2,211 matches
-
existenței „literaturilor necanonizabile”. Un demers, în fond, la îndemâna multora dintre cei care în câteva fraze își permit să expedieze aiurea problema canonului. În fine, cartea lui Bloom este, cum știm, o replică dată celor pe care el îi numește Școala resentimentului; el susține canonul și apără criteriul estetic, ceilalți vor o slăbire a estetismului și chiar o relativizare a ideii de canon în numele multiculturalismului și a noilor ideologii culturale, deși nu au niște contra-propuneri concrete. Acestea fiind datele, simplificate la maximum
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
și a noilor ideologii culturale, deși nu au niște contra-propuneri concrete. Acestea fiind datele, simplificate la maximum, ale problemei, se nasc câteva întrebări. În ce măsură există la noi un astfel de climat teoretic? Cine se recunoaște în așa-zisa Școală a resentimentului? De ce nu există poziția acestora în ancheta Paradigmei? Există un contra-canon? Și cine i se opune? Cu cine polemizează inflamat, chiar dacă superficial, o bună parte din răspunsurile de față? Doar tânărul Bogdan Alexandru Stănescu pare să-și pună asemenea întrebări
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
te îmbie să aștepți noile dezvăluiri privind o istorie ce pare de-o mare simplitate, dar care, pe măsură ce-o parcurgi, își dezvăluie nebănuite zone de întuneric. Imbatabil în deslușirea complicatelor ițe care leagă personaje, evenimente, interese, frustrări și resentimente, Vladimir Tismăneanu este un veritabil maestru al suspense-ului bazat pe amestecul de ficțiune și realitate — ambele avându-și originea în documente. Strategia romanescă e vizibilă și în formula de expunere a subiectului: „istoria” propriu-zisă e o poveste narată progresiv, dar
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
lor, atârnă de pungi cu bani suficient de mari pentru a-i transforma în entități non-umane. În teorie, teoriștii sunt "soldați sfinți" ai câte unei cauze și mai sfinte: eliberarea de asuprirea forțelor străine. În practică, ei coagulează ura și resentimentul unor categorii de indivizi pe care istoria i-a trecut pe linie moartă. Terorismul actual nu are nimic de-a face cu "progresismul" secolelor trecute, când în figurile eroilor legendari, de la Robin Hood la Cartouche, de la Wilhelm Tell la Iancu
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum își imaginează unii. O spune autoarea cît se
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Chomsky, Eagleton, ŽiŽek, Badiou și ai deja clasicilor Derrida și Foucault s-au autocondamnat la marginalitate și insignifianță. Nu trebuie să ne mire că singura lor construcție demnă de remarcat în ultimele decenii e un fel de etică generalizată a resentimentului. În acest context, un fapt care în alte împrejurări ar fi trecut fără a face valuri, a stârnit o vâlvă enormă. A. C. Grayling, binecunoscutul filozof oxfordian, personaj de mare influență publică, specialist în epistemologie, metafizică și logică filozofică, membru în
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
decizi în consecință; că nu trebuie disprețuit efemerul, fericirea fiind făcută din Ťeternități de o clipăť: că fericirea nu e o pleașcă omogenă, lăbărțată ca aluatul, adică nu o himeră a insatisfacției și a minților leneșe, nici a vanității și resentimentelor, ci e o dificilă și aprigă virtute (ajutată, firește, și de noroc) care se plătește. Prețul ei e foarte mare, dar e o nebunie a-l refuza." O instituție profitabilă A apărut nr. 1 al REVISTEI ROMÂNE DE CONSERVARE ȘI
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
atrăgătoare unor realități hidoase, menite să anihileze însăși esența umanității. Fie că se numesc "multiculturalism", fie "corectitudine politică", noile ideologii propun modele prin care bunul-simț, valoarea, normalitatea, meritul, adevărul sunt călcate în picioare. Sub presiunea unor monștri amorali, mânați de resentiment și ură, umanitatea actuală se automutilează cu o plăcere rareori - sau niciodată - întâlnită în istorie. Când "maeștri spirituali", "îndrumători" și idoli ai păturilor intelectuale ajung apologeți ai violenței și antisemiți precum Slavoj Śiűek (acest guru al Balcanilor, sașiu în gândire
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
