6,752 matches
-
o astfel de internare. Spre deosebire de internările în ospiciile organizate, conduse de Epitropia Sf. Spiridon, întreținerea în aceste ospicii era suportată de mănăstiri, ca o acțiune filantropică. Bolnavi alienați îngrijiți la mănăstiri 1850-1860* MĂNĂSTIRI Neamț Golia Râșca Adam Agapia Văratec Vorona REPARTIȚIE PE DIAGNOZE Epilepsie 224 101 16 82 3 49 24 Melancolie 139 47 4 34 4 Manie 180 96 4 80 Oligofrenie 212 91 99 7 Deliranți 19 8 12 15 1 4 Altele 38 39 32 1 17 Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și de anvergură. Astfel, preocupându-se de răspândirea bolilor psihice încă din 1910-1915, C. I. Parhon a stabilit unele date care ni se par interesante pentru istoria patologiei psihiatrice din țara noastră, permițând comparații instructive. Din datele sumare, referitoare la repartiția procentuală, pe diagrame, a internărilor în spitale de boli mintale, putem deduce unele corelații de actualitate. Reproducem, pentru exemplificare, următoarea repartiție pe diagnoze a bolilor psihice (cazuri internate) în România, în 1934. Paralizie generală (și psihoză) pe bază sifilitică.................... 9
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ni se par interesante pentru istoria patologiei psihiatrice din țara noastră, permițând comparații instructive. Din datele sumare, referitoare la repartiția procentuală, pe diagrame, a internărilor în spitale de boli mintale, putem deduce unele corelații de actualitate. Reproducem, pentru exemplificare, următoarea repartiție pe diagnoze a bolilor psihice (cazuri internate) în România, în 1934. Paralizie generală (și psihoză) pe bază sifilitică.................... 9,3-34,4 Pelagră....................................................................................0,3-16,83 Alcoolism......................................................................................0,9-5 Encefalită (și urmările ei)..........................................................1,0-3,5 Comparația cu situația actuală este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
putere într-un cadru aparent democratic. După opinia lui Alex Mihai Stoenescu, doctrina andropoviană a început să se cristalizeze încă din 1957, când, după impactul contrarevoluției din Ungaria, el ar fi văzut eroarea fundamentală a principiului comunist marxist al priorității repartiției resurselor economice, în numele egalității și echității sociale. Andropov ar fi înțeles atunci că simptomul Ungaria e dovada erorii sistemului economic comunist centralizat. În 1957, Andropov era șeful aparatului de legătură și control al URSS pentru țările din lagărul socialist. El
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
semnificațiilor atribuite prin repartizarea și prin tipul cunoașterii în cazul celor două niveluri ale limbii (popular și literar) se pot constata chiar în cazul unor împrumuturi neologice care, pătrunzînd la nivelul popular prin influența limbii literare, au fost antrenate în repartiții semnificative specifice acestui nivel. Cuvîntul animal, de exemplu, a devenit în limba populară sinonim cu mamifer (și antonim al lui pasăre), ceea ce nu corespunde exigențelor științei, dar a fost admis de stilul beletristic al limbii literare și cu această valoare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se manifestă limba sub aspectul ei de limbă de cultură. Ca să se poată însă institui în entități distincte unele de altele, stilurile funcționale trebuie să aibă, înainte de orice, elemente de identitate și de identificare, specifice fiecăruia, care să facă posibilă repartiția textelor la unul dintre ele. În acest caz, un stil funcțional conține elemente marcate, de diferențiere în raport cu alte stiluri, dar subordonate sistemului și normei limbii, precum și elemente nemarcate, caracteristice limbii în general sau prezente și la alte stiluri. Un stil
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, nu în ultimul rând, în comportamentul economic al consumatorilor. În perioada interbelică, dintre teoriile liberale neoclasice ale comerțului internațional se remarcă modelul Heckscher Ohlin, după numele a doi mari economiști ai școlii suedeze: Eli Heckscher ("Influența comerțului exterior asupra repartiției venitului", 1923) și Bertil Ohlin ("Comerț interregional și internațional", 1933). Autorii consideră că, înzestrarea naturală diferită cu factori de producție, împreună cu diferențele relative ale prețurilor acestora în cele două țări, reprezintă factorul determinant al comerțului care are loc între ele
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
nu poate, în mod natural să funcționeze normal, din acest motiv fiind necesare intervenții exterioare, care să fie în măsură să-i asigure o evoluție corespunzătoare. Piața și concurența joacă un rol fundamental în garantarea bunăstării consumatorilor, în realizarea unei repartiții optime a resurselor precum și în oferirea unei motivații puternice în ceea ce privește creșterea eficienței și a nivelului tehnic și calitativ al producției. În același timp însă, sistemul economiei de piață nu implică existența unei atitudini pasive relativ la modalitățile de funcționare a piețelor
