1,460 matches
-
Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
liniștitoare. După Domnul R., „nu știu” ascunde un știu, nemărturisit tocmai pentru a masca impulsul de nestăpânit ce o determină să se confeseze. „Afirmarea prin negație trebuie să fie o figură de stil”, gândește Profesorul, fără a mai încerca să rememoreze manualul de retorică. De fapt, Teodora știe că i-a mărturisit iubirea prin felul cum i s-a dăruit: sincer, necondiționat, total. Fraza ei mai conține surpriza și plăcerea provocate de tot ce însemnează el în viața ei. „Nu știu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îl completează zîmbind: „Dar și motanii fac la fel!” A văzut chiar ea. Însă nu continuă, din delicatețe. Deja a sugerat comparația cu un „motan egoist”, dominat de instinct. P.H.L. face aici o umilă încercare de a-și „salva” „eroul”. Rememorează ceea ce el însuși a trăit, în urmă cu decenii, când i s-au născut copiii din prima căsătorie. Nu a gândit (fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea unei sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de a prețui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să asigure condițiile necesare minime creșterii puiului de om? Pe când mama
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cezar Petrescu - APOSTOL. Dar câtă deosebire între acele vremuri și acestea la care se referă învățătorul Alexandru Mânăstir eanu ʹ Deși, „Ca și în celălalt război învățătorii și profesorii au plătit cu greu un tribut de sânge”, învățătorul din Priponești rememorează sovietice,puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea majoritatea zdrobitoare, nu agreează politica des ervită Moscovei... „. Iată, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit « slugă la chiaburi, fascist, legionar„. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
când autorul no ta : ...Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin d e a împlini șaizeci de ani. Deci, firesc, ultimul capitol se intitulează: Pensionar și...restul. Se comentează seara zilei de 4 martie 1977 , cu acel cutremur devastator, se rememorează întâlnirile promoției absolvenților Școlii Normale, dramaticul mome nt a l decesului, după 43 de ani de conviețuire armonioasă, a soției (20 august 1983), euforia evenimentului din 22 decembrie 198 9, dramaticul bilanț al revoluției (162 morți până la 22 și 942
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aveam impresia c-o mai văzusem când era mică, la fântâna de acasă... *** Aici visul se întrerupea brusc, totul părând învăluit într-o culoare albastră, blândă, mângâietoare. Dimineața, înainte de-a se ridica din pat, cu ochii închiși, încercă să rememoreze măcar fragmente din vis. Degeaba, vedea obsedant doar chipul domnișoarei din bibliotecă, a cărei prezență acolo rămânea în continuare un mister. Ziua se scurse obișnuit, cu orele de curs dimineața, învățatul după amiaza și plimbarea pe aleile mărginite de castani
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în "Noua structură și opera lui Marcel Proust", romanul a suferit o mutație deosebită odată cu apariția romanului " À la recherche du temps perdu". Autorul nu mai imaginează ci vede, intră în concret, în luxul conștiinței, singura realitate autentică, esențială. Nu rememorează, ci trăiește amintirile actualizate afectiv. Romanul proustian cuprinde amintiri involuntare, nedirijate, care nu sunt organizate după un plan. Pentru Camil Petrescu, memoria involuntară e singurul instrument în stare să reprezinte realitatea concretă. Înlocuirea observației prin intuiție are avantajul de a
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Proust, memoria involuntară reînvie îmtâmplări trecute, dar la Camil Petrescu conștiința selecționează acele fapte care vor contribui la dezvăluirea adevărului. Retrăirea motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și Penciulescu, invitându-i pe toți într-o seară la masă, dar Emilia pleacă mai devreme pentru că se plictisise îngrozitor, deși unul era mare savant, altul teozof și celălalt un mare om de cultură. Dintr-o altă perspectivă narativă, Fred rememorează toate întâmplările legate de Ladima, în care se implicase în mod direct și își amintește faptul că îl cunoscuse în august 1926, într-o împrejurare foarte personală, deoarece el venise la Techirghiol ca să se afle - neobservat și nebănuit de nimeni
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Victor, și pentru Iordan Marievici, marile evenimente ale vieții au fost concertele, audițiile. Pentru tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire constantă și continuă. Nu știu dacă reținea datele căsniciilor. Rememora cam așa: "După concert, am plecat pe front". Concertul era cel al Filarmonicii ieșene, din 9 octombrie '42, dirijat de Enescu. (Pe tata, Marele Stat Major îl lăsase la vatră; prin zbuciumul lui, Filarmonica Moldova obținuse mobilizare la locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cutremur, sîntem, iată, în al 26-lea an de la cutremurul din '77, dar nici un cataclism n-a echivalat cu despărțirea noastră de după Vara Mare. "Anii iubirii" i-am plătit cu un preț infinit în suferință. Încă mai plătesc, de vreme ce încă rememorez scene de dragoste de finiș de secol. Ce faci, Iordanco? mă strigă Tano, de-afară. Stai cu botul pe visele alea de tinerețe? Ce să-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris: Teme-te de restrîngeri de activitate. Se mai numeau și raționalizări, chiar dacă n-aveau nici o rațiune; erau făcute, însă, din varii rațiuni. Dictatura hard din Institut mi-i greu s-o rememorez. Cu scaunul de director sub... bip, Vladimir Mistrie pupa statutul PCR ca pe Evanghelie. "Sînt un poet realist-socialist care se dăruiește total crezului nostru", scria în presa anilor cincizeci. Pentru ca, după '90, să se dăruiască doar Crezului: Cred într-unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
