1,378 matches
-
îmbrăcând hainele mirelui de odinioară, tânărul crede că o are alături pe Marina, care îmbracă și ea rochia miresei, și amândoi se înalță într-un zbor chagallian spre munții din zare. Trecerea în ficțiune simbolică, provocată de reverie și de rememorare, este chiar axul narațiunii. Substanța ei este apropiată de a poemelor din volumele Lecturile mele particulare (2000) și Însemnare a lecturilor mele particulare (2002), în care înzestrarea lirică a lui G. își manifestă originalitatea într-o fină orchestrație tematică și
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
-se, locuitori ai unui tărâm ce adesea se confundă cu acela al basmului, se desprind „chipuri” insolite, precum harabagiul Cărășel, Ivan Muscalul, Șmil Meremurate, cel urmărit de un destin tragicomic, jupânul Toiba sau Caleb Șoil. Li se alătură, într-o rememorare plină de căldură, de sensibilitate, cu atenție pentru ceea ce au particular, personaje ale unui involuntar bildungsroman, părinții lui G., profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
neaoșă și în expresiile obscene ale gardienilor și comandanților - semne răsturnate ale unei lumi infernale. Întors viu din această lume, naratorul are datoria sacră de a scrie: văzut ca o garanție împotriva ștergerii, prin uitare, a unei istorii violente, actul rememorării în scris și, prin extensie, opera literară sunt, în același timp, o probă de conștiință morală și un act cathartic: „Și m-am hotărât să nu-i uit în vecii vecilor/ nu să mă răzbun, ci să nu-i uit
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
parte, retrăiesc cu o anumită voluptate experiențele care le-au marcat evoluția, concepând orice desprindere ca pe o ruptură inacceptabilă. Narațiunea este un flux discontinuu de amintiri, uneori plăcute, alteori bulversante, întrepătrunse de fluxul realității cotidiene, asumată tot din perspectiva rememorării evenimentelor anterioare. Pentru Maria Condur, protagonista romanului Goana după vânt (1974), trecutul constituie reperul întregii existențe, influențând decisiv orice experiență prezentă. Starea de boală îi acutizează senzațiile, moartea fiicei sale Ana, actrița rebelă, vulnerabilă și emanând totodată o energie deconcertantă
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
montan al Banatului din perioada postbelică, descris în impactul cu civilizația modernă. Tehnica narativă se constituie prin decuparea unor secvențe dintr-un „film” epic al cotidianului, iar reconstituirea universului vizat se face prin apelul la elemente etnografice, etnologice și lingvistice. Rememorările și evocările colorează idilic, melodramatic și poetic materia epică. Tehnica, teritoriul investigat, universul uman se păstrează și în următoarele volume de proză scurtă. În romanul Cantonul galben (1983), D. P. oferă înainte de toate o radiografie literară a vieții cotidiene a
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
sfârșitul și, rămas de mult văduv, o cheamă pe Lucreția, fiica sa, de la oraș, s-o revadă înainte de a muri. În așteptare, Irimie își rememorează frânturi din viață, oprindu-se mai cu seamă asupra relației sale cu Grațiela, fosta soție. Rememorarea este o reconstrucție într-un plan legendar, alegoric, cu atât mai mult cu cât efectul devastator al inundațiilor care trecuseră peste sat lasă impresia unui sfârșit de lume, în orice caz sfârșitul unei generații profund legate de pământ, de viața
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
condus cu plăcerea oralității marcate de accente regionale de vorbire, ce dau, folosite cu măsură, culoare și farmec scriiturii. Un alt roman, Pisica de Eritreea (1986), propune o miză deosebită, aceea a incapacității de înșelare a timpului (tot printr-o rememorare, a lui Felix Masota, personajul central), fără a izbuti însă transfigurarea epicului într-o perspectivă de anvergură. În volumul de povestiri și nuvele Sfârșit de vară (1984), sunt transcrise momente de viață într-o manieră neorealistă: cadre austere, eroi ce
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
o antologie de poezie românească, tradusă în engleză și tipărită în Canada, Modern Romanian Poetry (1977), un ecou deosebit în cercurile emigrației a avut placheta imprimată la Vancouver, Notes on a Prison Wall. A Memoir, a Poem (1994). Sunt aici rememorări ale vechilor însemnări din carnetul de închisoare confiscat, dar și versuri. Parte dintre aceste scurte poeme au apărut în revistele „Canadian Literature”, „Miorița”, „Est and West Literary Quarterly”. Pe coperta ultimă a cărții se află o însemnare a lui Emil
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
