2,285 matches
-
aceiași oameni, situațiile revin și nu poți evita să știi ceea ce recunoști; adică se recunoaște în sfârșit ceea ce se arată ca știut: că recunoști totul ca și cum ai avea acces la preexistență. Deși simplu efect de secreție, plânsul este totuși rezultatul reflex al unui circuit de gândire. Un fel de articulație fiziologică a acesteia, ca dovadă că ea se întrupează. Orice organism se hrănește. Din ce, de unde? Din mediul înconjurător. E un act crud, inevitabil și teribil să trăiești mâncând și înghițind
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acțiune având mai multe scene cu locuri consacrate: oglinda din față, săpunul și săpunitul, spălatul și clătitul, uscatul și pieptănatul, și tot așa mereu, o fărâmițare în detalii pentru execuția fiecărei operații, fiecare având un circuit bine știut, cu gesturi reflexe pe care le executăm fără efort, ca și cum le-am fi deprins încă de la naștere. Or, toate aceste acțiuni mărunte, intrate parcă în sânge, alcătuiesc elementele civilizației noastre, care ne asigură confortul și care configurează de asemenea portretul stilului de viață
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apogeul: nu mai facem „economie“ de cuvinte ca să spunem cât mai concentrat ceea ce simțim că avem de spus - acel resort ghemuit undeva în instanțele prezenței noastre interioare -, ci vorbim dintr-o abundență de cuvinte, potrivit cu această abundență, adică potrivit cu modul reflex în care prea multe cuvinte, deodată disponibile în economia interioară a resortului care ne face să vorbim, ni se oferă gata făcute. Ce vrem să spunem? Că am atins o bogăție a sensurilor abstracte care ne face să putem spune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atât de ușor folosit, încât are aerul unei noțiuni de prostituție: oricine poate face concubinaj cu ea, pentru că nu implică nici o altă condiție decât cea, foarte simplistă, a unui libertinaj care permite orice, fără să ia nici o poziție. În mod reflex, ca o consecință automată a acestei constatări, nici noțiunea complementară, care desemnează ne-modernul, noțiunea care privește sensul opus modernului, adică vechimea, spiritul conservator, tradiția, nu mai are nici ea capacitate de sens; - ea se restrânge astfel la o declarație
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și ca și cum ar da din ea, ca dintr-o rămășiță a trupului. Capul a devenit o simplă anexă; cu botul desfăcut, încleștat în această deschidere în care aerul lipsește, moartea este gata să-și execute victima, printr-o ultimă mișcare reflexă a acestui cap, devenit coadă, simplă terminație a unei târâtoare. Și în această ultimă mișcare, zvâcnită lent, fără putere, capul varanului se înalță, involuntar, puțin deasupra pânzei de abur ucigaș; aerul care lipsea, fiind înlocuit cu otravă, revine, varanul respiră
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un moment retrospectiv de descoperire, și că această descoperire constă tocmai în a-i restitui erorii valoarea ei de eroare; o valoare de modificare de atitudine, în care spiritul se regăsește pe sine, în mod intim, ca într-un gest reflex de menținere și revenire la sine. Sunt propriul meu laborator. Uneori. Nu sunt introspectiv decât în măsura în care caut să-mi urmăresc gândurile. E ca și cum ceva în mine (gândurile?) face mereu experiențe cu mine, ca și cum aș fi propriul meu instrument. Dar instrument
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ar avea undeva, la baza ei, o sursă ciudată, un fel de germene de dezvoltare și de germinație care poate fi numit unghie „în sine“. Platon ar zice probabil că unghia participă la ideea de unghie. Dar, aproape în mod reflex, există un fel de operație de contagiune mentală care ne face să generalizăm brusc, ca printr-un salt, fenomenul în cauză: dacă există o unghie în sine, atunci există peste tot un „sine“, o origine invizibilă, o sursă germinală care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care conștiința își însușește această stare de realitate. Noi realizăm astfel ceea ce știm: știutul a ceea ce știm în general devine ceva bine constituit, o formă de prezență activă prin care o parte din lucrurile pe care le știm în mod reflex și inert capătă o evidență de prim plan și devin energii de valorificare ale spiritului, fluxul mișcării lui. N-ar exista o lume de valori fără să fi avut un act antecedent care să le dea formă sub chipul conștiinței
