2,802 matches
-
negative sesizate. Ca orice mijloc sau metodă terapeutică, kinetoterapia nu are numai posibilități, ci și limite, care trebuie cunoscute pentru a fi respectate. Domeniile de acțiune ale kinetoterapiei abordează o problematică medicală vastă, etalând obiective profilactice, curative, paliative, educative și relaționale (CLIN, 2000), intervenția kinetoterapeutică putând fi în succesiunea unui act medical sau chirurgical, de consiliere sau în direcția unei profilaxii secundare (Glenn, 1988). Kinetoterapia pasivă și-a etalat valențe deosebite și în recuperarea sportivilor de performanță, în situația unor accidentări
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ca aplicație a științei manageriale, reprezintă „ansamblul proceselor prin care toate elementele teoretico-metodologice furnizate de știința managementului sunt operaționalizate în practica socială” (Nicolescu, 1993, p. 52). Managementul este o activitate pentru exercitarea căreia sunt necesare abilități specifice, cunoștințe tehnice și relaționale, care se exercită într-un anumit context-cadru, adică: pe de o parte, mediul economic, politic și social, caracterizat prin restricții și/sau oportunități, și, pe de altă parte, mediul cultural, mentalitățile, tradițiile - altfel spus, cultura organizațională a unei instituții. În
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
valorificarea potențialului uman etc.); • managementul strategic al resurselor materiale, adică identificarea și alegerea opțiunilor strategice (parteneriate interinstituționale, instrumente strategice de analiză a contextului și de planificare, strategii privind atragerea de fonduri/resurse etc.); • managementul operațional al resurselor umane, adică managementul relațional (motivarea membrilor organizației, animarea echipelor, conducerea reuniunilor de lucru, negociere, gestionarea timpului, comunicarea cotidiană în organizație etc.); • managementul operațional al resurselor materiale, adică managementul instrumental (se referă la decizie, delegarea responsabilităților, descrierea funcțiilor și activităților pentru fiecare componentă/poziție din
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
care să se obțină rezultate maxime în activitățile practice sau constituirea în unele școli a grupelor/claselor de nivel prin redistribuirea elevilor din clase paralele și constituirea unor colective noi de elevi, uneori cu efecte traumatizante pentru confortul psihic și relațional al acestora). Un ultim tip aparținând strategiei de optimizare constă în parcurgerea riguroasă a unor pași secvențiali, și anume: • identificarea problemei; • stabilirea finalităților/obiectivelor privind rezolvarea problemei; • inventarierea tuturor alternativelor posibile; • analiza consecințelor fiecărei alternative; • evaluarea alternativelor în raport cu scopurile și
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
exercitând alături de implementare și funcțiile de control/autocontrol, evaluare secvențială, conducerea operațională, formarea și dezvoltarea echipelor de învățare în clasă, motivarea, participarea, dezvoltarea personală, prevenirea și rezolvarea eventualelor conflicte între elevi sau cu elevii, evaluarea sumativă de factură docimologică, evaluarea relațională, sistemică, statistică, prin obiective, toate cu raportare la activitatea educațională cu elevii; • pe întreg parcursul activității sale, profesorul realizează comunicarea didactică, forma specifică de circulație a informației în activitatea educațională la clasă, și, nu în ultimul rând, ia o serie
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
introducerea disciplinelor opționale se determină desființarea grupului clasei, cel puțin pentru unele secvențe ale timpului de învățare, și reunirea elevilor din mai multe clase în alte grupuri de învățare, fiecare, la rândul său, cu sintalitatea sa, cu un anumit specific relațional cu profesorii și cu aceleași influențe asupra elevilor, luați individual, precum și asupra eficacității școlare în ansamblul ei; - planul grupării la nivelul actului de învățare - derulat fie în clasă, fie în grupul constituit prin opțiuni față de o arie curriculară anume; este
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
juridice, economice, religioase etc.) participă la realizarea procesului educațional din care rezultă un număr de ieșiri (corespondente fiecărei categorii de intrări, la care se adaugă acea plusvaloare determinată de procesul în care au fost antrenate, respectiv procesul educațional); • din perspectivă relațională, având drept cadru de raportare relațiile interumane și reflectarea acestor relații în eficacitatea vieții școlare; • din perspectivă instituțională, în contextul căreia evaluarea se face pe baza organigramei, urmărindu-se funcționalitatea fiecărui compartiment în cadrul instituției și contribuția lui la eficacitatea funcționării
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
și transgenică, ca o conlucrare între biologic și tehnologic. Trupul este privit în interactivitatea elementelor și a proceselor sale și a lumii în care este integrat, iar noile ipostazieri tehnologice ale corporealității nu fac decât să întărească calitatea activă și relațională proprie corpului surprins în lume și în societate. Se ajunge, prin urmare, la dimensiunile social-politice ale corpului împuternicit, un corp încărcat cu accepțiile ideologice ale rezistenței și ale opoziției la structurile autoritare ale umanului. Toate aceste ipostazieri corporal-identitare sunt propuse