și prețuit. Acest inventar sentimental și ideatic - depistabil la numeroși prozatori contemporani - e ilustrat cu mijloace narative nu deosebit de originale. Cărțile se articulează din șiruri de confesiuni, de monologuri și, mai ales, de ample dialoguri, de introspecții „raționate” și de rememorări comentate. Cam toți naratorii romanelor semnate de C. au același ton și aceeași viziune asupra vieții; se poate presupune că acestea sunt tonul și viziunea autoarei. Tonul e unul sapient-glumeț, convențional „isteț” și pe alocuri prea „săltăreț”, marcat de o
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
care însă nu găsește ecoul necesar reprezentării. Redactează, în 1976, articolele despre arta medievală românească pentru La Petite Encyclopédie Larousse și colaborează, foarte rar, la alte inițiative publicistice ale exilului. Romanul Parages, scris în maniera discursivă și voit alambicată a rememorărilor suprapuse, determinate de asociațiile întâmplătoare ale monologului interior, cultivat până la „delir” - cum însuși autorul spune -, se construiește de fapt în jurul ideii de înstrăinare și dezrădăcinare. În esență, este o scriere ieșită din experiența exilului, din nesiguranța unei existențe puse veșnic
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
în direcții diverse: definiții metaforice ale actului de creație (Poeții, Ciocârlia), resemantizări ale unor simboluri (Culbecul), tablouri în tușe întrucâtva suprarealiste, onirice ( Când simți zăpada, Ecoul râsului), relatări ale unor întâmplări obișnuite, răsucite spre metafizic (Timp de o iarnă, 1965), rememorări ale copilăriei și adolescenței, unele cu bogate inserții de etnos (La nașterea soră-mi, În grădina lui Ion). Mai consistente și mai bine orchestrate sunt în Răsărit de fată mare, dar și în versurile de mai târziu, proiecțiile în universul
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința spre fresca socială, prefigurată în Crepuscul, anexând în formula romanului de familie problematica faptului de actualitate, a banalului cotidian. Tot pe structura unor „biografii” configurate în interesante proiecții epice, se bazează C.
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
coordonate care să ridice nivelul epicii la ideea majoră conținută doar virtual de fapte sunt elemente care, în ciuda reușitei de atmosferă a cărții, dizolvă în cele din urmă tensiunea analitică. Cu Veghea bătrânei doamne Gall (1973), raportul dintre tehnica psihologică (rememorarea, indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru personajul narator. Într-un proces desfășurat cu hipnotică
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
a legitima dreptul Inorogului la tronul țării patrupedelor. După derularea acestei povești familiale în fața Șoimului, lucrurile se vor precipita către un echilibru (mai corect: către o restabilire a echilibrului) care nu poate însemna decât dreptatea Inorogului. Să revin însă la rememorarea istoriei Monocheroleoparadalului. Ioana Em. Petrescu observă cu finețe faptul că scena propriu-zisă este precedată de o dezbatere cu miză fiolosofică, care va reprezenta "background"-ul ideatic, justificarea acestei istorii: "Dacă ne mulțumim să vedem în Istoria ieroglifică un pamflet politic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este sursa de endorfine? Iar șiragul de interogații continuă, așa încât renumitul specialist român formulează următoarea nedumerire epistemică: „de când aceste substanțe morfinice, produse de organism pentru a se apăra de durere, au ca efect și vederea luminii «vorbitoare», de tunele, de rememorare a vieții trecute?”(Constantin -Dulcan, 2008, p. 159). Faptul că experiențele din proximitatea morții apar și atunci când creierul este grav afectat de cauze diverse (traumatisme, hemoragii masive, tumori etc.), aruncă în derizoriu dovezile de factură neurologică. Iar opinia lansată de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de coping (Ionescu, Jacquet, Lothe, 2002) în situațiile de stres. Cu toate acestea, circumscrierea acestor factori în cadrul cultural al societății românești, le-ar putea modifica eficiența de intervenție într-un alt cadru cultural. 1) existența unei distanțări psihologice cerute de rememorarea unui eveniment traumatic individual sau colectiv; 2) nevoia acumulării unor resurse sociale care să susțină activitățile comemorative necesare; 3) îmbătrânirea progresivă și manifestarea selectivă a amintirilor/uitărilor celor care fuseseră implicați; 4) efectele proceselor de îmbătrânire asupra represiunilor politice. 2
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
bulversate de modernizare. Textul, care e un soi de reportaj, vorbește despre schimbările aduse de noua administrație într-un loc de promenadă pentru societatea bucureșteană și folosește acest pretext ca să evoce vechile petreceri publice de 1 mai. În centrul acestei rememorări nostalgice stau reprezentări ale stărilor volatile și perisabile ale ființei: "Tot ce este prea frumos are scurtă epohă: buchetul de iasomie de la sânul vostru nu vede două baluri, femeia n-are două epoce. Toți aveți dreptate și nimini nu e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