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
făcîndu-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în "cel mereu supus" și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimeni n-ar ști-o, atât de sus rămâne, în spusele sale, deasupra a tot ce-l lezează. În ideile sale ai căuta în zadar cea mai mică urmă a încercărilor prin care a trecut. Din când în când are reflexe, reflexe doar, de om rănit. Opac în fața negativului, el nu își dă seama că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
n-ar ști-o, atât de sus rămâne, în spusele sale, deasupra a tot ce-l lezează. În ideile sale ai căuta în zadar cea mai mică urmă a încercărilor prin care a trecut. Din când în când are reflexe, reflexe doar, de om rănit. Opac în fața negativului, el nu își dă seama că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o știe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiind expresia transparenței și fidelității, a mesajului corect. Vizavi (și) de redactarea noii Legi a Educației... Vă rog, doamnă ! - După o zi de muncă în Parlament pe textul legii, de dimineață până noaptea, mă întorceam acasă și, într-un gest reflex, deschideam televizorul pentru a asculta știrile zilei. Uimitor, de cele mai multe ori, îi vedeam pe colegii mei de la Comisie instalați într-un discurs pe care nu-l mai recunoșteam, acum nu mai recunoșteam persoanele. Un fost ministru, o fostă doamnă ministru
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
mai primejdioși sânt acei a căror sănătate e atinsă. Istoria e mânată de oameni care-și pipăie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox; religiozitate vegetativă, reflexă; orgoliu visceral; vanitate rănită a cărnii; intoleranță; delicatețe de înger și bestialitate de călău. Un Dumnezeu care cerșește la poarta Raiului pare a fi orice bolnav. De altfel, nu e ca și cum s-ar fi infiltrat în fiecare din celulele lui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu o presimte, deși o poartă în el. Și fiecare om poartă nu numai viața, dar și moartea sa. Viața nu este decât o îndelungă agonie. Tristețea îmi pare a reflecta ceva din această agonie. Și nu sânt crispările tristeții reflexe agonice? Orice om cu adevărat trist în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toți porii aromele singurătății, încîntat de reveria extatică a melancoliei, îndepărtînd contururile ca pentru a face și mai ciudate depărtările, trăind euforia și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de vesel și de trist, încît lacrimile din mine au în același timp reflexe de cer și de infern. Pentru bucuria tristeții mele, aș vrea să nu mai existe moarte pe acest pământ, a cărei fatalitate este atât de groaznică în tristețea pură și adevărată. O să mă înghită golul meu lăuntric, o să fiu înghițit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unui pilot de curse, orice ieșire în decor. E motivul principal pentru care Valeriu Stoica nu este un partener de dialoguri scurte sau repezite. Nu-l văd în postura jenantă a celor care au făcut din datul cu părerea un reflex cotidian, și acest lucru se vede de douăzeci de ani. Trimit această carte spre tipar, eliberat de angoasa unui demers inutil. Există vorbe și gânduri care merită să trăiască o viață mai lungă, dincolo de memoria fragilă a unei emisiuni de
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
eu răspund cu agresivitate, dacă nu ai încredere în mine, du-te și verifică singur, el tace, obrajii lui supți sunt roșii din pricina căldurii, ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi mă așez cu un gest reflex pe scaunul din dreapta șoferului, abia atunci îmi dau seama că aici nu mai este nici un alt șofer în afară de mine, și tot drumul acela amețitor, atârnând pe marginea prăpastiei, iar mie mi se cere să conduc, mie cu frica mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
