111,719 matches
-
care sufla vântul și câteva versuri celebre Și deodată Doamne lucrurile au început să îmbătrânească iar mâinile ce purtaseră săbii ce-au ucis animale și au sufocat oameni mâini ce făcuseră pe puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am părăsit părinții la marginea unui câmp
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
în ediția definitivă a revizuirilor din volumul VI de Critice, în 1928. După mai bine de un deceniu, criticul renunțase la purism și milita pentru restaurarea neologismului în drepturile sale depline, după cum mărturisește în volumul II din Memorii, capitolul III, recunoscându-și numai parțial greșeala: "Iluziunii puriste i se datoresc, în parte, și atacurile aduse limbii lui Galaction, deși, în cazul său, prezența neologismului era agravată prin banalitatea ziaristică și prin asocierea lui cu alte cuvinte arhaice, dăunătoare unității stilistice". E
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
ei, dar asta nu are, desigur, nici o relevanță), a nimerit sub pana criticului ca într-un triunghi al Bermudelor, un triunghi nefast de sentimente negative. Antipatia (inexplicabilă, în fond) se ascundea fie sub teoria caducă a unui conservatorism lingvistic perdant (recunoscut ca atare), fie sub masca unei adversități doctrinare dintre "Sburătorul" și "Viața românească", dintre E. Lovinescu și G. Ibrăileanu sau D. Caracostea. Gala Galaction era revizuit din start, de la debut, pentru simplul motiv că valoarea lui fusese legitimată prin Premiul
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
comunist, dar apoi și Ministru adjunct al învățămîntului în primul guvern de după căderea comunismului. Colegii săi de generație au alunecat de multe ori în trapele istoriei și n-au mai avut energia să iasă din ele; Paul Cornea și-a recunoscut, fără complexe, erorile de perspectivă, dar a tras de aici singura concluzie posibilă: respingerea gîndirii extremiste sub orice formă s-ar manifesta ea. Cu alte cuvinte, a optat pentru cumintele parlamentarism care, chiar în varianta lui cea mai ,burgheză", prezintă
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
au venit alții să ne spună că înainte e în urmă, Au venit unii și ne-au corectat că în urmă e la dreapta, au venit alții și ne-au convins că dreapta e la stânga, Au venit unii și a recunoscut că au uzurpat, au venit alții să se tânguie că au fost uzurpați și că greșelile vinovaților sunt mai oneste decât bunăvestirea mincinoșilor, apoi s-au înhăitat și ne-au explicat că solia lor e asemenea trâmbițelor Ierihonului și că
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că așa e. Era necesară fița mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem. Poemul odăilor nu m-a convins. Mai sincer, m-a dezamăgit. Aici simt că trebuie să dau lovitura, la odăi (sufragerii, dormitoare, bucătării
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
m-a rugat să nu i-l public decît după. Avea frici hiperbolice și se temea că ceea ce mi-a spus el despre Cioran ar putea întoarce lumea literară împotriva lui. În același timp, în mod sincer, Albert nu se recunoștea deloc în personajul care vorbește: imaginea sa despre sine era sobră și gravă, în timp ce, de fapt, Albert era un interlocutor volubil, indiscret, ironic, răutăcios chiar, plin de narcisisme și nu lipsit de masochism. Pentru că el, la fel ca orice manierist
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Post scriptum. Paginile de mai sus erau scrise, când am primit revista "Vatra", nr. 9-10/2004 cu frumosul articol al lui Dumitru Ungureanu consacrat Desfășurării. Câteva dintre observațiile dsale trebuie reținute. Prima, că a trăit în spațiul în care putea recunoaște personajele lui Preda. A doua, că "negativii" își au îndreptățirea lor: sunt, azi, mai simpatici decât pozitivii. Asupra acestor observații, dar și a altora vom reveni.
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
mare mi-a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă înconjurată de păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat ca un păun și chiar am simțit un șnur mic de lacrimi la colțul ochilor. Deoarece era chiar Maharajahul meu. Până și numele pe care
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă înconjurată de păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat ca un păun și chiar am simțit un șnur mic de lacrimi la colțul ochilor. Deoarece era chiar Maharajahul meu. Până și numele pe care i-l dădusem era același, chiar dacă
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
că, dacă eu, sau alții, "societatea", i-am dedica mai mult timp, s-ar ramoli mai încet și că poate nici n-ar fi căzut așa jos după moartea nevestii. în cîțiva ani, situația s-a degradat. Rareori mă mai recunoaște și am crezut că această pierdere de spirit antrenează moartea fizică, uitînd că există come lungi și come prelungite. Pe măsură ce unchiul s-a transformat într-un cadavru, tot mai cadavru, dar încă viu, relația mea cu el a devenit relație
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
serviciu, în bucătăria-sufragerie pusă la dispoziția salariaților. într-adevăr, recipientele în care se vindea detergentul pentru vase erau în general mari, grele, de un litru și, fiind din plastic, detergentul țâșnea la cea mai mică strânsoare în cantități prea mari. Recunoștea că "inovația" îi plăcuse: sticla lui Mr Muscle era mică, deci foarte comodă, iar el descoperise că îndoind cu apă lichidul verde, gros și vâscos al detergentului, obținea o pulverizare cu mult mai fină, pe suprafețe mari, o pulverizare perfectă
