1,603 matches
-
clasică. Clasică, domnișoară! — Tocmai! Aglomerație de public, domnule... și nu mă rețineți, am treabă. V-am spus: nu avem bilete. Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie, asta e problema! Nici un ghinion, maimuțico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl cunosc. Eu îl cunosc pe Tavi, domnule profesor! Prietena mea, ca o soră vitregă, aș putea spune, un om de mare calitate... mă rog, infirmă, totuși. În acești ultimi ani, doar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aibă bani, să-l scape de vremuri grele. Că barbarii vor veni, cunoștea isteriile istoriei și ale locului. Că unde nu e moral, nici corupția nu ajută totdeauna și o soțietate fără prințipuri țipă că le are taman când îti retează căpățâna. Pápá de asta se temea, că la nebunie nici corupția nu va mai ajuta. Luând în considerare trecutul oricărui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru... primejdie peste tot. Uite, becherul ăsta. Cine s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al lungii mese cu fel de fel de hârtii, cutiuțe, pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr. Răsuci nedumerit ciozvârta, apoi o aruncă pe iarbă. Lângă roțile din spate ale cisternei. - Ce poa’ să fie? șopti Verginel. Un lichid amar îl podidi între dinți. Deschise larg gura și respiră, ca și cum s-ar fi sufocat. Aulius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-astea ar fi scos. De parcă privățile sunt pline numai cu bucăți de oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul și cu el și un picior întreg, retezat din coapse, într-un crac de pantalon albastru și încălțat cu un baschet gălbui. - Suntem scăpați, dom’ Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tocmai când încheiase, în linii mari, volumul trei și se pornea pe al patrulea. Așadar, când Goncea i-a făcut comanda, Burtăncureanu era pregătit. A schimbat doar cadrul scorniceștean cu unul tipic din zona Buzăului, de unde veneau Goncenii. A mai retezat și din dimensiunile hiperbolice ale narațiunii, păstrând însă ideea cu văzutul satului buzoian al Goncenilor din Cosmos, mult poetizată, mai mult ca o marcă a permanenței românești de data aceasta. Primele trei volume refăceau așadar destinele strămoșilor lui Goncea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
da, a rèmas pe scaunul din dreapta, în mașinè! Oh, Doamne! Dacè brazii ar vorbi și ar putea da telefoane, s-o sune și sè-i spunè cè întârziem amândoi, adicè, Matei cu bradul! Poate cè brazii vii mai vorbesc, dar cei retezați de securea tatèlui lui Ilarie, Sè aștept respectuos și sè-l rog pe plutonierul major sè-mi dea voie sè dau un telefon, Doamne, dar ce de chitanțe a tèiat astèzi! Sè se fi înmulțit infractorii chiar în ajun? sau o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și îmbrățișați... Unul din vestoane, sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o țeastă, ironia sorții, Dezgolindu-și dinții, a-nceput să râdă...
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
încât mâna mea să vibreze, brațul să fie o aripă, iar în zborul meu degetele să înflorească poeme . - Vom sta acolo unde trebuie- au răspuns gândurile. În acest timp, gândurile negative s-au așezat pe umărul stâng. Voiau să-i reteze aripa care stătea pavăză la granița dintre bine și rău, dintre iubire și ură. Aripa a fâlfâit și toate gândurile negative s-au risipit... Și totuși balanța nu atârna întrutotul spre partea dreaptă; am descoperit un gând nehotărât care rămăsese
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ascund după umărul celorlalți oameni din ei, care nu sunt altceva decât croieli diferite ale aceleiași măști. Se poate trece dincolo de Simfonia a V-a? Da, răspundea acel cineva străin, dar ajungi la tine. Ce bumerang zburdalnic, nesățios de a reteza întrebări și a ști să se întoarcă docil în palmă, ca un șoim. Când zici că-l cunoști, ți-e teamă de faptul că ești stăpân sau știi și ți-e teamă că știi și nu vrei să tulburi această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin podele au scos capul spice de grâu și iarbă, multă iarbă, nu mai prididesc acum să o smulg, spicele se clătinau fără vânt, le sărutam Doamne, va trebui să le cosesc! cu foarfeca am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți secera dintr-o dată, vei fi doar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
