3,930 matches
-
de întrunire a aspectelor sufletelor până la segregarea claselor și, propriu-zis, la lupta lor. În sufletul conducătorului, conform aspectelor sufletești, sunt posibile trei configurații care reprezintă dominația succesivă a câte uneia: după „imperiul rațiunii”, vom avea „imperiul ardorii” și „imperiul dorinței”. Remarca lui Annas la acest pasaj este următoarea: „Or, această teză nu este verosimilă. De fapt, ceea ce ar corespunde dezunificării într-un stat ar fi mai degrabă un conflict între două sau mai multe genuri de oameni, decât un conflict intern
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este efectul „înclinației” logice către corelatul negativ. O formă politică pozitivă, în trecerea la negativul ei, antrenează caracteristica sa definitorie, care se schimbă și ea, deși (paradoxal, în fond) corelatele negative nu sunt altceva decât „creșteri” ale trăsăturilor constituțiilor pozitive. Remarca este ușor stranie, pentru că, de obicei, „creșterea” ca atare nu duce la transformarea caracteristicii definitorii, dacă ne gândim la alte exemple. Un om, de pildă, atunci când crește nu declină de la caracteristica sa definitorie umană, ci se pare că, dimpotrivă, își
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau la „mai puțin” (refacerea pozitivului prin reducerea abcesului de formă). În acest caz, concepția lui Aristotel pare a fi următoarea: formele politice corelate au, de fapt, luate câte două, o structură comună. Ne dăm seama de acest lucru din remarcile sale de genul: „aristocrația este oarecum o oligarhie” sau, în mod simetric, politeia este un fel de democrație sau, în fine, regalitatea, un fel de tiranie. Structura lor comună este dată de asemănarea lor bazată pe criteriul numărului celor care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
credit unui indiciu neconcludent; în fapt, și lucruri diferite ca specii admit plusul și minusul. Dar această problemă am tratat-o mai înainte” (Etica Nicomahică, 1155b 15). Două lucruri sunt aici în joc: că există o singură specie de prietenie. Remarca pare să-l vizeze pe Platon (vezi și Stella Petecel, „Comentarii” la Etica Nicomahică, nota 17, p. 360). Aristotel se delimitează admițând de la început trei specii de prietenie având în fruntea ierarhiei prietenia perfectă (teleia phylia); că Aristotel ar fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de literatură, istorie și geografie. Apoi, la toate materiile sunt necesare lecțiile de sistematizare. În sfârșit, și în cazul unor probleme complexe, dificile, expunerile pot da mai bune rezultate decât munca pe grupe. În acest caz, să ținem seama de remarca unui renumit psiholog elvețian, Éduard Claparède, partizan al școlii active, care observa că și o lecție bazată pe expunerea profesorului poate fi activă, dacă ea se vrea un răspuns la o problemă schițată la începutul orei. Asemenea lecții pot fi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
elevi (își pot autocontrola actul de învățare pe baza reperelor oferite de profesor); • ameliorarea relației interpersonale între cei implicați în actul didactic. Fiecare profesor are, cu siguranță, pe baza propriei experiențe, multiple ilustrări pentru fiecare dintre aspectele prezentate. Subliniem, concluziv, remarca unui specialist în domeniul comunicării: „Privarea de feed-back reduce învățarea la un discurs fără receptare, fără eficiență, frustrant pentru ambii parteneri, mai ales pentru elevi” (Mucchielli, R., 1982, p. 37). 4.2. Taxonomia feed-back-uluitc "4.2. Taxonomia feed‑back‑ului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
exemplu, la finalul primilor douăzeci de ani de viață, Van Gogh s-a îndepărtat de preocupările sale religioase anterioare pentru a-și dedica definitv existența artei. Această transformare și nesiguranța speifică unei perioade lungi de tranziție se exprimă clar în remarcile făcute cu privire la aceste două aspecte existențiale în scrisorile către fratele său Theo (Wimpenny, 1994). Odată ce am stabilit recirprocitatea dintre amploarea și diminuarea interesului față de cele două preocupări ale sale, religia și arta, trebuie să reflectăm ulterior pentru ce motiv Van
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
prima «viziune» rămâne întotdeauna intactă, în ciuda aparențelor” și puțin mai târziu susține că „o pictură nu este gândită și planificată dinainte. În timpul creației, ea poate fi schimbată pe parcursul schimbării gândurilor” (Arnheim, 1962, p. 30). Putem înțelege relația dintre cele două remarci dacă acceptăm rolul explicativ și reglator al schiței inițiale. Felul în care creatorul reușește să stabilească un echilibru între cele două roluri trebuie distins în fiecare situație în parte. Majoritatea sistemelor homeostazice reprezintă sisteme de feedback negativ: controlul corector ajută