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Prea departe. Fără limită și-ncheiat, universul cu / și fără de vârstă"... O Definiție a frumuseții armonizează deplin gândul și numele cu cadrul natural, tăcerea și distanța translate în mișcări ale comuniunii: Și două sau trei / dintre numele date, de departe / se recunosc. / Ori patru / ori cinci. Și unul de altul într-atât se apropie / încât spune "Destul!" nu știu ce. // Și unul de altul într-atât se îndepărtează / încât spune "Destul!" nu știu ce. // Valul / vântului urcă dealul cu tufe de galbene flori. / Atunci tac, de la
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
strălucirea de podoabă pe fiecare mîner sau coif, înscrisurile filigranate pe lame), O piedică pe această gleznă Uriașă, Pîrîul umflat De ploi, Un NU șoptit De bunul Dumnezeu. * Plecatul este Și el un prilej De tristețe De parcă iubirea N-ar recunoaște rotunjimea Pămîntului Ci numai primejdiile Și ispitele De-a stînga și dreapta Oricărui drum. Toată speranța Este-n porumbarul Cuminte Și măceșul înflăcărat, în popoarele de păsări Călăuzite spre Cuiburi De toate aceste semne, Precum și de nodurile Făcute de noapte
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros o mână pe umăr, mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am recunoscut pe Zaharia Stancu. "Ascultă-mă - a exclamat el - știu că îl frecventezi zilnic pe Tudor Arghezi. îl cunosc foarte bine. Nu este omul care dându-te afară pe ușă să-ți îngăduie să intri pe fereastră. Dacă îți tolerează cu
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
noi, cei mai mulți, în stare să vorbim cuiva în aceeași cameră." Dar asta e poezia, indiferent de epocă. Totuși, a urmat o amplă reacție de scepticism provocată de articolul profesorului de la Beijing. Confruntat cu această problemă quasi-universală, Len Darien, traducătorul, a recunoscut că nu există nici o versiune chineză și că, de fapt, el însuși, Len Darien, nici nu există. Len Darien e pseudonimul editorului de la Exquisite Corpse, care într-adevăr a scris aceste poeme la el în cameră, adresându-le muzei sale
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
fi văzut pe undeva! Ochii extrem de exacți, fără undă de milă. Am tresărit curentat de această nouă ipostază, necunoscută mie. Apoi, seara, cred că în aceeași seară a fost cu totul altceva. Trăsăturile s-au îndulcit, privirea parcă m-a recunoscut, ba chiar un fel de duioșie v-a plutit, de cîteva ori, pe deasupra inimii. Vă supărasem cu ceva? Mă iertaseți între timp? Nu știu! Să nu uit pălăria alb-sidefie a unei femei "retro" văzută azi pe stradă! Cu stimă și
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
amintesc bine, a existat cîndva și un Ologu. Ba chiar și un Ologeanu). C"est toi qui l"a voulu. Minunații noștri băieți și fetele noastre de aur, care au făcut să se înalțe tricolorul pe cel mai înalt catarg " recunoști clișeele " pot fi mai de ispravă decît Oliviu Gherman sau Gelu Voican, dar asta nu înseamnă mare lucru. Criteriul reprezentativității nu le e constitutiv acestor oameni. Și poate că ar fi păcat ca o nație fîșneață ca a noastră să
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
întîmplător sub ochi interviul nostru, poate că o să iasă din bîrlog și o să ne întîlnim la jumătatea drumului. Sînt convins că o să-și dea seama că la el mă gîndesc. De văzut, oricum. E cumva vorba de Traian Ungureanu? Nu recunosc nimic, nici măcar în fața Marii Adunări Naționale. Îți mulțumesc pentru timp și răbdare, Radu. Cu tot dragul, Ciprian.
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Nu cred că facem excepție și sînt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o doză bună de impostură. Însa în cazul Antoanetei Ralian lucrurile stau altfel din două motive mari și late. În primul rînd, fiindcă recunosc în domnia sa modelul de urmat. În al doilea, fiindcă are atîta energie, încît refuz să cred că face parte din altă generație. La mulți ani!
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
era în toi un Festival "Cântarea României", la care Florin Mugur era în așa măsură "invitat de onoare", încât toată lumea uitase de el. Nici eu nu-l cunoșteam personal, îi știam numai numele și începutul de renume dar l-am recunoscut imediat în mulțimea aceea adunată din toate satele de la poalele muntelui, la un iarmaroc care se voia cultural. Avea alura de ins rătăcit în pustiu, cu adevărat "Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop", deși în jurul său, pe
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
de om călare pe jumătate de iepure șchiop", deși în jurul său, pe platoul muntelui, norodul bea, mânca și chiuia, fără să mai ia în seamă scena improvizată pe care își prezentau dansurile și cântecele artiștii... foarte amatori. Și l-am recunoscut mai mult cu senzația unei regăsiri decât a unei descoperiri, poate tocmai pentru că evreii sânt de toate națiile. Și atunci, asumându-mi riscul, am lăsat de izbeliște formația de dansuri rătăcită-n ospețe; m-am mulțumit cu "prada" Florin Mugur
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
noi, șansa este în mâna lui Dumnezeu. Eu n-am avut parte niciodată de o șansă reală, ci doar de mici și sporadice întâmplări norocoase - dar el este, oare, acum, acolo, în America, fericit, adică vede în sine însuși scriitorul recunoscut de publicul său? Sau mai există și altă fericire? Din punctul meu de vedere, vârsta ideală pentru a fi fericit începe în secunda în care te-ai născut și se termină în clipa în care mori. Poate că în cazul
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
redacției: "S. Casimir - P. Neamț. - Cu mulțumiri pentru urările ce faci revistei, îți spunem, drăguțule cititor, că e mai bine să-l lăsăm pe Moș Nae să scrie despre Haplea. De aceea, ai putea să încerci cu altceva, fiindcă, precum recunoaștem bucuros, talentul la scris nu-ți lipsește." (Universul copiilor, XVIII, nr. 22, 27 mai 1942). Cuvîntul de încurajare venea chiar din partea lui Moș Nae (N. Batzaria), care - sub diverse pseudonime - redacta aproape integral revista. "S. Casimir - P. Neamț. - Drăguțule cititor
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]