1,737 matches
-
acel episod din "Memorialul durerii" închinat lui Tudor Greceanu, unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români și singurul supraviețuitor al singurei evadări de la Aiud. La ora când scriu textul acesta, suntem în preajma alegerilor și mass-media vuiește de aceleași refrene ale pustiului, ale neputinței sforăitoare, ale relei-credințe și minciunii crase. Cuvintele lui Greceanu îmi sună straniu. Evadarea de la Aiud... un eșec, dar un gest simbolic. Dintre cei trei participanți, Greceanu este prins imediat și călcat în picioare. Dar scapă cu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine viața să-ți dai Decât popor român să n-ai! (bis) „Te iubesc, popor român!” Eu mă duc, tu ești stăpân și-n temniță e frig, Cine-aude dacă strig, Că dușmanu-i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să n-ai! (bis) „Te iubesc, popor român!” Eu mă duc, tu ești stăpân și-n temniță e frig, Cine-aude dacă strig, Că dușmanu-i mult și tare, și nu știe de îndurareDușmane, de mor, mă lasă Măcar să mă îngroape acasă. REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine viața să-ți dai 119 97 Decât popor român să n-ai! (bis) Vasile Tănase---Suceava MIRACOLUL ROMÂNESC BASARABIA Scriu aceste rânduri la puțină vreme de la sărbătorirea, la Iași, la troița din fața
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică-său, Maria țopăia în sus și în jos fredonând un refren din Modern Talking. Un individ care venea cu viteză din sens opus, excitat probabil de buchetul acela de fete în uniformă, m-a apucat la nimereală de sân și a strâns tare. S-a îndepărtat, lăsându-mă în urmă fără
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
conducerea întreprinderii a fost schimbată. Demersurile ulterioare n-au mai avut nici o șansă de reușită. Atunci am înțeles clar și la obiect faptul că eram sabotat la greu, din umbră. Mai departe observam cum acest aspect se repetă ca un refren; încercam să fac ceva, mă mișcam normal un timp, după care lucrurile se împotmoleau. M-am întâlnit cu un fost coleg de la ,,Exclusiv” , Cătălin Weis și împreună am început să lucrăm câte ceva pe cont propriu; acesta își făcuse o firmă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care reușeau să dea un semnal de alarmă, ieșea Iliescu la televizor, ,,politicianul cinstit” care cerea pace socială și ne asigura permanent că pentru a ne fi mai bine în viitor, trebuie să ne fie mai rău în prezent. Era refrenul dintotdeauna a bolșevismului care spunea că este nevoie de o generație de sacrificiu pentru ca, apoi, generațiile viitoare să trăiască ,,fericiți în epoca de aur”. Este refrenul oricărui escroc care îți promite luna de pe cer, dar mai întâi trebuie să-i
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fi mai bine în viitor, trebuie să ne fie mai rău în prezent. Era refrenul dintotdeauna a bolșevismului care spunea că este nevoie de o generație de sacrificiu pentru ca, apoi, generațiile viitoare să trăiască ,,fericiți în epoca de aur”. Este refrenul oricărui escroc care îți promite luna de pe cer, dar mai întâi trebuie să-i dai tu lui niște bani. Apoi mai vedem. Și populația trebuia liniștită să nu-și dea seama ce se întâmplă, populația trebuia dresată să rabde în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de ciudă că văru-său i-o luase înainte, Dănuț se ridică și el și prinse de la jumătate prima strofă. Era cîntecul pe care îl cunoaștea foarte bine, acela cu cîrciuma-n rai. și el știa un cîntec, ce ? numai Cristi ?... La refren, cei doi veri își uniră victorioși vocile : „Hei, hei, vinu-i dulce/ Cine-l bea nu se mai duce/ Hei, hei, vinu-i acru/ Cine-l bea se duce dracu’“. Cînd ajunseră la „și cei patruzeci de sfinți/ Stau toți cu furtunu-n