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și nu a fost prevăzută. El nu poate fi explicat pe baza obiectelor antecedente și a cunoștințelor disponibile și, prin urmare, nu este conectat la trecut. În acest sens, el apare în miezul discontinuității (p. 9). Campbell (1960) face o remarcă similară într-o lucrare de mare răsunet, în care propune o perspectivă darwinistă asupra gândirii creative. Această perspectivă presupune că ideile creative, la fel ca mutațiile care oferă materia primă pentru selecția naturală, sunt rezultatul unor procese „oarbe”. După părerea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
trebuie să fi fost rezultatele explorării teritoriilor de dincolo de deducție și previziune și, în acest sens, oarbe. În cazurile acestor progrese reale, explorările care au avut succes au fost la origine la fel de oarbe ca și cele ratate (pp. 380-381). O remarcă similară face Simonton (1995), care a preluat ideea de bază a lui Campbell și a transformat-o într-o teorie cuprinzătoare a dezvoltării creative și a procesului de creație: În ceea ce privește tipurile de probleme care i-au făcut celebri pe creatorii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
studiu semnat de Iuliu Moldovan, intitulat Ziua Astrei, indică o cifră de 15 000 de membri. Am citat În text numărul mai mare pentru că acesta este menționat la o dată ulterioară articolului semnat de Moldovan. Nici una din surse nu face vreo remarcă explicită despre compoziția etnică a organizației. 102. „Discurs rostit de Simion Mehedinți la adunarea generală a Societății Regale Române de Geografie”, Timpul, vol. 5, nr. 1473, 16 iunie 1941, p.11. 103. Nicolae Roșu, „Școala caracterului”, Cuvântul, vol. 17, serie
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și inegalitățile constatate. Ideea selecției pe baza performanțelor sau a meritelor a fost serios discreditată, în măsura în care performanța se diferenția de merit. Astfel, însăși noțiunea de elită a devenit suspectă. A vorbi despre elite nu mai este deloc la modă. Așa cum remarca Alain Minc (2002, p. 262) într-o notă polemică, „cuvântul însuși a ajuns dubios, dacă ținem cont de atmosfera populistă și recriminatorie din jurul său”. Desigur, o sociologie a elitelor nu trebuie neapărat calificată ca fiind elitistă. Totuși, termenul elită trebuie
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unor studii care s-au străduit să depășească prejudecățile doctrinare. Dar nu-i mai puțin adevărat că privirea sceptică aruncată astfel asupra societății nu putea decât să-i șocheze pe unii gânditori adepți ai idealurilor democratice ale participării populare. Așa cum remarca Raymond Aron în prefața la ediția Droz a Tratatului lui Pareto... ...este suficient [...] să considerăm eterogenitatea socială (sau distincția elitei de mase) ca o trăsătură structurală a oricărei societăți cunoscute [...], pentru a ajunge nu la fascism sau la democrație, ci
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ai marilor școli. Înalții funcționari proveniți de la É.N.A. (École Nationale d’Administration) au făcut loc pe lângă ei unor nou-veniți având o altă formație, în special literară. Profesorii din învățământul preuniversitar și universitar și-au intensificat și ei prezența. Așa cum remarca Birnbaum, trebuia să convenim că „cei care guvernează nu sunt întotdeauna aceiași” și că ar fi excesiv să spunem că așa-numiții énarques roses i-au înlocuit pur și simplu pe cei de altădată (Birnbaum, 1985, p. 307). Teoreticienii clasici
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Gide). * „Lucrul de care ne temem sfîrșește Întotdeauna prin a se Întîmpla.” (H.de Montherlant) Procesul psihologic este similar cu cel care se petrece cînd ne Încearcă o dorință puternică: aceasta transformă visul În realitate. Este cunoscută, În acest sens, remarca lui William James: „Închipuiți-vă un lucru și Îndată acel lucru este pe cale de a fi, de a se Împlini”. De asemeni, un proverb latin spune: „O imaginație puternică dă naștere evenimentului”. Trebuie să fim, prin urmare, atenți cu temerile
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se știe, astfel, că o calitate care este exercitată cu prea mult zel nu numai că produce neajunsuri, ci se poate transforma Într-o trăsătură psihică opusă: (de ex. prudența exagerată ne poate face neîncrezători). Este cunoscută, În acest sens, remarca lui M. Raymond: „O virtute Împinsă la extrem se poate Întoarce Împotriva ei Înșiși” - de pildă, excesul În considerarea de sine poate deveni „laudă de sine”. * „CÎnd cîțiva oameni sînt foarte mulțumiți unii cu alții, poți fi sigur, de cele mai multe
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a transfuziei sanguine). * „Din obicei rezultă aproape a doua natură.” (Cicero) Că „obișnuința” are puterea de influențare a picăturii de apă care cade neîncetat asupra pietrei, vorbește și W. Sahakespeare: „Obișnuința aproape că poate schimba caracterul Întipărit de natură”. O remarcă la fel de interesantă găsim În reflecțiunile lui La Bruyère: „Două lucruri cu totul opuse ne predispun deopotrivă: obișnuința și noutatea”. * „Obișnuința ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor.” (M. Montaigne) Bineînțeles, este mai comod să ne păstrăm anumite convingeri, sau prejudecăți, decît
