1,383 matches
-
coordonate care să ridice nivelul epicii la ideea majoră conținută doar virtual de fapte sunt elemente care, în ciuda reușitei de atmosferă a cărții, dizolvă în cele din urmă tensiunea analitică. Cu Veghea bătrânei doamne Gall (1973), raportul dintre tehnica psihologică (rememorarea, indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru personajul narator. Într-un proces desfășurat cu hipnotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
1971; Momente din evoluția limbii române literare (în colaborare cu Gheorghe Bulgăr), București, 1973; Opțiuni și retrospective, București, 1989; Anii nimănui, București, 1992; Amintiri și evocări, București, 1994; Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi, București, 1994; Rememorări de istorie, literatură și cultură națională, București, 1994; Cântece de galeră, Timișoara, 1996; Interpretări și restituiri, București, 1996; Așteptând... Pagini de jurnal, Cluj-Napoca - Oradea, 1997; Însemnări de taină, București, 1997; Călătorii interioare, București, 1998; Călătorie prin veac (Gabriel Țepelea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
și retrospective”, TR, 1989, 22; Dan Simonescu, „Opțiuni și retrospective”, SCD, 1989, 3-4; Ion Nijloveanu, Din poezia temnițelor roșii, R, 1991, 9; Gheorghe Bulgăr, Lirică discretă, VR, 1993, 2-3; Z. Ornea, „Amintiri și evocări”, RL, 1994, 12; Corneliu Crăciun, Prestanța rememorării, F, 1995, 3; Iacob Mârza, Încercări de a sparge zidul tăcerii, ST, 1995, 7-8; G. Mihăilă, Literatura română în limba latină, CC, 1996, 1-2; Teodor Vârgolici, „Interpretări și restituiri”, ALA, 1996, 325; Valentin Chifor, Caleidoscop critic, Oradea, 1996, 244-249; Alex.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Mihai Beniuc, București, 1975; Poeme, București, 1977; Solăria, București, 1982; Oră de taină, Oradea, 1997. Repere bibliografice: Dan Mănucă, De la o lună la alta, ÎL, 1966, 11, 1967, 3; Paul Dugneanu, „O tăcere adaos”, RL, 1975, 24; Virgil Mihaiu, Muzica rememorării, ST, 1975, 7; Virgil Mihaiu, „Poeme”, ST, 1977, 10; Victor Frunză, În teritoriul poeziei, LCF, 1977, 47; Emil Manu, Sentimentele pământului, SPM, 1977, 367; Popa, Dicț. lit. (1977), 627; Lit. rom. cont., I, 720-721; Gh. Bulgar, „Solăria”, ST, 1982, 10
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează pe rememorare, confesiune și jurnal se reconstituie, în romanul Vămile iubirii (1988), o ambianță aparent romantică, creată de trei femei care doresc să realizeze, fiecare prin datele ei temperamentale, cuplul cu un partener ideal. „Vămile iubirii” fiind numeroase și repetabile, la capătul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
Cu toate că negase, cu argumente istorice, legitimitatea clasei căreia îi aparținea, el nu își poate învinge nostalgia pentru acea epocă a bogăției și splendorii din copilăria și prima lui tinerețe. Evocând figuri ilustre și traiul plin de strălucire al marii boierimi, rememorările reprezintă, dincolo de orice impuls critic, un gest recuperator: odată dispăruți boierii luminați, marile latifundii, traiul fastuos ce îmbina simplitatea cu rafinamentul occidental, nu poate urma decât decadența, ducând gândul la tristețea din Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
unui autor În funcție de adâncimea... estetică a trăirilor sale metafizice. Iată că suntem obligați să luăm act de precizia cu care el descrie locuri, Întâmplări, personaje aruncate de destin În vâltoarea unei istorii nemiloase. Arta scrierii a fost surclasată de arta rememorării. Vedetele momentului sunt, din această perspectivă (Într-o sincronizare târzie cu voga din Occident a literaturii carcerale ori a scrierilor „samizdat” ale autorilor est-europeni), un Ion Ioanid, o Lena Constante, un I.D. Suciu. Autori practic necunoscuți (primii doi) ori vag
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceasul al doisprezecelea, cunosc o glorie literară cu totul ieșită din comun. În ciuda unor particularități pronunțate, specia (auto)biograficului se definește prin raportarea la una din problemele-cheie ale literaturii confesive: sinceritatea. Acesteia i se adaugă aproape instantaneu o alta: fidelitatea rememorării. Dacă citim uluiți sutele de pagini În care Ion Ioanid Își amintește cu o exactitate de-a dreptul halucinantă nume și situații pe care o memorie obișnuită nu le poate reține, nonșalanța cu care Nina Berberova, autoarea unui bestseller mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e unul dintre primii autori de literatură „memorialistică” - dacă suntem dispuși, firește, să acordăm termenului și o accepțiune spirituală. Dar ce altceva decât o aventură spirituală sunt cele trei mii de zile În Închisorile comuniste ale Lenei Constante? Ce altceva rememorarea lui Ion Ioanid, În clipele când ființa sa fizică era anihilată, redusă la consistența abia pâlpâitoare a unui simplu număr ce migra, după logica sadismului torționarilor, dintr-o Închisoare În alta? Ce altceva splendidele pagini ale memoriilor lui Argetoianu, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