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Stau toți cu furtunu-n dinți“, Dănuț se aștepta să se rîdă, pentru că lui i se părea foarte amuzant, dar nu rîse nimeni - copiii stăteau în continuare împietriți, iar învățătoarea zîmbea și se făcea că se uită pe geam. Băieții terminară refrenul, puțin cam descurajați, apoi, pentru că ea privea în continuare pe fereastră, rămaseră în picioare, neștiind ce să mai facă. Învățătoarea se desprinse cu greu și se întoarse către cei doi veri. I se adresă lui Dănuț : Cine te-a-nvățat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mici și neînsemnate schimbări numai), împrejurare care mărește și mai mult vagul sentiment de solitudine și de înstrăinare pe care-l resimt. Orchestra execută selecțiuni din opereta "Vânzătorul de paseri", cu vechea romanță "Când sermanul tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le rostește nimeni; mi le evocă însă melodia, în care amintirea mea le-a încorporat de demult.) În particular mă obsedează refrenul; ca și cum ar răspunde sentimentelor confuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le rostește nimeni; mi le evocă însă melodia, în care amintirea mea le-a încorporat de demult.) În particular mă obsedează refrenul; ca și cum ar răspunde sentimentelor confuze pe care mi le trezesc, deopotrivă, evocațiunea lucrurilor de demult și ideea distanței care mă separă de acele lucruri. "Mai stai... nu zbura..." Cine să steie? Prezentul care îmi scapă sau trecutul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Îți mai amintești de Poieni? mă întreabă el, schimbînd tonul. Da. Acolo era fînul de coasă al satului. De ce? Ion oftează prelung: Nu-mi iese din cap o amintire... Mi se pare jenantă, dar mă obsedează, mă chinuie ca un refren care-mi face sufletul să vibreze mereu... Eram mic, dacă aveam cinci-șase ani... Mama făcuse plăcinte la cuptor. A pus cîteva în coș, a luat un ulcior cu apă și mi-a strigat: "Ionică, hai la tat-tu, să vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ori de la plecarea ta), de două ori Sabine, astăzi a stat 10 minute; a primit aici scrisoarea de la Monique Knapp. Nu crede că vine curând, mi-a spus, din pricina treburilor care o rețin: casa de vândut etc. Așa; îmi reiau refrenul: te iubesc și mi-e dor de tine, un dor nebun, de nesuportat. Fii mai clară despre Cinci. Transmite-i lui Georges bunele mele gânduri prietenești și vechea, calda mea tandrețe. Fii frumoasă, scumpa mea. Gluma aceea a mea vanitoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
menajamente, cum se întâmplă, când se întâmplă. Are să fie la Paris în jumătatea a doua a lui ianuarie. Cred că va fi primejdie Cinci; sunt aproape sigură. Ai grijă; cred că la o nouă aba tere și la un nou „refren“ al lui Cinci, se va isca iarăși sufe rință pentru Mica. Rugămintea să nu se jertfească degeaba; să păstreze ce i se cuvine și ce îi este drag, căci nu există nici mai rău, nici mai bine. Pierzându-l pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vârstei mele, îmi place mult munca mea, și în special aceasta, însă mă tem să nu mă risipesc fără să apuc să adâncesc ceea ce fac. Dar mă simt deja mai bine, „Doamnă Marchiză“. Ți-aduci aminte cum ne amuzam cu refrenul ăsta? Scumpa mea fetiță, sunt fericită că am avut în seara asta câteva momente ca să-ți povestesc cum mi-a fost ziua. 2 martie [1948], marți Mouetta mea, abia m-am întors de un sfert de oră; e zece și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se învîrt în jurul chestiunilor privitoare la „soarta” unor texte ce au fost sau urmează să fie trimise: motivarea temelor alese (ori abaterea de la ele), relatarea dificultăților de redactare, justificarea întîrzierii de a le expedia etc. Prin frecvență, acestea sînt „clișeele”, „refrenele” lor. și corespondența mea cu anumiți autori s-a menținut un timp la chestiuni de genul celor amintite mai sus. în prima fază, adesea, scrisorile erau reci: expeditorii mi se adresau în termeni oficiali, distanți, „țepeni”. Ele s-au încălzit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o imaginație scenografică decît una regizorală. în orice caz, nimeni n-ar putea spune că e un regizor inspirat de numere muzicale. Muzica lui Sondheim e jucăușă, subtilă și alunecoasă ; ne tachinează în permanență nevoia de ritm posedant și de refren șlăgăros, fără a o satisface vreodată. și e clar că Burton nu știe cum să se joace cu ea. Camera lui stă, oarecum crispată, pe personajul care cîntă, de parcă ar aștepta nici ea nu știe ce (tăietura ?, sfîrșitul cîntecului ?), iar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dorit ? A-i da cu spiritul în cap nu cere cine știe ce artă. Plăcerea pe care o poate oferi Mamma Mia ! n are nici o legătură cu arta. E plăcerea de a vedea niște celebrități prostindu-se, în fața întregii lumi, pe aceleași refrene pe care, la un moment sau altul, ne-am prostit cu toții, chiar dacă doar între prieteni sau doar în fața unei oglinzi. Celebritățile de-aici nu operează ca entertainer-i decît în cel mai puțin glorios sens al termenului acela de oameni plătiți
