2,146 matches
-
un semn cu capul către scenă. — A fost un accident, îi zisei eu, cu reproș în glas. Nu eram eu admiratoarea secretă a lui Violet, dar îmi era milă de ea în această situație, în ciuda faptului că nu avea nici o remușcare. Pe aici se ducea vorba ca focul în pădure în luna lui august; în curând, se va spune că a trebuit să fie oprită cu forța ca să nu joace o versiune surpriză a scenei cu scosul ochiului din Regele Lear1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în selvă să se vâre într-o bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională pentru ce le-au făcut bunicii lor indienilor de pe pășuni. Nu le va plăcea să fie acuzați că îi ucid în continuare pe indienii de dincolo de frontiere. S-a încheiat războiul din Vietnam. Împotriva cui va mai protesta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să studieze acea soluție a problemei. Îl privi acum stăruitor pe Cáceres și adăugă, insistând asupra cuvintelor: Garimpeiro care a plătit atacul acela a mărturisit deja. A fost o simplă răzbunare. — Foarte oportun garimpeiro... comentă Cáceres, sarcastic. Foarte oportune și remușcările lui. Bănuiesc că va intra imediat să facă parte din lista de personal a „Southern Mining Company“. Se întoarse spre ei și ridică degetul în semn de despărțire: Domnilor... Vă las să discutați afaceri... Se îndepărtă spre cortegiul de jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel care se ocupase de noua rezervare. —Dar de ce, Jake? protestase Alice cu urechea încă în flăcări în urma telefonului furios primit de la mama ei. Nu aveau nevoie de o cameră așa de mare, a spus Jake fără nici o urmă de remușcare. Iar diferența de preț am dat-o unui amărât fără adăpost. Alice a oftat. —Jake, înțeleg de ce ai făcut asta. Știu că motivul tău a fost unul întemeiat. Numai că mi-aș fi dorit să discuți întâi cu mine. —Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
πνεύμα ήγεμονικόν) care, în antropologia sa, este identificată cu sufletul vital. De asemenea, este relevantă identificarea conștiinței cu îngerul păzitor, dăruit la botez, o idee propusă de Ioan Climacul. Așa se explică cum cei nebotezați sunt mai puțin cuprinși de remușcări în urma faptelor săvârșite. Antropologia lui Augustin de Ippona gravitează în jurul concepției despre om ca imagine a lui Dumnezeu, imprimată în sufletul imortal. Se poate spune că grandoarea omului rezidă tocmai în „a fi capabil de Dumnezeu”; chiar dacă se poate afla
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lacrimile, sigur știe că îl iartă, pentru că prea tare l-a iubit... Pentru că în străfundul sufletului unei mame, totdeauna este iertare... Dar, dacă n-ar fi nimic ”dincolo”... Vai, ce cumplită dezamăgire!... Acum, cum să se răscumpere?!... Azi are, poate, remușcări pentru purtarea lui de atunci. În acel scurt timp, simte că nu i-a dat căldura sufletească pe care ea o aștepta, cu sufletul la gură, de la el. După aproape trei luni... avea să se atingă, răpusă de cumplita boală
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dumnezeu si crapă!”, aș fi tăiat toate firele care mă legau de Dumnezeu. Singurătatea și tăcerea, ăsta-i destinul meu...! murmură el, și o sudoare rece îi umezi rădăcina părului pe cap. O suferință surdă îi apăsă inima din cauza acelei remușcări otrăvite...și a simțământului de vinovăție. i ii i -Ce am ajuns!... umbră rătăcitoare printre crucile cimitirului. Nu meritam nici să merg în umbra ei măcar!... murmură el cu ochii scăldați în lacrimi. Nu mai adormi, rămase treaz până se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu aveai unde să arunci un ac. Străzile orașului erau năpădite până la sufocare cu lume din toată țara; maici și călugări cu bărbi cenușii lungi până la brâu, de pe la toate mănăstirile și chiturile din țară, împărțeau binecuvântări... Apăsat de gânduri și remușcări, cu inima grea. Iorgu se apropie sfios de un bătrân, bătrân preacuvios călugăr, cu barbă vineție lungă până la brâu. Află că era de la un schit din Munții Neamțului, și-i spuse durerea lui. - Am păcătuit greu, tare greu, părinte; mi-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care se rezumă la a-ți cere iertare, sau a te umili. Nu!.. înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te lumina cugetul... îți sărut mâna! ”-Ceea ce vrei să faci, tu, omule, nu este pocăință!.. îi șopti o voce din lăuntrul său. Este doar exprimarea regretului de a fi mers pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcare. Dar, să știi, continuă vocea, pocăința nu este un lucru simplu, care se rezumă la a-ți cere iertare sau a te umili. Nu!.. Pocăință înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare, de încăpățânare și trufie, moștenite de mii de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dar ea tot nu cădea. Până la urmă, încet, ca o lebădă Căzu la pământ, Ca un aprod ce anunța Vreme rea..! Bătrânul Iorgu, în fața ferestrei, neclintit, privea undeva departe, năpădit de gânduri. Iși aminti cum pe Vasilica, mușcată de veninul remușcărilor, în ultimii ani de viață... o năpădiră tot mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ani de viață... o năpădiră tot mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rog să ne lăsați în pace! - Ce obraznică ești! Mie mi-ar fi rușine să vorbesc dacă aș fi în situația ta! N-o sa fii nevasta lui George, niciodată! Frusina nu mai spuse nimic. Plecă spre casă înfuriată, plină de remușcări și de rușine. Fără iubitul ei alături, se simțea neajutorată. Începură să-i curgă lacrimile. Spre casă, trecea ca de obicei prin livadă. Câțiva pomi fuseseră tăiați pentru că se uscaseră și le rămăseseră buturugile, ieșite în afară. Frusina mergea repede
