3,034 matches
-
Lotti născuse la PARIS gemeni, dar celălalt copil murise câteva ore mai târziu din cauza unor probleme de respirație. Lotti suferise îngrozitor. Devenise tristă, îi pierise zâmbetul și trăia cu sentimentul că au fost păcăliți. Treptat însă, cu ajutorul lui Richard, ea redevenise ființa blândă și iubitoare. Fetița, o frumusețe, le-a captat întreaga atenție. O țineau în brațe, o hrăneau, o sărutau. Uneori Lotti era copleșită de tristețe și avea inima grea, dar se rezema de umărul soțului ei și, cu o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
au început lucrări ample de restaurare, apoi, în următorii ani, ori de câte ori s-a deteriorat una dintre clădiri s-au făcut demersuri către forurile competente ca bunurile de patrimoniu să fie reparate și aduse la starea lor inițială. Treptat mănăstirea a redevenit acel centru de cultură și credință, așa după cum a fost ea menită, astăzi fiind una dintre cele mai frumoase mănăstiri pe care le are țara noastră La Cetățuia se desfășoară în prezent o intensă viață călugărească, mănăstirea are un personal
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
alegerilor se comportau ca niște mici copii neajutorați, față de zilele noastre). De aici, începe dansul madonei travestite, numite Iuliu Maniu și să vezi dumneata, ce piruete a putut face babalâcul acesta, de i-a lăsat mască pe toți. Imediat ce a redevenit președintele PNȚ, Maniu a luat legătura cu Corneliu Zelea Codreanu, precum și cu Gheorghe I. Brătianu (care nu mai avea decât o aripioară slăbănoagă și bine jumulită de PNL, grosul fiind la Tătărăscu). La 25 noiembrie, împreună au semnat un „pact
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bine acum, zise el aproape râzând. ― Da, am spus tresărind. Doamne, scuze! Adică mersi. Mersi mult. Acum râdea de-a binelea. Bravo, Alisia. ― Am avut o zi tare proastă, am zis Încet, ca pe o scuză. ― Se vede, zise el redevenind serios. Am oftat. Ar fi trebuit să plec. Nu numai că aveam de ajuns acasă, dar mă și făcusem complet de rușine. ― De fapt, pun pariu că te gândești chiar acum că asta e cea mai oribilă zi din viața
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Dar mama m-a rugat să fiu mai înțelegătoare. Mi-a zis că tata a devenit un alt om de la finele unicei reprezentații a spectacolului Oklahoma. —I s-a cam urcat la cap, mi-a explicat ea. Iar acum a redevenit un om simplu. Dar n-a avut decât un rol de umplutură. —Cu toate astea, el s-a simțit important, mi-a răspuns ea cu înțelepciune. —Ce-o să mă fac? am gemut eu, plictisită și simțindu-mă mizerabil. Mă întorsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rând și ridică mâna ca să răspundă la toate întrebările pe care le pune profesorul. Fata supercompetitivă, care, pe dinafară, e fără cusur, iar pe dinăuntru își urmărește interesul. Fata în care nu e bine să te încrezi. Faptul că Lulu redevenise preferata lui Vivian - și faptul că eu fusesem exilată în Castelul La Dracu’-n Praznic - nu mă ajuta să-mi regăsesc sentimentele calde și pline de tandrețe față de ea. De fapt, asta era puțin spus: Lulu se afla pe scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mă simt - dar, în cazul logodnei mele cu Randall, era ca și cum aș fi aruncat o piatră într-un iaz sticlos: o pleoscăială inițială, apoi câteva unduiri ale apei... dar apoi iazul s-a liniștit și, foarte repede, apa a redevenit neclintită. Când Randall a dat buzna în cameră, venind de la sala de sport - m-a sărutat ușor pe creștet și s-a încruntat văzând ouăle și cârnații pe care îi îngurgitam fericită - s-a comportat de parcă nimic nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trenul, vagoanele lunecară lin, ușile se dădură în lături. Ce zi, oho, ce mai zi!... Izbutise, totuși, să ajungă la țărm. Se spulbera, treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie. A nopții celeimari și bune, durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung al unei cățele furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acest produs? — Nu înțeleg, nu înțeleg ce vreți. — Credincioșii, inflexibilii, neadaptații... ăștia sunt adevărata primejdie sau mulțimea de gură-cască? — Primejdie pentru cine? — Evitați, mereu evitați un răspuns. Înțelegeți bine ce întreb. Înțelegeți prea bine ce ne interesează. Ar putea Ianuli redeveni cel de altădată? Să treacă, adică, acum, de cealaltă parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa pălărie roz a cerului. Devii, în sfârșit! în sfârșit! maneta, marioneta epicului, pac pac pac, șu șu șu, tropa tropa tropa, dum dum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană, apărată, zău, așa, prin această puerilă înavuțire. Cum li se întâmplă copiilor când primesc daruri peste posibilitățile clasei lor sociale, de care nu contenesc a se minuna. Veturia ignora momentul când hahalera trântea pe masă calupul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