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și acum pe acei care stăteau la masă în curte, sub umbra unui zarzăr uriaș, la o masă încărcată de bunătăți și stropită cu un pahar de vin bun. Nașul de botez cânta de zor un cântec popular al cărui refren l-am reținut: „Zâs-a badea c-a veni, Luna când o răsări. Luna văd c-a răsărit Și badea n-a mai venit!” După război, odată cu întoarcerea tatei acasă, cu puținul pe care l-am avut și cu adaosul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
matca sa, aduse de sus, din munte. Zi însorită ce ne predispunea la cântec, însă eu, cu verighetele în buzunar, nu știam cum să procedez. Momentan dau tonul unui cântec obișnuit pe acea vreme. Toți cântăm și când ajungem la refrenul acelui cântec: „Ți-am pus în deget un inel pentru logodna noastră...”, discret îi strecor Mariei inelul de logodnă pe deget și mi-l pun și pe al meu pe inelar. Vecina Mariei observă, strigă tare alarmându i pe ceilalți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un roman al lui Victor Hugo. Fraza va reveni spre finalul textului, reluată în ecou, ca refren și concluzie totodată a întregii istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ, cu acea amplitudine de afect și perspectivă proprie romanticilor. Grandoarea peisajului marin și a adâncurilor sale pusă în relație cu aceea a abisului uman constituie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
emisiune radio. Unchiul a încercat să se lase și de fumat cu ajutorul unui produs al laboratoarelor Vorel de la Piatra Neamț, intitulat „Lasfuma” însă nu prea i-a fost de folos. Un coleg de-al lui îl tachina într-o poezie cu refrenul: „Pe Lasfuma în-buzunar, el îl poartă în zadar”. Seara, unchiul mă pregătea în mod special ca să ajung la nivelul colegilor. După terminarea lecțiilor, verișoara „MELUȚA” (era de cinci ani) mă examina cu multă seriozitate și mă întreba: „Cât fac șapte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
curent era așteptată cu bucurie de toată lumea. Pe întuneric, oamenii se simțeau cu mult mai liberi. Medicul veterinar venea uneori cu chitara. Era întâmpinat de fiecare dată cu aplauze. Cânta melodiile lui Gabriel Dorobanțu. Semăna destul de bine cu acesta. Fredonam refrenul binecunoscut „Hai, vino iar în gara noastră mică/ Privește-mă să vezi cât mi e de frică... Marea sărbătoare se apropia cu repeziciune. Toată lumea nu vorbea decât despre evenimentul cultural. Căminul a fost 81 măturat, iar dușumeaua a fost dată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Elena Ceaușescu. „Partidul, Ceaușescu, Ro-mâ-ni aaa/ Poporul, Ceaușescu, Ro-mâ-ni-aaaa” sau „Trăim de-ce-nii de împliniri mărețe/ Trăim de-ce nii de muncă și avânt/ Trăim decenii de vis și 179 frumusețe”. În cap aveam un magnetofon. Uneori mă urmăreau enervant aceste refrene. Ele îmi spălau creierul. Săptămâna asta ne va vizita șeful statului. Vine la noi în comună?, l-am întrebat mirată pe instructorul care tocmai intrase în birou. Nu se știe unde va veni. Poate ateriza oriunde. Să nu pleci din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe scurt cum fusesem să luăm masa, am scris și despre doctorița care mi-a luat friptura din față, dar și despre ciorba de perișoare mâncată de Cotoi, despre cafeaua prea dulce și despre ceața prea deasă, dar și despre refrenul care mi-a ocupat toată ziua mintea. Am semnat după care i-am întins hârtia activistului. Dar asta e bătaie de joc, tovarășa! Scrie tot. Noi știm de ce ai plecat mata azi dimineață acolo, lângă I.A.S. Zori de zi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]