infamiei a reținut arareori exemple mai scabroase de josnicie umană. Și totuși, astfel de personaje continuă să fie prizate în numele unei penibile exaltări a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului, Rob Riemen le opune figura luminoasă a câtorva creatori pentru care "noblețea spiritului" a reprezentat valoarea supremă. Și atunci când Socrate refuză să abjure credința în simplitatea vieții, demnitate și libertate asumată până la ultima fibră, și atunci când Goethe opune "aristocrației sângelui
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
și decizia de a ierta (deci iertarea nu este automată fără a pierde din veridicitate), dar gratuit pentru că avem libertatea de a o acordă sau nu, si raport personal cu celălalt pentru că obligă la o individualizare a vinei și a resentimentului, căci nu iertam fapte sau principii, ci oameni în particular. Jankelevitch operează cu multe distincții în acest eseu, toate profund relevante, precum aceea între scuză și iertare, ori între iertarea prin uitare, intelecție sau uzură, si iertarea autentică. Cartea această
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
admirație și, într-un fel, ea își pune amprenta asupra întregii povești. Bunicul a făcut o serie de greșeli în calitate de tată, o iubire aspră l-a îndepărtat pe fiu de el și întoarcerea acestuia într-o situație critică reaprinde vechi resentimente. Wlodek, însă, este de o răbdare indestructibilă, și prin comportamentul său față de nepot îi arată propriului fiu o modalitate de a nu repeta erorile lui. Părăsit de soție de o manieră tragi-comică și bolnav, Wlodek se află la mâna fiului
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
un personaj literar întocmai cum sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în care el refuză complet, pe tot parcursul cărții, să-și stăpânească numeroasele idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că așa ceva depășește binișor limitele unui discurs ironic, și tinde uneori să devină pur și simplu o listă de injurii ieftine și calomnii de duzină. De exemplu, lui Bloom îi vine foarte ușor să vorbească despre "deranjatul (mintal
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
dar ce nu știe și nu poate e să imprime o direcție europeană acestui partid cu obsesii totalitare și capacitate de manevră limitată la valori primitive precum lăcomia, meschinăria și ura. Nu poți duce o campanie întreagă bazân-du-te doar pe resentiment, ranchiună și o mult prea vizibilă dorință de revanșă. N-ai cum să fii un partid cu impact serios dacă nu faci dovada practică a onorabilității. Or, la nivel de conducere, aceste lucruri sunt resimțite dramatic. Geoană s-a lansat
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
de vânt ale reziduurilor comuniste. Rămână-i întreagă d-lui C. Stănescu plăcerea de a ne vâna și împunge cu sabia boantă a insinuărilor care nu-i fac onoare, dar consună perfect cu aberațiile pompate prin revista nutrită exclusiv din resentiment, al cărei prizonier a devenit. De Vladimir Tismăneanu mă leagă o prietenie adâncă, fără fisură și imposibil de murdărit de insinuări precum cele enumerate mai sus. Sunt un admirator al lui Vladimir Tismăneanu - și încă unul din specia invulnerabilă a
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
jalonat întregul drum prin viață al Anei Blandiana. „Umilința”! Starea de veșnică umilire care i-a fost indusă de mulți, atât de mulți dintre cei cu care și-a încrucișat pașii. Dușmani declarați ce nu încercau nici măcar să-și drapeze resentimentele, duplicitari colegi de breaslă, „tovarăși de drum” în înflăcărate proiecte, prieteni... Nu știu dacă am să reușesc să scriu vreodată cartea pe care, urmând pilda Anei Blandiana, toți cei care am fost direct implicați în cele întâmplate în România după
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
H. Dona, George Macovescu, Dan Hăulică, S. Damian (o listă impresionantă!) s-a dovedit zadarnic: „A refuzat să publice cartea, înainte de-a fi citită, încă din toamna lui 1972, Marin Preda. Mărturisesc că nu am nutrit pentru asta vreun resentiment pentru el - ba chiar l-am înțeles: era manifestarea acelui provincialism teribil care roade adînc talentul românesc și îl face obtuz și olog. Ba chiar am scris despre Moromeții un text la care țin foarte mult și l-am publicat
