1,579 matches
-
Manega, Camelia Radulian, Clara Mărgineanu. În 2002, albumul " Pe la case luminate" a fost reeditat, iar în 2004 Maria Gheorghiu a lansat un nou album, "Timp netrăit". A susținut un recital alături de Orchestra Filarmonicii din Kiev, în 2006, chiar înainte de a reedita albumul "Floare de vârtej", în 2007. Începând cu 2008, Maria Gheorghiu a susținut numeroase spectacole alături de trupa Atelier. În majoritatea aparițiilor de pe scenă este acompaniată de pianistul Radu Grațianu. În 2010, Maria Gheorghiu a lansat albumul "Curcubeu", urmat în 2013
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]
-
Edouard Daladier era conștient de diferențele economice și de dotare ale armatei față de Germania. Comandantul suprem al armatei franceze, Maurice Gamelin se aștepta la o campanie germană asemănătoare cu cea din primul război mondial. Gamelin se aștepta ca germanii să reediteze Planul Schlieffen și, în ciuda faptului că armata franceză din deceniul al patrulea era organizată să fie capabilă să desfășoare acțiuni ofensive, conducerea militară franceză considera că este mai potrivit să întâmpine amenințarea germană în mod defensiv. Această alegere era generată
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
după 1989 de editura Nemira în nou apăruta Colecția Nautilus, într-o ediție revizuită. Au urmat alte colaborări de succes ale celor doi autori, dintre care se disting romanele "Ferma Oamenilor de Piatră" (1969) și continuarea sa, "Paralela-enigmă" (1973), ambele reeditate după 1989. În perioada 1965-1975, au fost radiodifuzate peste 15 scenarii SF ale celor doi autori. În anii '80, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a preluat controlul asupra cluburilor de fani Anania și Bărbulescu. Romulus Bărbulescu a continuat colaborarea cu
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
cu "Războiul lumilor" al lui H. G. Wells. El a avut parte de o dramatizare radiofonică în România și a intrat în vizorul unor case de film din Franța și Marea Britanie, însă proiectul ecranizării nu s-a concretizat. Romanul a fost reeditat de două ori după căderea comunismului într-o variantă revizuită "din care au fost eliminate pasajele ce nu mai corespundeau gustului literar și unora dintre realitățile prezentului". Romanul este unul în care cei doi autori au prezentat inteligent, armonios și
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
Anatomy: Descriptive and Surgical" și "Gray's Anatomy: Descriptive and Applied", dar numele a fost scurtat și ulterior lucrarea a primit titlul curent. Cartea este recunoscută ca fiind o lucrare foarte influentă în anatomia umană, și a fost revizuită și reeditată din anul 1858 până în prezent. Ediția a 40-a a manualului a fost publicată în 2008, anul celei de-a 150-a aniversare. "Anatomia lui Grey" folosește o tehnică de distribuție care nu ține cont de diferențele rasiale, rezultând într-
Anatomia lui Grey () [Corola-website/Science/313345_a_314674]
-
cuceresc - în proba de 10 km - primul titlu continental. Locul trei și medalia de bronz sunt cucerite de alți doi reprezentanți ai României - talentații canoiști Ichim Lipalit și Lavrente Calinov. N-a lipsit mult ca Ismailciuc și Alexe să-și reediteze performanța și în cursa de viteză. O singura zecime de secundă a decis ca victoria să fie de partea sportivilor sovietici, așa încât sportivii români și-au adăugat în palmares "doar " o medalie de argint. Ediția 1968 a "Campionatelor Mondiale" a
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
dispunerii coplanare a corzilor. Folosirea arcușului la chitara electrică s-a făcut prima oară în anul 1969 de către chitaristul Jimmy Page (în piesa „Dazed and Confused”, înregistrată cu formația Led Zeppelin); mai recent, formația islandeză de post-rock Sigur Rós a reeditat folosirea acestei tehnici. În jurul anului 1820, a existat un model de chitară cu tastiera curbă, adaptată execuției cu arcușul - ea s-a numit arpeggione și succesul ei a durat doar câțiva ani, din pricina problemelor de construcție. Recent, s-au construit
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
