor, pentru refacerea legăturilor cu interbelicul, pentru contacte cu Occidentul, adoptând strategii care azi pot genera semne de întrebare. De ce, de pildă, în epocă, atâtea discuții despre „realismul nețărmurit”, conceptul lansat de Roger Garaudy în cartea sa din 1963, cu ecouri atât de prompte, această carte, în mediile culturale românești? Răspunsul stă în polivalența conceptului, în faptul că le era tuturor convenabil. „Din sintagma de «realism nețărmurit» unii
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
discuții despre „realismul nețărmurit”, conceptul lansat de Roger Garaudy în cartea sa din 1963, cu ecouri atât de prompte, această carte, în mediile culturale românești? Răspunsul stă în polivalența conceptului, în faptul că le era tuturor convenabil. „Din sintagma de «realism nețărmurit» unii vor ține, scrie Alex Goldiș, la ideea de «realism», alții vor insista pe cea de «nețărmurit». Deși toți par de aceeași parte a baricadei («înnoirea» era un slogan general), dogmaticii vor milita pentru realismul nețărmurit , în timp ce liberalizatorii vor
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
sa din 1963, cu ecouri atât de prompte, această carte, în mediile culturale românești? Răspunsul stă în polivalența conceptului, în faptul că le era tuturor convenabil. „Din sintagma de «realism nețărmurit» unii vor ține, scrie Alex Goldiș, la ideea de «realism», alții vor insista pe cea de «nețărmurit». Deși toți par de aceeași parte a baricadei («înnoirea» era un slogan general), dogmaticii vor milita pentru realismul nețărmurit , în timp ce liberalizatorii vor lupta pentru realismul nețărmurit. Cartea lui Garaudy devine astfel terenul neutru
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
convenabil. „Din sintagma de «realism nețărmurit» unii vor ține, scrie Alex Goldiș, la ideea de «realism», alții vor insista pe cea de «nețărmurit». Deși toți par de aceeași parte a baricadei («înnoirea» era un slogan general), dogmaticii vor milita pentru realismul nețărmurit , în timp ce liberalizatorii vor lupta pentru realismul nețărmurit. Cartea lui Garaudy devine astfel terenul neutru al unei înfruntări voalate - ca orice confruntare din acea perioadă - dar cu mize decisive“. În inima generației șaizeciste de critici s-au aflat, reiese din
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
vor ține, scrie Alex Goldiș, la ideea de «realism», alții vor insista pe cea de «nețărmurit». Deși toți par de aceeași parte a baricadei («înnoirea» era un slogan general), dogmaticii vor milita pentru realismul nețărmurit , în timp ce liberalizatorii vor lupta pentru realismul nețărmurit. Cartea lui Garaudy devine astfel terenul neutru al unei înfruntări voalate - ca orice confruntare din acea perioadă - dar cu mize decisive“. În inima generației șaizeciste de critici s-au aflat, reiese din cartea lui Alex Goldiș, Matei Călinescu, Lucian
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
excesivă a efectului satiric este defectul major al cărții. Între apocalipse diverse, Cătălin Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor negru distopiile, rezultând o lume-nelume ce-și absoarbe vitalitățile grotești numai pentru a crea altele, mai ingenioase. Recursul la realismul magic este soluția pe care Cătălin Mihuleac o folosește pentru a reproduce „romantismul revoluționar” și pentru a susține „minunata lume dispărută”. Oximoronul din titlu, gentlemanul bolșevic, justifică destinul lui Ion Scutelnicu, altădată afemeiat și barbar, reinventat, în noul regim, ca
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]