La 25 august, Hitler era calm, bântuit de melancolie, la întâlnirea cu Henderson. Regreta că Germania a devenit o cazarmă. Așa spunea. Nu voia să rămână în istorie ca un războinic. El era un artist. Asta fusese, asta voia să redevină!... Era nerăbdător să se retragă din viața politică.“ Artist, conu’ Adolf? Deloc, deloc! Zero! Artist era popa Djugașvili, nu pictorul Adolf. Georgianul a înțeles forța ambiguității. Forța ei nelimitată, nelimitată. Și a stimulat omul să fie pe măsura ei. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor trezi, nu, nevroza pământului și zidurilor și lunii somnambule nu-l vor obliga a redeveni el însuși, livrat neantului. Da, îi era dor de Irina, de ce să nu recunoască. Ar fi fost o pereche, poate. Frați, cine știe, ar fi rezistat presiunii de anulare care îi tot anulase. Acum, măcar acum, în noaptea de cataclism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avea nici o legătură cu el. Legătura era cu mine. Cu mine și cu ea. I-am spus lui David că trebuie să vorbesc cu reverendul Bob. Dacă mă scutea de tăcerile de joia, asta o despovăra pe Lucy, care putea redeveni ea însăși... David a vrut să vină la întâlnire cu mine, dar i-am spus că nu, trebuia să mă văd singură cu reverendul. Ca să fiu sigură că nu dă buzna nechemat, am programat-o sâmbătă, ziua când David nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în care îmi plâng singură de milă, recuperez cântarul, mă tund, îmi înnoiesc garderoba, pun sub cheie DVD-urile, mă înscriu la niște cursuri la seral și o iau de la capăt. Apoi sunt în oraș într-o seară; dansând și redevenind fata de gașcă, înconjurată de bărbați, când de obicei îmi văd fostul holbându-se la mine. Și îl ignor, pentru că am trecut peste. Și mi-am petrecut atâta timp convingându-mă că mi-e mai bine fără, încât am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea facultății. Manuscrisul lui a redevenit voluminos, dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele s-au aglomerat, după capriciul memoriei afective, pe câte o față a colii de hârtie care poartă pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă de somn, apoi, în întunericul imperfect, o partidă scurtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
noi pentru noi. Zina se încălzește încet într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și zvârle din picioare cizmele, se învârte în loc până nu se mai distinge nici o formă, e o coloană de mercur - formele se refac, redevine om abia când rămâne inertă pe scânduri. Cu toate instinctele materne de care vorbește mama, viața mea curge cam la fel ca înainte, doar cu un tonus mai bun, cu mai mult interes pentru fiecare dintre momentele zilei, începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o decizie cumplitè! Nu i-a fost ușor! Descoperind binele și rèul, Adam și Eva ar fi devenit asemeni lui Dumnezeu, egalul lui, în plus, sexul i-ar fi atras unul spre celèlalt și prin împreunare cei doi ar fi redevenit o singurè și unicè ființè, puternicè și capabilè sè submineze autoritatea divinè, putând sè aspire chiar și la tronul ceresc! De aceea, Dumnezeu, ca un mare leader și gânditor politic, a trecut peste sentimentele sale paterne și a alungat bèrbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Matei! Sè știți cè dacè ajung la Microsoft voi incerca sè realizez proiecte pentru Institutul nostru, poate va ieși ceva! am simțit cè trebuie sè spun asta deși n-am gândit-o nici o clipè, Ar fi minunat, se entuziasmeazè el, redevenind directorul Institutului de cercetare și proiectare, am putea dezvolta niște proiecte împreunè, chiar te rog sè faci tot posibilul, Matei, dar despre asta mai discutèm, Bine! eu, înțelegând cè întrevederea noastrè a luat sfârșit, mè ridic de pe scaun, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acea legătură nu existase decât în Antichitate și dispăruse odată cu ea. Mai bine zis, odată cu dispariția zeilor. Creștinismul rupsese definitiv armonia. Își aminti deodată de nașterea pruncului Iisus. Duhovnicul îl îndemnase să se nască și el în acea seară, să redevină prunc curat, nepătat, scăldat în speranță. „Doar așa vei simți și tu înnoirea sufletească, adevărata renaștere.” Numai că Iancu nu se simțea capabil să facă asta. Pruncul sfânt nu suferise, nu fusese dezgustat de lume, nu avusese dorințe păcătoase. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și zâmbește-i frumos. Florile sunt chiar de la general. Și hămesita mâncătoare de corn redeveni, într-o clipă, celebra primadonă. Plină de grație, întinse brațele ei goale și albe, luă coșul, îl roti de câteva ori, privindu-l cu o expresie de topenie crescândă, după care îi aruncă ordonanței, peste umăr, un merci mic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]