comunitate era necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie în lagăr, dar și pentru rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea în astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut când sunt sărbătorile... când veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plângeam
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
până acum fenomenele religioase, insistând asupra aspectului la care am făcut referire la început: prezența activă, structurantă a lui Dumnezeu în evenimentul comunicării. 3.4 Numele de botez, mijloc de comunicare cu Dumnezeu Există unele păreri că, prin reconsiderarea și rememorarea numelui de botez în fața oamenilor și a lui Dumnezeu, se acționează în mod pozitiv la nivelul structurii subtile a ființei umane, ceea ce contribuie benefic asupra stării de sănătate. Conform unei ipoteze lansate de către cercetător Simona Cofaru, din cadrul Societății Medicale "Naturasan
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
la o poveste de viață a unuia dintre ei, singurul care votase, încă de la început, împotriva condamnării și care era din nou om datorită faptului că la un moment dat beneficiase de mila cuiva. Asistăm apoi la încă unsprezece asemenea rememorări după care, dându-și seama de situația în care se află fiecare jurat își va schimba votul. În subtext filmul pune în evidență particularitatea religios-culturală (ortodoxă) a sufletului rusesc (și a celui românesc, zic eu!) care aduce mila în prim-
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
poate că nu o să mai aveți această relație foarte bună cu Biserica. Ați susținut în CSAT acest lucru astăzi? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Dar nu pun problema așa în nici un fel. Pe de o parte, decizia CSAT nu înseamnă altceva decât rememorarea, readucerea în atenția publică a necesității aplicării integrale a unei legi, o lege existentă în baza căreia funcționează și CNSAS. Pe de altă parte, chestiunea de care vă spuneam eu ține de calitatea dialogului dintre două instituții, amândouă având, una
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
se impune supremația imaginii și se absolutizează gratuitatea formei. În spațiul artei românești, performanța absolută în ceea ce privește manipularea obiectului, cu întreaga lui aură de expresii și de virtualități, continuă să rămînă și, poate, va rămîne pentru încă multă vreme, Ion Bitzan. Rememorarea prezenței sale în acest mecanism al remodelării subtile a realului este, măcar din cînd în cînd, absolut necesară, pentru că gestul lui nu este doar unul exclusiv creator, ci și unul implicit pedagogic, un adevărat reper în ceea ce privește capacitatea de activare a
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
desenate în câmpuri temperamentale și existențiale tari. Când romanul se impregnează de mirosul lor bărbătesc, de gesturile repezite și istoriile suculente, ștacheta artistică e mai înaltă. Când însă prozatoarea nu oferă destulă carnație epică dialogurilor protagonistei cu ea însăși ori rememorărilor sale, povestea, singură, a Sofiei, tinde să se șteargă. Cu toate că unele scene sunt de o finețe și o autenticitate remarcabile - și trase, ușor, înspre portretul moral. În fața oglinzii, într-o dimineață, femeia cincuagenară se tulbură, dar nu se lasă copleșită
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
suferă... rabdă orice; și așa și este; iar, în acest sens, putem afirma și că ar putea fi o ființă... * Descoperirile de hârtii vechi scrise, de pagini frumos, ori nervos caligrafiate, sunt un prilej de grele amintiri sau de duioase rememorări, ce ne turbură... Astfel, parcă nemurirea ar căpăta aspectul ciudat al foii de hârtie, decolorată, uzată de trecerea anilor. Cu atât mai mult, cu cât xeroxarea paginei, cu umbrele fatale produse de aparat, întărește senzația... (Nemuririi?) ...Foarte ciudat. Până și
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
rock. Volumul era dat la maximum și piciorul meu mulat prin șosetă, pe plapumă, se mișca într-un ritm imperceptibil." Acest epos al derizoriului, deși dinamic, scoate subiectul din istorie. Prezentul, care practic experiențial nu există decît printr-o permanentă rememorare și proiecție, devine aici aproape singurul timp al narațiunii. Fragmentul de text, de cronologie, de spațiu devine imaginea predilectă a singurei realități autentice, care se mai dăruiește reprezentării. Extrem de interesat se arată a fi Toussaint, de la debut, de televizual. Ca
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]