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu voiau bani, voiau să aleagă ceva din rucsacul meu. Le-am spus să ia ce vor. Uitasem că părintele Iustin Îmi dăduse pentru mama o prescură. Tocmai pe aceea au luat-o. Am avut un sentiment penibil, ca o remușcare, dar nu m-am opus. Apoi, cea vârstnică a Început să vorbească. Mi-a spus câteva lucruri mai tainice din viața mea ca să mă uluiască prin exactitatea lor. Apoi, a Început să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri mari. Te văd
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
era iubită - pentru că nu era Îndrăgostit -, nici amantă, pentru că el nu avea nevastă; prietenă, mult zis; concubină, suna urît. Atîta ambiguitate nu cerea nici unuia dintre ei fidelitate absolută. Oricum, nu prea multă. Așa că Thomas ar fi putut trece fără cine știe ce remușcări pragul ușii din care i se făcea insistent semn. A pășit mai departe; nu la Ingrid s-a gîndit, renunțînd, ci la Juan. S-ar fi putut, Într-o altă noapte, aceeași fată să-l Îmbie pe fiu să intre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui un anume respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În vreun fel, ceva: plăcerile de odinioară, libertatea de atunci, mai ales; nu dăduse nimănui seamă; acum se Împotrivea sieși, se autocenzura, nu ar fi crezut niciodată așa ceva. Nu devenise mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
durerile facerii; nu avea nici un rost să afle acum că purtase În trup sămînța străinului care tocmai se pregătea să achite nota. Un pahar cu apă minerală pentru Marika; femeia asta merită un izvor, și-a zis Thomas, numărînd banii; remușcarea Îi dă dreptul; a plătit și coniacul, și-au stins țigările. Un barman deschisese o ușă, venea mai mult aer. Thomas a zis că discuția lor - un interviu, cum stabiliseră - are un preț. A scos din portofel două sute de euro
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erau, de la un timp, peste tot. Ei nu aveau Dumnezeu, aveau GÎnditori. Thomas nu avea să sfîrșească Într-o mănăstire, era sigur, dar că va deveni mai smerit cîndva i se părea posibil. Nu mai era liber. Urmașii! Nu avea remușcări - pentru ce? Nici obsesii, cum s-ar fi părut. Doar vanitate. Și un dram de curiozitate. Un sîmbure de simț patern. Cum să nu-mi văd fiii, fiicele? SÎnt ai mei, ale mele! SÎnt Tatăl! Creatorul! Eu! Ai mei! Ai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
luase "din dragoste" o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. Ipoteza aceasta era frumoasă în imaginație. Din păcate, Olimpia, placidă, nu-l înșela. Stănică încerca pentru o clipă remușcarea de a bănui o soție atât de pură. A doua ipoteză pe care o visa era ca Olimpia, ghicindu-i nemulțumirea, să-l cheme și să-i țină acest discurs: "Stănică, tu nu ești făcut pentru viața asta. Ție-ți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
closet, trebuia să străbată sufrageria. În sufragerie tronau trei cotoroanțe, femei foarte în etate, pe care le mai întîlnise în cartier. Dădu bună seara și își ținu calea sa. Prin ușa de la baie, de afară, madam Nicolici îi comunică din remușcările sale referitoare la soțul său, după care se simțea și acum atât de văduvă. Din părerile sale de rău privitoare la Răposat. Cică spectrul Răposatului se abătuse în această după-amiază, pe aici, pe-acasă. Douăzeci de minute se tot învîrtise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai poate fi salvat Socrate... Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naștere - doliul acestei lumi. Tot ce nu-i uitare ne uzează substanța; remușcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea amenințătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îți umple clipele cu senzații de plumb topit în sânge. Oamenii simpli simt remușcări în urma unui act oarecare; ei știu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-i uitare ne uzează substanța; remușcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea amenințătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îți umple clipele cu senzații de plumb topit în sânge. Oamenii simpli simt remușcări în urma unui act oarecare; ei știu de ce le au, fiindcă motivele le sânt sub ochi. În zadar le-am vorbi de "accese", ei n-ar putea înțelege tăria unui chin inutil. Remușcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o neliniște
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de plumb topit în sânge. Oamenii simpli simt remușcări în urma unui act oarecare; ei știu de ce le au, fiindcă motivele le sânt sub ochi. În zadar le-am vorbi de "accese", ei n-ar putea înțelege tăria unui chin inutil. Remușcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o neliniște etică pe marginea vieții. N-ai nici o vină pe care s-o regreți, și totuși simți remușcări. Nu-ți aduci aminte de nimic, dar te năpădește un infinit dureros al trecutului. N-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zadar le-am vorbi de "accese", ei n-ar putea înțelege tăria unui chin inutil. Remușcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o neliniște etică pe marginea vieții. N-ai nici o vină pe care s-o regreți, și totuși simți remușcări. Nu-ți aduci aminte de nimic, dar te năpădește un infinit dureros al trecutului. N-ai făcut nici o faptă rea, dar te simți responsabil de răul universului. Senzații de Satană în delir de scrupul. Principiul Răului în mrejele problemelor etice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rea, dar te simți responsabil de răul universului. Senzații de Satană în delir de scrupul. Principiul Răului în mrejele problemelor etice și-n teroarea imediată a soluțiilor. Cu cât ești mai puțin indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială. Aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței Binelui. Violetul e culoarea remușcării. (Ceea ce e straniu în el pleacă din lupta dintre frivolitate și melancolie, cu triumful ultimei.) Remușcarea este forma etică a regretului. (Părerile de rău
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]