drumul jurnalului se ridică, invariabil, un obstacol de netrecut: propria sa origine. Ea limitează În dublu sens mișcările În timp ale autorului. Mai Întâi, pune o piedică evocării nezăgăzuite a timpului trecut: În cazul că ar fi un gen al rememorării „lungi”, el și-ar modifica identitatea, transformându-se În autobiografie sau În amintire. Provenind, generic, din proză, jurnalul moștenește destule din limitările acesteia. (Nu se cunosc jurnale În versuri, deși autobiografii rimate există. Mai mult decât atât, poeții Își scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ieșirile din biograficul pur nu au loc fără ca textul să sufere distorsiunile impulsului creator. Katherine Mansfield „dramatizează” niște situații aflate În conul de umbră al memoriei și al reveriei, articulându-le unei secvențe recente: vizita fratelui și, ulterior, moartea acestuia. Rememorare și prefigurare a ceea ce se va Întâmpla, ele se Întâlnesc În scurtul portret În partidă dublă, generator și țintă ale textului de jurnal. Eul despicat Ca și jurnalul Însuși, autoportretul se realizează În timp. El nu e o creație simultană
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale unor participanți la evenimentele revoluționare din Timișoara sfârșitului de an 1989. SCRIERI: Drumul, Timișoara, 1979; Movila albă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
constituie, pe de o parte, observațiile făcute de un personaj, Aurel, la o evocare a lui Mihail Sadoveanu ținută la Pașcani și la mănăstirea Neamț și, pe de alta, remarcile Caterinei, la studioul de televiziune unde lucrează. Se adaugă multe rememorări, paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmul ating cote înalte, obiectul lor fiind figuri universitare compromise, scriitori, gazetari, editori care după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
utilizare a informațiilor. Este o funcție psihică deosebit de importantă deoarece nu poate exista cunoaștere fără memorie. Schematic se descriu trei timpi în procesul memoriei: 1. fixarea sau memorarea; 2. conservarea, păstrarea informației și 3. evocarea, reactualizarea sau cum spune Barbizet rememorarea care constă în recunoașterea și reproducerea informației. Formele clinice ale tulburărilor de memorie: 4.1.3.1. Dismnezii cantitative 1) Hipermneziile sunt evocări rapide, involuntare și multiple ale unor situații ce îndepărtează subiectul de prezent pentru scurt timp. Pot apărea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
recunoaște anumite persoane străine, necunoscute de fapt subiectului. Apare în manie, schizofrenie, stări de surmenaj sau sindroame confuzionale. 3) Iluzia de nerecunoaștere subiectul nu este sigur că recunoaște persoane pe care le-a cunoscut înainte. II. Alomneziile cuprind tulburări ale rememorării trecutului: 1) Pseudoreminiscențele subiecții trăiesc în prezent unele evenimente reale petrecute în trecut. Apare în sindromul de tip Korsakov. 2) Confabulațiile elaborarea unor fapte sau istorioare imaginare lipsite de constanță, având ca scop suplinirea deteriorării intelectuale, subiecții având convingerea realității
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de la cele mai mult anxioase la cele mai puțin provocatoare de anxietate. Terapeuții încep apoi să îl conducă pe client prin această ierarhie, folosind tehnici de relaxare pentru a-și reprima starea de anxietate. Focalizarea pe anxietate în PTSD este rememorarea evenimentului traumatizant sau evenimentele și stimulii care îi amintesc persoanei de eveniment: veteranii de luptă fiind tratați de PTSD vor fi îndrumați să-și imagineze bălțile de sânge și scenele ucigașe și de moarte care îi chinuie după ce a luat
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
5. Anxietatea generalizată Fobiile, stresul post-traumatic, panica și agorafobia implică perioade de anxietate care sunt mai mult sau mai puțin specifice unor situații clare. În fobii și stres post traumatic, anxietatea este declanșată prin expunerea la stimulii fobici sau prin rememorarea traumei. În agorafobie și panică, anxietatea este declanșată de părăsirea unui loc sigur și intrarea într-un loc în care cineva a trăit panică în trecut. Unii oameni însă sunt anxioși tot timpul, în cele mai multe situații. Aceștia pot fi diagnosticați