criminalul. A murit, nu? Nu vorbesc despre asta. Niciodată. Vocea mea a fost atât de dură, încât m-a șocat și pe mine, ce să mai spun de Nicola Walters, care s-a dat înapoi din instinct, ridicându-și din reflex mâinile ca pentru a se apăra. — Îmi pare rău, a zis. Nu am vrut să te jignesc. Ochii îi erau fixați pe fața mea în exact același mod în care o făcuse și fratele ei ieri, cu toată seriozitatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rând, trebuie evidențiat că un reporter ce lucrează la o televiziune de știri ajunge să facă și câte 10 15 live-uri pe zi, adică aproximativ 70 de live-uri pe săptămână. După câțiva ani de experiență, vorbele, acțiunile devin reflexe și ajungi să îți creezi tipare de lucru. Astfel, este posibil să îți începi directurile cu o anumită frază sau să le închei pe toate în același fel. A avea o expresie de încheiere ce ajunge să constituie o marcă
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
microfon wireless, adică din cel mobil, asigură-te că l-ai deschis înainte de live. Microfonul mobil funcționează cu baterii, din acest motiv reporterii îl deschid pentru probe, apoi îl închid pentru a eco nomisi energia bateriilor. Fă-ți un gest reflex din a verifica dacă ai deschis microfonul în momentul în care ești sunat pentru IFB sau în care în cască ți se spune că este rândul tău. O altă chestiune legată de microfoanele wireless este starea bateriilor. De obicei, operatorul
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
atunci și n-a avut nicio reacție. Deci nicio reacție. Nu i-a tresărit un mușchi pe față. Nimic. Nimic. Și atunci a intrat o frică așa în mine. Ce-aș face eu dacă... pentru că îți vin cuvinte în mod reflex. Unii înjură, alții... și când se întâmplă o chestie din asta, fie te sperii și pierzi focusul, fie poți să scapi orice în live, orice prostie. E îngrozitor. A.N.: Asta e cea mai mare temere a ta legată de
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
15 ani acest lucru necesitând acționare sistematică în timpul acestei vârste și menținerea ei după aceea. 5.4. EXERCIȚII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE RELAXARE Alternanța dintre contracție și relaxare prelungește capacitatea de lucru a mușchilor și sporește amplitudinea mișcărilor. În afară de relaxarea reflexă a mușchilor se poate realiza și o relaxare voită. Capacitatea de relaxare se poate îmbunătății simțitor prin exerciții speciale efectuate în alternanță cu cele de forță și mobilitate sau de câte ori apare necesitatea. Prin aceste exerciții se urmăresc următoarele aspecte: trecerea
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai văzuse procedând la fel odată, în autobuz, după ce cumpărase biletul și observase că nu se perforase corect. Își mușcase buza șovăind între intenția de-a mai composta odată biletul sau de-al lăsa așa, zicându-și, probabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dea un mare cuceritor, postura îi convenea de minune, în discuțiile cu prietenii, la un pahar de vin, făcea mare caz de aventurile sale, cum le mai comenta, cum le mai înflorea! Ori de câte ori îi apărea o femeie în cale, începeau, reflex să-i fileze beculețele. Curtenitor, ca un motan libidinos, cu priviri languroase, el își juca rolul de june prim cu o conștiinciozitate neîntrecută. În realitate, aflat în intimitate cu o femeie, devenea aproape timid, rareori lua inițiativa, făcea cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Știi că Rebreanu avea încă de tânăr părul înspicat? De parcă nu mai fusese altceva bun de reținut din tot textul lecturat. Marcu este calm și binevoitor și cei doi soți se înțeleg excelent. Bărbatul are chef de dragoste în mod reflex de fiecare dată când mănâncă chiftele, folosește ea o combinație trăsnet, afrodiziacă și, fie că i-a observat slăbiciunea, fie că un simț special a avertizat-o în acest sens, ea prepară destul de des tocătură. Fetițele vin rând pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]