place și de Crab, dar tu ești mai frumos... decât Crabul... - Hm... (Ăăă...) Dar mie îmi place de Mihaela-Cosânzeana!...] Faza asta (1) am pierdut-o, nu sunt sigur de ea, și atunci îl rog pe Dragoș și pe mami să rememorăm ce am spus fiecare (2): (2) - Unde să mergem acum? întreabă Dragoș, în șoaptă. Mergeți toți 4 pe o insulă, ca prieteni într-o tabără. Nu e o idee bună? - Bine, hai să mergem! (Ia Păpușica, Broasca, Crabul și îi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
diriginți și clasa mea de la Școala generală nr. 2. În sală domnea o atmosferă de așteptare și de oarecare relaxare pentru asistenți care aveau acum ocazia să facă un schimb de impresii - aducânduși fiecare aminte de unele momente demne de rememorat. Sunt gata, așteptând comanda forului suprem diriguitor P.C.R. reprezentat în acel moment de un activist intrat în grațiile mai marilor zilei. Era un croitor de la Fabrica de Confecții care, în noua situație, și-a lăsat acul, creta croitorului și metrul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fapt se amăgea voit, inoculându-și ideea că ar mai putea readuce pe făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate. Olga își spunea adesea: Am fost o proastă! Fetele din ziua de azi, cum se mărită iau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trimită fetița, pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea de fetița ei scumpă o resimțise ca pe un început al sfârșitului. Stătea ore în șir cu ochii fixați într-un punct de pe plafon, prin care își trimitea sau își rechema amintirile, rememorând punctele cheie ale vieții. Dacă ar fi încercat să pună în cele două talere ale unui cântar numit soartă sau destin faptele și evenimentele parcurse, talerul în care aveau să se adune mâhnirile, necazurile și neîmplinirile nu ar fi putut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dacă ele au sau nu acest tic de a simți, egal cu al personajelor din carne, din oase și din sentimente); le-a luat decis (asta am putut să-mi dau seama; nu-i tremurau mâinile ca unora ce-și rememorează amintirile prin intermediul scrisorilor), le-a răsfoit cu o mână sigură, cum ai răsfoi un teanc de bani, să vezi dacă nu sunt ascunse printre hârtii și unele false, le-a dus la nas; ei, iată un gest ce merită câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aș spune, totul e fals. Eu nu o iubesc decât pe E. Eu nu visez decât la ea. De ce să mă mint? În acest jurnal, observ că, orice aș face, mă reîntorc către acel timp al adolescenței pure și-l rememorez pentru că o caut pe ea; o doresc numai pe ea. Doar ea are dreptul să mă iubească. (azi) Sunt Îngrozitor de obosit, parcă Îmi curge plumb prin vene; Îmi simt picioarele grele ca niște butuci. Mi se pare că sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu ești bucureștean? ― Nu, nu! făcu repede și apăsat căprarul, ca și când ar fi vrut să se apere de o rușine. Sunt de la țară, județul Argeș. ― Așa, da!... Firește! Mi-am închipuit. Necunoscând încă bine geografia țării, Titu căută să-și rememoreze harta, să vază unde vine județul Argeș. Adăugă ezitînd: ― De pe lângă Pitești? ― Aproape de Pitești, aprobă căprarul, înviorat. Comuna Amara. Pleci cu trenul de aici și mergi la Costești, la Costești schimbi, iei pe cel de Roșiori și apoi cobori în gara
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al lui Avery și bucură-te măcar de puținul timp pe care-l mai ai. Spunea toate lucrurile potrivite, dar Încordarea gurii ei făcea ca vorbele să pară forțate. Prietenul singur și, fără Îndoială, deloc drăguț, a Început imediat să rememoreze zilele nebune și zvăpăiate ale studenției sale la Michigan, În timp ce eu am dat gata la repezeală băuturile numărul doi și numărul trei. Una dintre prietenele Penelopei de la bancă, o fată pe care n-o cunoscusem pe când lucram acolo, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
respingerea. Probabil că undeva exista un mediu potrivit, dar munca În bancă și - hai să fim sinceri - organizarea de petreceri nu prea reușiseră să mă readucă pe drumul către altruism. Mi-am dat seama că Sammy mă privea intens În timp ce rememoram toate astea și am spus: —Norocos? A, nu erau pentru un prieten sau chestii de genul ăsta. Băieții nu erau prea Încântați de codițele și espadrilele pe care le aveam pe atunci. Erau doar, știi tu, scrisori către... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Săptămâna de după Ziua Recunoștinței a fost crâncenă. Îngrijorarea părinților mei mă apăsa. Philip suna non-stop. Și, deși Îmi spuneam că n-am motive să-mi fac probleme, Încă nu aveam vești de la Sammy. Îmi petrecusem câteva zile retrăind visătoare Sărutul, rememorând felul În care Sammy mă trăsese din mașină și Întrebându-mă când o să ia În sfârșit legătura cu mine, dar chestia asta Începuse să-și piardă farmecul. Și, de parcă situația nu era suficient de neagră, Abby nu Încetase să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
veniți, oprindu-se undeva prin zona Râmnicului Sărat, aveau să fie urmăriți și suspectați de bolșevism (ca unii ce trăiseră sub ocupația sovietică în acel interstițiu 1940-1941), spre a fi deportați, precum sașii, de către autoritățile românești. „Prigoana a fost teribilă - rememorează sora viitorului istoric - cu polițai la ușă, în miez de noapte, iar noi salvându-ne, ieșind pe fereastra din spatele casei și alergând peste câmpuri, în satele din preajma Râmnicului Sărat”. Cu anevoie aveau să găsească o casă primitoare, la ceasuri de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]