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia proprie a artistului în general, Monica Spiridon identifică la Breban orgoliul (în Don Juan), la Theodor Mazilu oboseala sau resentimentul lui Ramón Pérez de Ayala. Arhetipologia cărții identifică figuri fundamentale deschise iradierilor semantice ulterioare: Isus, Romeo, Don Juan, Faust și avatarurile lui Mephisto. În sfera lor generatoare de sens se naște ulterior ficțiunea la Henri de Montherlant, Bulgakov, Valéry, Ayala
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
meschinărie și micime sufletească. Batjocura grosolană și gratuită practicată de Adrian Năstase în raporturile cu adversarii politici și cu toți cei care îl inoportunaseră în vreun fel nu are nimic din sensul socratic al ironiei. Ea devine o expresie a resentimentului pur, semn al ofilirii sufletului, cu totul neașteptată la un om ajuns într-o asemenea demnitate și care - circumstanță agravantă - este de formație jurist: "Citind criticile în legătură cu acest tic de a ironiza lumea, nu fără o... prostuță trufie (...), m-am
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
îi vor aduce următorii pași. Pentru a răspunde provocărilor cu care viața îl confruntă la fiecare pas, mintea omului trebuie să fie deschisă multor posibilități diferite, ceea ce este considerabil limitat în cazul în care este încărcată cu amintiri neplăcute și resentimente față de trecut. Cu alte cuvinte, dependența mentală de o idee sau o experiență anterioară blochează experiența deplină a prezenței aici și acum. Un comentariu al unui maestru al meditației exprimă aceasta și mai bine: „ne supărăm atunci când cineva aruncă gunoiul
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
Sigur că ilustra chimistă ar avea posibilitatea de a-și da demisia. Dar cine ar mai fi ea fără sintagma "doamna ministră" atașată numelui său? O profesoară oarecare, un personaj care n-a lăsat în urmă decât frustrări, dispreț și resentimente. Chiar dacă știe c-a devenit girantul unor interese murdare, d-na Andronescu nu se va clinti nici un milimetru de pe poziția întărită unde a fost proptită în virtutea "entereselor" superioare ale partidului. Nu știu dacă întreaga mascaradă al cărei protagonist a devenit
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
fost probabil singurul băiețel din lume, căruia îi venea să vomite, atunci când făcea căsuțe din lemn, bune de cocoțat în copaci. Oricum, așa se hotărâse. Aici trece, ușor ca o umbră, fără a insista, ca pe vârful degetelor, un anume resentiment. Altcineva ar fi reacționat poate mai violent. Mama adevărată a lui David înota ca un pește, a trecut la doctrina teozofului Krishnamurti, a devenit atât de vegetariană încât bucătăreasa a ținut să plece; apoi a fugit, luându-și copiii (care
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
Sau, mai încolo: "Toată istoria melancoliei, toată atracția amforelor și a faldurilor, nu poate acoperi caducitatea situației poetului care meditează la țărmul mării; sursa penibilului provine, printre altele, din înghețarea expresiei la etape depășite și, de aceea, limitante." Așadar, cortina resentimentelor noastre față cu forma care nu ne mai încape, și-ale cărei frumuseți le desconsiderăm, paji ai zilei de azi, cade peste amfiteatru. Peste muzicile și dramele lui. Și peste obiceiul, caduc și el, de-a corecta, cu cerneală bleu
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
alunece Nicolae Iliescu și George Cușnarencu. Un alt caz trist îl reprezintă Ion Stratan, devenit o umbră ștearsă a ingeniosului poet din Aer cu diamante. Cel de acum (de fapt din 1993, de când datează interviul) pare făcut din citate și resentiment confuz. Cu o treaptă mai jos se situează, totuși, prozatorul Tudor Dumitru Savu. Ciudată carte, aceasta! Cel puțin în ce privește o anumită parte a generației optzeci, ea nu poate fi nici ignorată, nici creditată. Exact ca un zvon decepționant. P.S. Îi
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
de capitolul presă, v-am terminat!", isi amenință el invitații!). Grav este că amatorul ia tot mai mult locul specialistului. Cutare editorialist politic (deprimat că lumea n-are habar că el "a scris și despre teatru!") da note, de la înălțimea resentimentelor sale bolnăvicioase, unui istoric serios precum dl Dinu Giurescu și nimeni nu-l ia la palme! Numai la noi e posibil așa ceva, ca argumentul de natură științifică să fie călcat în picioare de tribalismul gureș și de xenofobismul sinucigaș. Iar
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]