junghiul din capul primului TEG. Cea stângă se duse după Eterna. Ajungând în partea cealaltă, îl lovi din întoarcere pe cel din spate cu un picior în piept, trimițându-l la pământ. Învârtindu-se, scoase lama însângerată din teacă și reteză gâtul celui din dreapta dându-i sabiei ceea ce dorea. Continuând, implantă junghiul în gâtul celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era înfipt în el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga și îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece de metal de la patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga și îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece de metal de la patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă în cătare moartea gri care se apropia de el și trase. În spatele său, la vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
da, eu cred că, în cele din urmă, va fi creat. Capitolul 38 Amintirea încă îl obseda pe Mark Sanger ... în mintea lui persista imaginea acelui biet animal, întins pe plajă, noaptea, în Costa Rica, neajutorat, a jaguarului care sărea, îi reteza capul și începea să mănânce din el, în timp ce picioarele sale se mai mișcau încă. Și toate acestea în sunetul oaselor zdrobite. Oasele capului. Mark Sanger nu se așteptase să vadă ceva atât de oribil. Venise pe plaja de la Tortuguero ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dennis e bun dacă are o lună la dispoziție. Audierea e azi, Bob. Atunci, pe cine vrei? — Te vreau pe tine, zise ea. — Au, Iisuse. Oxnard? E atât de departe ... Nu mi-am luat doza ... — Am o carabină cu țeava retezată pe bancheta din spate, Bob. Chiar nu-mi pasă dacă drumul pe care trebuie să-l faci e prea lung. — OK, bine, ia-o încet, spuse el. Trebuie să aranjez câteva chestii. — O să te duci? — Da, o să mă duc. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ea și traversă grădina pe jumătate alergând, dorindu-și doar să plece de acolo. În grădina următoare îl văzu pe copil stând cu un bărbat, iar în fața lor o văzu pe tipa aia, Alex, care ținea în mână o carabină retezată cu douăsprezece cartușe, pe care lăsa impresia că știe s-o folosească ... o mână pe pat, cealaltă pe trăgaci. Dacă îți mai văd vreodată fața, te spulber, nemernicule, zise ea. Vasco nu răspunse, încercând să treacă mai departe, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și nepervertit, era dublul Îndepărtatei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu știam cărui public mă adresam... * Cupele roz, galbene, aurii, albe, mov-negre ale lalelelor s-au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu ajungă scorojite. Lalelele nu au dreptul să Îmbătrânească. Profesorul Stan mă avertizase să fiu atent să nu mi se arunce provocări politice. De aceea am ținut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am simțit prea confortabil. M-am lipit de peretele de lângă ușă, tot timpul În picioare, În timp ce mulțimea păcătoasă ședea În genuchi și cu capetele lipite de podea. Privindu-i pe cei aflați mai aproape de altar, aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și pe Strittmatter. Și el a compus pentru noi. Lucrurile s-au petrecut așa: Ne-a primit în gospodăria lui. Imediat m-a izbit faptul că semăna cu apostolul Petru când Sfântul Duh se revarsă peste apostoli. Barba îi era retezată strâmb, în dreptul omușorului. Ce a considerat el de cuviință să creeze pentru noi ca demonstrație practică a fost un discurs solemn, o cuvântare care-i fusese comandată pentru ziua comemorării arderii cărților de către naziști la Berlin, un discurs înflăcărat adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
multe părți deodată. Tactica lor dădea roade și, în curând uriașul era copleșit. Lovit de moarte, cu ultimele puteri, Negru se ridică deasupra celor trei și mai roti odată paloșul deasupra capului. Lovitura nu-i nimeri pe atacatori, însă tăișul reteză vârful muntelui care se prăbuși cu un zgomot asurzitor în apele râulețului ce curgea la poale. Ileana se opri și se întoarse spre apă, arătând cu mâna în întuneric: Uite! îl îndemnă ea pe Cristi să privească. Dacă te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sâmbure de adevăr. Eram convinsă că nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-a prăbușit în apă formând lacul, acesta a înecat satul robilor care munceau în minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că erau legați în lanțuri ca să nu fugă de pe pământurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]