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologică încearcă să interiorizeze sau să își aproprieze străinătatea (tehnologiaă. Astfel, prin conceptul de corp (incluzând mintea, rațiunea, percepția, dorința, memoria, senzualitatea și identitateaă se înțelege o constelație de semnificații uman-tehnologice, adesea conflictual-creative, care sunt privite în aspectul de spațializare relațională a elementelor materiale și fictive variate. Se respinge, deci, o abordare a subiectului (postăuman în ipostaza imaterialității sale sau a destrupării în spațiul tehnologiilor informațional-comunicaționale, preferându-se în schimb, noțiunea de virtualitate în înțelesul de materialitate 5 (vezi Hayles în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cadrele teoretice și aplicative ale studiului de față. Se știe că, în abordarea fenomenologică 23 a lui Merleau-Ponty (1999Ă, corpul este privit ca spațializare, fiind considerat „plasarea” noastră în lume. Topologia trupului este una fiziologică și psihică, dinamică și materială, relațională și identitară, senzorială și perceptivă, aparținând materiei fizice și conștiinței. Fenomenologul echivalează experiența întrupată cu percepția lumii; a fi corp înseamnă a fi legat de un anumit spațiu, astfel că a fi corp înseamnă nu doar a fi în lume
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o propunem este una mediană, aflată între aceste două accepții filosofice asupra corpului. Prezentăm, astfel, spațialitatea corpului în lumea virtualității ca fuziune organic-tehnologică între mintea și materia fizică a subiectului postuman. Avem de-a face cu un fenomen de întrupare relațională la nivel ontologic, dar și epistemologic, antropologic sau sociologic. Posibilitățile deschise de inteligența sintetică, computerele organice sau manipularea genetică sunt reunite în condiția postumană a conviețuirii dintre uman și mașinal, condiție care zdruncină credința în superioritatea ființei umane în univers
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capitolul al doileaă, cât și cu vitalul (vezi primul capitolă, atât cu materialul, cât și cu imaginarul, atât cu posibilul, cât și cu realul și actualul, atât cu fenomenologicul, cât și cu mașinicul. Identitatea postumană, subiectivă, întrupată și tehnologizată, este relațională și tranzițională în sisteme spațial-corporale deschise, întrerupte, cuplând modelul ontologic deleuzo-guattarian cu paradigma conștiinței fenomenologice și cu regimul sociologic foucaultian. Prin urmare, corporalitatea postumană poate fi caracterizată nu doar prin corelarea dintre schizo-analiză și fenomenologie, ci și prin ambivalența de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe care sunt construite, rețelele sunt diferite și de structura de piață. Ambele structuri pot fi definite prin relaționare, iar diferențele apar prin raportarea acestor relații la două dimensiuni, și anume: discreția și contextul social (McNeil, 1980). În cadrul unui schimb relațional, cel puțin două părți intră într-un schimb voluntar și reciproc de bunuri. Un schimb discret este caracterizat de abilitatea de a măsura atent și de a specifica bunurile sau valorile care intervin în schimbul reciproc. În practică, bunurile, actorii și
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
practică, bunurile, actorii și cadrul de timp sunt, de cele mai multe ori, difuze: bunurile au valori ambigue și dimensiuni vag definite. Schimburile difuze sunt prevalente în politică și în administrația publică. Contextul social este cea de-a doua dimensiune a schimbului relațional. De la un anumit nivel acesta devine impersonal. Comunicarea dintre părți și informațiile pe care acestea le au unele față de celelalte sunt strict limitate doar la ceea ce este necesar pentru a completa schimbul. Angajamentele normative comune nu sunt importante, iar valoarea
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Medicina tradițională chineză, leagănul masajului tradițional, deseori reprezentată în Franța doar prin acupunctură, izolată de celelalte mijloace terapeutice, este responsabilă pentru sănătatea unui sfert din populația planetei. Principiile sale originale fac din ea o medicină curativă, preventivă și educativă, umană, relațională și, asemenea ființei umane, în continuă evoluție. Această știință posedă cea mai importantă bibliotecă medicală din lume, o compilație fabuloasă a cunoștințelor dobândite dea lungul a mai mult de cinzeci de secole de observații și de experimente care reprezintă un
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și reflux. Ficatul este asociat cu vezica biliară. Relația dintre ele este foarte strânsă și orice impact asupra unuia are repercusiuni asupra celuilalt. Caracteristica principală a ficatului este de a „pune în mișcare” (cu participarea vezicii biliare). În acest cadru relațional ficatul planifică și ordonă, iar vezica biliară execută. Funcții Ficatul: • guvernează libera circulație a energiei și a sângelui; • guvernează activitatea (corp și minte); • stochează, filtrează și reglează sângele; • controlează secreția biliară; • controlează ligamentele și tendoanele. Relații: • Țesuturile conectate la ficat
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
putem acționa mai ales prin masajul rinichilor, a vasului Tou Mo și a unor puncte de acupunctură. Psihismul În acest caz acțiunea este și mai indirectă, deoarece nu putem acționa asupra mintalului decât prin intermediul întregului sistem energetic și a componentelor relaționale. Masajul este un aliat prețios al ajutorului psihologic, deoarece el aduce unele elemente corporale indispensabile la o bună funcționare intelectuală sau afectivă. Exemplu de program de tratament Pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine procedura generală a planului de