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
disensiuni și nemulțumiri în cadrul colectivului didactic sunt generate de modul defectuos în care se face repartizarea sarcinilor, a claselor și de modul în care se întocmește orarul. Stă în puterea fiecărui director ca să gândească mai bine la repartizarea sarcinilor, la repartiția orelor, să vegheze mai atent la întocmirea orarului. În repartizarea sarcinilor, directorul trebuie să țină seama de calitățile moral-intelectuale ale cadrelor didactice, de aptitudinile și dorințele acestora, de vârsta și starea sănătății, de experiența acumulată și rezultatele obținute. În această
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe alții, iar eficiența sistemului va fi scăzută. Aceasta este ordinea naturală, ca ordine divină transpusă social, pe care oamenii nu au decît a o recunoaște și a o respecta. Ordinea spontană a pieței ar asigura cel mai bine această repartiție, dacă nu ar fi atîția factori perturbatori. Și, în primul rînd, noi nu suntem educați, ajutați să ne aflăm la timp menirea și să producem alegeri corecte. Alegerea în viață este o știință și o artă foarte dificilă, cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
surprindă legăturile cauzale dintre variabilele economice globale. Avem deci o versiune matematică și una psihologică a teoriei utilității marginale, plus, vom vedea, mai multe variante hibride. Toate reprezintă reacții antimarxiste și-și propun în principal să ofere soluții pentru îmbunătățirea repartiției. În aceste variante apare și termenul de "valoare subiectivă", ce vrea să exprime ideea că valoarea decurge din relația dintre indivizi considerați izolați și bunuri la fel. Deci valoarea de schimb nu se formează în procesul de producție, ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de oportunitate, utilități sacri ficate. La acești autori, problema alocării resurselor rare apare în centrul gîndirii lor economice. Criteriile de alegere din sfera cererii sunt aplicate și în cea a ofertei. De fapt, costurile unora sunt veniturile altora, iar problema repartiției ține și de prețul factorilor de producție, distincția dintre aceștia pierzînd din importanță. În sistemul ricardian, toate valorile de schimb puteau fi exprimate printr-un etalon comun al valorii. În școala utilitaristă, acesta dispare, din moment ce valorile se modifică tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și mai rău cînd avem de-a face cu vînzători și cumpărători multipli (grupuri), Jevons neținînd seama de faptul că aceștia pot concura între ei. Din teoria schimburilor a lui Jevons rezultă că nu trebuie ținut seama de diferențele de repartiție, pentru ca ipotetica concurență perfectă să realizeze o repartiție optimă a bunurilor. Pentru a fi mai clar, Jevons vine cu explicații ulterioare preluate de la Ricardo, cum ar fi așa-numitele "prețuri reale" ca determinante ale valorii factorilor productivi sau a produselor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu vînzători și cumpărători multipli (grupuri), Jevons neținînd seama de faptul că aceștia pot concura între ei. Din teoria schimburilor a lui Jevons rezultă că nu trebuie ținut seama de diferențele de repartiție, pentru ca ipotetica concurență perfectă să realizeze o repartiție optimă a bunurilor. Pentru a fi mai clar, Jevons vine cu explicații ulterioare preluate de la Ricardo, cum ar fi așa-numitele "prețuri reale" ca determinante ale valorii factorilor productivi sau a produselor. Lucrurile s-ar petrece în maniera următoare: costurile
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ale valorii factorilor productivi sau a produselor. Lucrurile s-ar petrece în maniera următoare: costurile de producție determină oferta oferta determină gradul final de utilitate gradul final de utilitate determină valoarea. Jevons l-a continuat pe Ricardo și în problema repartiției, preluînd de la acesta ideea randamentului marginal în cazul rentei funciare, ca și definirea capitalului ca mijloc de subzistență a mîinii de lucru. Apoi, în teoria sa privind dobînda, Jevons asociază teoria abstinenței a lui Senior cu teoria productivității marginale, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
economie aplicată sunt diferențe considerabile, autorul nereușind să fie de acord cu el însuși pînă la capăt. În ultima parte pledează și pentru intervenția statului, menit să asigure concurența perfectă, dar care poate să intervină și în producție și în repartiție, pentru a asigura "justiția distri butivă", pledînd pentru "un echilibru între drepturile individului și cele ale statului" și chiar pentru naționalizarea pămînturilor. Mai mult, Walras visa chiar la "o teorie veritabil științifică a socialismului", care să ducă la egali zarea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de a explica anumite fenomene economice fundamentale. El a propus o ierarhizare a nevoilor funcție de importanța lor, o grupare a bunurilor funcție de capacitatea lor de a satisface nevoile și dorințele, insistînd mult asupra analizei cererii. Are și propuneri privind optimizarea repartiției. El respinge teoria ricardiană a celor trei clase sociale, cărora le aparțin cîte un factor de producție și cîte un venit pentru fiecare. Pentru el, valoarea este determinată de raritate, fiecare factor fiind mai mult sau mai puțin rar. Menger