în trei volume "The Outline of History" (1920) a deschis drumul unei noi ere de popularizare a istoriei lumii, beneficiind de o primire critică amestecată din partea istoricilor profesioniști. Mulți alți autori au scris propriile "Outlines" pe marginea altor subiecte, Wells reeditându-și opera în 1922 într-un format mai redus, "A Short History of the World", și, ulterior, în două opere mai complexe: "The Science of Life" (1930) și "The Work, Wealth and Happiness of Mankind" (1931). "Outlines" a devenit suficient
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
dobândit” și și-a pus întrebări legate de umanitate în cărți precum "Insula doctorului Moreau". Nu toate romanele sale de ficțiune se sfârșesc sub forma unei utopii, Wells scriind chiar și un roman distopic, " Când se va trezi Cel-care-doarme" (1899, reeditat ca "The Sleeper Awakes" în 1910), care przintă o societate viitoare în care clasele s-au separat tot mai mult, ceea ce a dus la revolta maselor împotriva conducătorilor. "Insula doctorului Moreau" este chiar mai întunecată, naratorul rămânând captiv pe o
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
germanilor ("Begegnungsstätte der Deutschen"). În 7 februarie 2004, în clădirea Centrului de întâlnire a avut loc lansarea cărții "„Despre germanii din Dobrogea”" de Horia Stinghe și Cornelia Toma (2003) în prezența a numeroși oaspeți și a prefectului Gheorghe Martin. Cartea - reeditată la Editura Ex Ponto, Constanța, în 2007 și bine documentată - tratează colonizarea, localitățile cu populație germană, obiceiurile și tradițiile acestora, precum și strămutarea. În mai 2006, Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității "Ovidius" Constanța, în colaborare cu fundația germană
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
2000), în care personajul lui Bierce are un rol central. Soarta scriitorului a fost tratată și de Gerald Kersh în "The Oxoxoco Bottle" (sau “The Secret of the Bottle”), apărută în "The Saturday Evening Post" pe 7 decembrie 1957 și reeditată în antologia "Men Without Bones". Bierce reapare în viitor pe vulcanul marțian Shasta în nuvela lui Robert Heinlein "Lost Legacy". Site-ul SF "The SCP Foundation: SCP-1084 - Damaged Mausoleum" trimite și el la scriitor deși nu-i menționează numele, prin
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
Între 1900 și 1906 a condus și redactat „Jurnalul Telegrafic” care s-a transformat cu începere din 1 noiembrie 1907 pînă în 1916 în „Revista Telegrafică, Telefonică și Poștală” (RTTP), Direcția Generală a Poștelor acordîndu-i subvenții anuale. După război a reeditat revista sub numele de „Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor” la București între 1926 și 1930, pînă la decesul acestuia. Documente aflate în dosarul familiei: Vasile Sava a fost decorat cu Coroana României în gradul de Cavaler și apoi de Ofițer
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]
-
cuvântul „atlas” pentru a desemna o colecție de hărți. Atlasul lui Mercator a avut succes imediat după publicarea lui. Consacrarea definită a fost însă dobândită de reeditarea din 1606 sub îndrumarea lui Hondius. Până în anul 1640, această lucrare a fost reeditată de 30 de ori. Abraham Ortelius s-a născut în 1527 și s-a afirmat ca matematician înainte de a se dedica geografiei și cartografiei. În anul 1570 publică „Theatrum Orbis Terrarum”. Prima versiune a acestei lucrări cuprindea 70 de hărți
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
harta Dufour”. În anul 1870 debutează lucrările în vederea elaborării hărții “Siegfrid” la scara 1:50.000 respectiv 1:25.000, în proiecție Bonne și curbe de nivel. Această hartă de o calitate excepțională a fost finalizată în 1901, și apoi reeditată de numeroase ori. În Germania, între 1841-1909 este elaborată „Reichskarte” la scara 1:100.000. În Austria, în aceeași perioadă apare „Spezialkarte” la scara 1:75.000. În Rusia, între 1865-1871 este elaborată harta Imperiului Rus, cunoscută ca „harta Strelbitzki
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
sociologi și oameni de cultură din România ,restul tirajului din depozitul Astrei din Sibiu a fost ars, deși se făcuseră cele indicate de cenzură. Abia peste 50 de ani, în 1994, înaintea morții cercetătorului Colecția Colinde din Trasnistria va fi reeditată la Chișinău , restabilindu-se toate omisiunile . La 8 iunie 1995 încetează din viață în București, fiind înmormântat la Cimitirul Belu.