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spulbera mult spirit”. (Vauvenargues). * „Din dorință se naște ideea mijloacelor.” (Th. Hobbes) Este cert că alături de „inteligență și de „voință”, „motivația” este principalul factor psihologic care a determinat obținerea progresului științific și tehnologic, de-a lungul istoriei civilizației omenești. O remarcă asemănătoare cu cea a filosofului englez, găsim la Titu Maiorescu: „Unde e o necesitate, trebuie să fie și o posibilitate”. * „Nu ne simțim legați trainic de ceva decît pe măsura grijilor muncii și dorințelor care ne-au costat.” (H. de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o ai”. * „Omul este prin natura sa o ființă socială.” (Fr. Fenelon) Văzînd Însă cît de mult este omul de astăzi centrat pe realizarea, fără scrupule, a propriilor scopuri și interese, sîntem tentați să nu mai credem Întru totul, În remarca de mai sus - omul de azi este social atît cît acest fapt Îl ajută să-și realizeze propriile interese!... * „Poți dobîndi totul În singurătate În afară de caracter.” (Stendhal) În schimb, cînd ai conștiința faptului că aparții unei comunități, că nu poți
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dispariția surselor directe. Au rămas niște mărturii indirecte, uneori puțin fiabile. Mai întâi, unele lucrări care atacă și condamnă. Ele servesc mai curând acuzarea, și nu se știe dacă nu cumva, uneori, ele înnegresc tabloul, cu scopuri apologetice creștine... Aceeași remarcă este valabilă și pentru actele proceselor sau alte minute scrise sub dictare în timpul interogatoriilor sau torturilor dinaintea numeroaselor condamnări la moarte cu care-s confruntați adepții Spiritului Liber. De asemenea, ce să credem despre retractările libertinilor trecuți de cealaltă parte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un contrasens, o contradicție. Nu plătești de două ori o datorie deja onorată. De unde, la Amaury, refuzul tainelor. într-adevăr, la ce mai poate servi botezul, care-și propune să contracareze puterea răului rezultată din păcatul comis în Paradis? Aceeași remarcă și pentru eucharistie: a rejuca simbolic scena sacrificiului nu mai oferă niciun fel de pertinență. Nici ultima împărtășanie, administrată muribundului pentru a-l elibera de păcate înainte ca el să înfrunte judecata lui Dumnezeu. Același lucru în ce privește confirmarea adolescenților, căsătoria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Dumnezeu ci acela ale zeilor literaturii și ai gândirii antice. Montaigne creează cu mâna lui o lume populată cu personalități ale Antichității - contemporanii săi. Acolo cel puțin, el vorbește latina, gândește ca un roman, apoi își formulează în franceză remarcile sale referitoare la o lume pe care n-o îndrăgește: decadentă, rea, coruptă, perversă, mincinoasă, barbară, crudă, sângeroasă - n-are destule cuvinte grele pentru a-și blama epoca. De unde și refugiul său în geografia unui cabinet de filosof și în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
repetă ca un laitmotiv că plăcerea și durerea merg mână în mână. Eros și Thanatos - ca să vorbim în termeni contemporani - presupun o relație intimă. Ca s-o demonstreze, el afirmă că bucuria extremă pare mai curând severă decât veselă. Aceeași remarcă și pentru extrema mulțumire. Ca fin analist al psihologiei adâncurilor, Montaigne avansează ideea că adesea oamenii găsesc chiar o reală plăcere în melancolie. A experimentat-o de zeci de ori pe propria-i persoană. După o boală, niște dureri sau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
efectuând colaje din fragmente împrumutate din diferite doctrine. Fiecare prelua ceea ce prezenta interes pentru sine, fără să se îngrijească dacă merita sau nu eticheta de discipol ortodox: gândirea aparține tuturor, iar sincretismul, atunci când duce la înțelepciune, merită tot respectul. Aceeași remarcă valabilă pentru un mare număr de filosofi din Antichitate: zonele de umbră și întrebările par mai numeroase decât cunoștințele clare și precise, informațiile sigure și adevărurile despre Anaxarh. Se știe că și el este originar din Abdera. Din câte se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca obiecte separate de autorii lor. Viața filosofică ar mai avea oare sens în alte condiții? Epoca noastră, cu filosofi și inși oarecare laolaltă, consideră prea adesea expresia aceasta ca fiind un oximoron... -13- Sufletul e trupul, și invers... Aceeași remarcă și pentru opoziția dintre Epicur și Aristip în privința plăcerilor sufletului și a celor ale trupului. Tradiția afirmă că în Grădină se consideră că durerile sufletului sunt superioare celor ale trupului, în vreme ce la Cirene se profesează teza contrară. Pentru că filosoful cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]