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pacientului că el nu are nimic de pierdut dacă îți amână această opțiune pentru mai târziu, fie pe o durată nedeterminată, fie pe o durată determinată, adică pe durata psihoterapiei de rezolvare a problemelor imediate. Amânarea se bazează și pe rememorarea timpului în care pacientul nu avea astfel de idei în minte (Durkheim, E. 1993)370. Persoanele cu idei suicidare rezistă sugestiei de a-și amâna impulsurile suicidare, pentru că ei nu găsesc o cale de a-și îmbunătăți situația prezentă. O
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința spre fresca socială, prefigurată în Crepuscul, anexând în formula romanului de familie problematica faptului de actualitate, a banalului cotidian. Tot pe structura unor „biografii” configurate în interesante proiecții epice, se bazează C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
luptând să înlăture stavila ce-i închidea călătoria. Între timp, vizitează Lavra Pecerska și, la cei șaizeci de ani ai săi, se minunează cu o candoare neprefăcută de miracolul conservării moaștelor adăpostite în peșteră, impresii ce vor declanșa și o rememorare cu virtuți literare, într-o notă, pe un volum din Viața și petrecerea svinților. Cu aceeași neclintită speranță în izbânda popoarelor creștine asuprite în luptă comună împotriva „agarenilor” întâmpină D. campania din Moldova a regelui Sobieski, în 1686, an ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de labirint vegetal. Străzile din Botoșani sunt largi și pustii și deși am fost dus prin oraș nu mi-a rămas în minte decât ideea unui infinit..." În timpul războiului se refugiază în Moldova, pierzând contactul cu școala. După propria mărturisire (Rememorări, în Națiunea, 25 dec. 1947) ideea de literatură i-a apărut în mod spontan. 1919 După război, în toamna anului 1919, se înscrie la Facultatea de litere din București. E custode la biblioteca facultății. Are ca profesori pe: N. Iorga
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
izbutită carte a lui R. rămâne romanul Păsările mari nu cântă (1976). Tot excursul narativ este alcătuit din amintirile disparate ale unui medic care suferă un puternic traumatism psihic după ce a leșinat în timp ce își opera propriul băiat. Deși aparent incoerente, rememorările se dovedesc suficient de logice ca să se poată reconstitui nu doar destinul personajului, ci și al întregii sale familii. Cartea, plină de sugestii și întrebări dramatice, conduce spre o concluzie unică: personalitatea de excepție, tiranică în formele ei de manifestare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
Cluj-Napoca, 1989, 140-146; Marin Sorescu, Iorga, poetul, L, 1991, 3, 4; D. Micu, Iorga în corespondență, CC, 1992, 5-6; N. Iorga. Opera, omul, prietenii, îngr. Valeriu Râpeanu, București, 1992; Valeriu Râpeanu, N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu, București, 1993; Țepelea, Rememorări, 173-176; Muthu, Cântecul, 72-75; N. Iorga, DRI, III, 20-44; Popa, Convergențe, 89-100; Florin Faifer, Cordonul de argint, Iași, 1997, 81-101; Dicț. esențial, 401-407; Dicț. analitic, III, 177-181, 240-244; Valeriu Râpeanu, N. Iorga. 1940-1947, I-II, București, 2001- 2002. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Cu alte cuvinte, memoria involuntară scoate la lumină un întreg cortegiu de lucruri "uitate", de "reminiscențe" (conținuturile refulate ale psihicului sunt doar o categorie aparte), iar acest proces, o dată pornit, se cere consumat până la capăt printr-un intens "efort de rememorare" ce poate reuși sau eșua, după caz. În una dintre cele mai consistente lucrări dedicate problemei, Paul Ricoeur sublinia faptul că efortul reamintirii stă la baza oricărei activități intelectuale, care, dusă la bun sfârșit, celebrează starea de jubilație a unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imaginea poate exista, la modul virtual, chiar și fără a fi percepută, ca o "stare mentală inconștientă". Iar rolul de mediator între imaginea absentă, neperceptibilă, și reprezentările ei concrete, dintre inconștient și conștiință îl joacă, bineînțeles, memoria recte "efortul de rememorare" (și nu reamintirea mecanică), specific oricărei activități creatoare. Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula existența unei "amintiri pure", pe care o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]