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]
-
este rezultatul documentării ziaristului american, la fața locului, documentare începută în vara anului 1939 când ajunge în România ca ziarist trimis de săptămînalul francez "La Tribune des Nations" pentru a relata despre situația minorităților din România interbelică. Cartea a fost reeditată de două ori: în 1989, cu sprijinul regimului comunist, de către Editura Științifică și Enciclopedică din București și în 1991, cu sprijinul soției autorului, doamna Edith Lehrer, la Editura Vatra Românească din Cluj-Napoca. Sorin Arhire crede că această lucrare prezintă o
Ardealul pământ românesc () [Corola-website/Science/323483_a_324812]
-
că mă înșelasem și sunt sigur că, în douăzeci sau cincizeci de ani, cartea aceasta va fi redescoperită”. Trecerea timpului a stins scandalul mediatic, iar „Domnișoara Christina” a început să fie analizată în mod obiectiv și revalorizată. Volumul a fost reeditat în anul 1943 de Editura Contemporană din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
cantonându-se într-un „intelectualism pretențios”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Mademoiselle Christina”, L'Herne, coll. „Les Livres noirs”, Paris, 1978, cu o introducere în franceză de Mircea Eliade; traducere de Claude B. Levenson, reeditată în 1979, 1989, 1990 și 2009), germană („Fräulein Christine”, Suhrkamp-Taschenbuch Verlag, Frankfurt pe Main, 1980; traducere de Edith Silbermann, reeditată în 1992), maghiară („Christina kisasszony”, în vol. "Serampuri Ejszakak", Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), italiană („Signorina Christina
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Herne, coll. „Les Livres noirs”, Paris, 1978, cu o introducere în franceză de Mircea Eliade; traducere de Claude B. Levenson, reeditată în 1979, 1989, 1990 și 2009), germană („Fräulein Christine”, Suhrkamp-Taschenbuch Verlag, Frankfurt pe Main, 1980; traducere de Edith Silbermann, reeditată în 1992), maghiară („Christina kisasszony”, în vol. "Serampuri Ejszakak", Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), italiană („Signorina Christina”, Jaca Book, Milano, 1983; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1984), spaniolă („La señorita Cristina”, Editorial Lumen, Barcelona, 1984; traducere
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Christine”, Suhrkamp-Taschenbuch Verlag, Frankfurt pe Main, 1980; traducere de Edith Silbermann, reeditată în 1992), maghiară („Christina kisasszony”, în vol. "Serampuri Ejszakak", Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), italiană („Signorina Christina”, Jaca Book, Milano, 1983; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1984), spaniolă („La señorita Cristina”, Editorial Lumen, Barcelona, 1984; traducere de Joaquín Garrigós Bueno, reeditată în 1994), cehă („Slečna Kristýna”, în vol. "Pět rumunských novel", Editura Odeon, Praga, 1984; traducere de Jiří Našinec, reeditată de editura Lidové nakladatelství, Praga
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
kisasszony”, în vol. "Serampuri Ejszakak", Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), italiană („Signorina Christina”, Jaca Book, Milano, 1983; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1984), spaniolă („La señorita Cristina”, Editorial Lumen, Barcelona, 1984; traducere de Joaquín Garrigós Bueno, reeditată în 1994), cehă („Slečna Kristýna”, în vol. "Pět rumunských novel", Editura Odeon, Praga, 1984; traducere de Jiří Našinec, reeditată de editura Lidové nakladatelství, Praga, 1991), turcă („Matmazel Christina”, Metis Edebiyat Dizisi, Istanbul, 1991; traducere de Roza Hakmen), engleză („Miss Christina
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
1983; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1984), spaniolă („La señorita Cristina”, Editorial Lumen, Barcelona, 1984; traducere de Joaquín Garrigós Bueno, reeditată în 1994), cehă („Slečna Kristýna”, în vol. "Pět rumunských novel", Editura Odeon, Praga, 1984; traducere de Jiří Našinec, reeditată de editura Lidové nakladatelství, Praga, 1991), turcă („Matmazel Christina”, Metis Edebiyat Dizisi, Istanbul, 1991; traducere de Roza Hakmen), engleză („Miss Christina”, în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", editat de Kurt Treptow în seria "Classics of Romanian Literature Series
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Profane", editat de Kurt Treptow în seria "Classics of Romanian Literature Series", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992; traducere de Ana Cartianu), rusă („Девица Кристина”, în revista literară "Иностранная литература", Moscova, nr. 3, martie 1992; traducere de Anastasia Starostina, reeditată de editura Kriterion, Moscova, 2000), japoneză („Reizyô Kurisutina”, Sakuhinsya, Tokyo, 1995; traducere de Haruya Sumiya), bulgară („Госпожица Кристина”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și portugheză („Senhorita Christina”, Tordesilhas Livros, Săo
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
1995; traducere de Haruya Sumiya), bulgară („Госпожица Кристина”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și portugheză („Senhorita Christina”, Tordesilhas Livros, Săo Paulo, 2012; traducere de Fernando Klabin). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela „Domnișoara Christina” a constituit o sursă de inspirație pentru alte creații artistice, care au încercat să capteze sensurile dramatice, lirice sau plastice ale operei literare. Textul lui Eliade a inspirat două opere muzicale: "Domnișoara Christina" a lui
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul. Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri "Poemele luminii" (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme "Pietre pentru templul meu". Prima sa dramă, "Zamolxe", îi apare în ziarul "Voința" (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]