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de întreaga combinație productivă. Aplicînd principiul marginalismului, el afirmă că partea cuvenită fiecărui factor de producție este determinată de variația valorii produsului. Elementele de cost sunt și elemente de venit, iar formarea valorii în toate procesele de producție și de repartiție poate fi explicată în termenii unui principiu unic. Pornind de la valoarea factorilor de producție, Menger ține seama de faptul că o anumită cantitate dintr-un bun poate fi produsă prin mai multe combinații produc tive, la baza cărora ar sta
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de satisfacție". Consumatorul achiziționează cantitățile de bunuri ce formează combina ția cea mai avantajoasă. Consumatorul va înlocui la consum un bun A cu un alt bun B cît timp rata marginală de substituție va fi inferi oară raportului prețurilor. În ce privește repartiția, modificînd ușor distribuția bunurilor creată prin libera concurență nu se pot da satisfacții egale sau superioare tuturor indivizilor în același timp. Este imposibil de crescut satisfacția obținută de către un consumator fără a o diminua pe cea obținută de un altul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
temporale, natura problematică a curbelor de indiferență ș.a. Utilitatea unui astfel de model a fost criticată și de alți autori, care au cerut introducerea factorului timp în analiza economică, analiza relațiilor cauzale dintre fenomene ș.a. Sigur, "legea lui Pareto" privind repartiția veniturilor rămîne ca o contribuție, fiind și o problemă neglijată de alții, chiar dacă a fost și ea criticată. Dar Pareto a ajuns să fie mai intens discutat abia după Primul Război Mondial. De fapt, Pareto este sociolog. Stabilirea unui sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
înlătura efectele inegalei distribuții a puterii de cumpărare, valoarea bunurilor ar fi una "naturală", cu atît mai mare cu cît bunurile ar fi mai rare. Autorul austriac încearcă să explice și profitul prin productivitatea capitalului. Are și o teorie a repartiției, fondată pe așa-numitele "cheltuieli de producție alterna tive". Regula e că totalul cheltuielilor de producție trebuie să fie mai mic decît valoarea produselor finite, iar suma contribuțiilor factorilor de producție să fie egal cu ea. Acest obiectiv poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
teoria valorii-muncă și teoria prețurilor de producție, între care Marx ar face confuzii, plus faptul că nu ține seama de concurență. Bohm-Bawerk consideră că, alături de muncă, pămîntul și capitalul sunt factori de producție și încearcă să descopere o cheie a repartiției echitabile. Împarte bunurile în prezente și viitoare. Cele prezente au o anumită valoare financiară și pot fi consumate imediat, în timp ce bunurile viitoare încă nu au o evaluare financiară și nu pot fi consumate imediat, ele constituind suportul material al capitalului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
diferența trebuie să revină capitalului care a cumpărat bunurile viitoare metamorfozate, inclusiv forța de muncă. Timpul ar avea astfel un rol important în economie. După Bohm-Bawerk, factorii de producție dau randamente diferite în funcție de combinația în care sunt introduse. Tot așa, repartiția ar urma să se facă luînd în considerare productivitatea fiecărui factor, luat separat sau într-o combinație anume. Munca produce capitalul, dar capitalul e decisiv în producția de bunuri. Dar capitalul nu este considerat de către autorul nostru drept factor de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fiecărui factor, luat separat sau într-o combinație anume. Munca produce capitalul, dar capitalul e decisiv în producția de bunuri. Dar capitalul nu este considerat de către autorul nostru drept factor de producție, aceștia fiind munca și timpul. În regim concurențial, repartiția e decisă de egalizarea ofertei și cererii pe piața muncii și pe piața capitalurilor. 1.4. Alfred Marshall sau sfîrșitul utilitarismului marginalist Alfred Marshall este cel care introduce un termen ce va face carieră, în special în spațiul anglo-saxon: cel
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ce ține cont de cererea și oferta din fiecare moment dat, cu elasticitățile lor. Marshall nu consideră economia drept o știință independentă, ci ca o parte a biologiei. Este darwinist, adept al "darwinismului social", deși se ocupă puțin de fenomenul repartiției. Îmbină eclectic teorii ale școlii clasice, cum ar fi cele ale cheltuielilor de producție sau productivității capitalului cu teoria utilității marginale, iar compozitul îl opune teoriei marxiste a valorii și plusvalorii. El acordă importanță egală producției și consumului, cererii și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]