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
cunoștințelor (adesea perisabile) devenind învățare de concepte și de metodologii de învățare (Văideanu, 1988). Educația, fie ea formală sau nonformală, nu mai poate fi analizată independent de contextul social-psihologic în care se desfășoară și de actorii angajați în acest sistem relațional (Boterf, 1985). „Variabilele strategice” ale unui asemenea demers ar putea fi următoarele: - centrarea pe probleme de rezolvat (inclusiv extragerea acestora din problematica vieții cotidiene); - participarea „beneficiarilor” la propria formare, valorizarea tuturor resurselor umane angajate în acest joc; - priza de conștiință
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fizice, reguli, norme culturale și sociale, aceste caracteristici putându-se apoi regăsi în percepțiile și reprezentările cognitive ale elevilor, în reacțiile și stilul lor acțional. Calitatea vieții școlare poate fi interpretată atunci ca o rezultantă a condițiilor de mediu (viața relațională a elevului, spațiul școlar, organizarea vieții cotidiene a școlarilor), care influențează indirect, prin intermediul sistemului socioeducativ, comportamentul participativ al elevilor, implicit formarea acestora ca personalități capabile de autogestiune. Psihologia socială conferă mediului (sub numele de „context social”) o semnificație aparte, o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pedagogiei sociale îi sunt acordate 67 de pagini (celelalte „domenii” sunt: pedagogia muncii și profesiunilor, educația permanentă, pedagogia handicapaților, pedagogia comparată). Pedagogia socială - domeniul său de cercetaretc "Pedagogia socială - domeniul său de cercetare" Școala, familia, grupurile de copii reprezintă comunități relaționale, asigurând, în bună parte, transmiterea valorilor sociale și a codurilor comportamentale. Prin învățare socială, prin exercitarea unor statusuri și roluri de complexități diferite, indivizii dobândesc experiență socială, își desăvârșesc competența acțională. Relațiile instituționale și codurile culturale ale modului de educație
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
că poate depăși dificultățile, dorește autonomie și autogestiune, nu mai simte nevoia tutelei, își organizează viața după un scenariu propriu care cuprinde mai multe paliere: economic (dobândește statut profesional, calificare într-un domeniu, adesea independență), afectiv (își construiește o rețea relațională proprie, descoperă rolul sentimentelor și afecțiunii în organizarea vieții sale), social (dobândește o competență de a judeca și evalua oamenii și evenimentele, manifestă încredere în raționalitate și stabilitate, descoperă valoarea angajamentului socio-afectiv, învață să satisfacă obligațiile ce-i revin, oferă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
educației adulților, Guy Avanzini (1996), profesor de științele educației la Universitatea Lyon II, insistă asupra nevoii adultului de „perfecțiune”, de „creștere” și de „independență”. Individul în proces de „adultizare” (termenul îi aparține) caută autonomie, statut profesional, inserare într-o rețea relațională caracterizată prin afecțiune, stabilitate socială. Adultizarea implică o unificare a personalității prin integrarea factorilor aparent disjuncți - afectivi, intelectuali, sociali -, operație ce are drept consecință armonizarea vieții private și a vieții publice, articularea dintre seriozitatea profesională și atașarea de familie. Dacă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
politice; d) cel constructivist, insistând asupra procesului de învățare. Din unghiul nostru de analiză, ne interesează cu deosebire cel de-al doilea și cel de-al treilea model de abordare a formării. În educația adulților se dovedește deosebit de importantă dimensiunea relațională, cunoașterea personalității celui ce învață, ca și practica de a comunica (tehnicile de expresie) și de a „asculta” (implicarea afectivă) a celor doi parteneri. În acest caz nu se pune accentul pe decodarea mesajului, ci pe înțelegerea stării celui ce
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
decupăm, dintre numeroasele volume, studii, cercetări asupra principiilor și strategiilor educației permanente, o carte care se ambiționează să prezinte o „tehnologie a influențării comportamentului uman”, o modalitate de formare a atitudinilor pornind de la grupurile umane. N. Radu vede în „valorile relaționale” șansa de a forma sau reeduca trăsăturile de personalitate. Nici o trăsătură nu este complet independentă de lumea înconjurătoare, ci, dimpotrivă, „legată și dependentă de ea”, aceste relații-valori „leagă indivizii între ei în forme concrete”, ele exprimă un suport educativ cu ajutorul
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Fenomen primar" și pentru Jean Burgos, "imaginea se definește, de la început, prin dinamismul ei" 24. Imaginea, ca "element viu" 25, dar și ca o "aproximare" 26, construiește "sintaxa imaginarului" 27 care dezvăluie un "limbaj în acțiune" 28. Plecând de la valența relațională a imaginii, ca liant ontologic între lumi imaginare, Régis Debray face un portret al imaginii, înțeleasă ca alteritate existențială, de la ideosferă până la videosferă 29. Cele trei etape ale umanității logosfera, grafosfera și videosfera sunt descrise din perspectiva dictonului "la început
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]