4,965 matches
-
Acasa > Literatura > Eseuri > MAME, VĂ IUBIȚI ODRASLA? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pare o întrebare retorică, chiar absurdă. Nu există mamă pe lume care să nu-și îndrăgească copilul. Și nu numai la ființele umane. Ați avut poate ocazia să observați o mama canină care-și educă progeniturile? Să știți că și mama leoaică procedează la
MAME, VĂ IUBIŢI ODRASLA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353019_a_354348]
-
trecute printr-o proiecție sufletească plină de lirism, am pornit de la multe întâmplări reale, conturând personaje concrete, cu zbuciumul și trăirile lor. - Motivul pentru care scrieți este acela de a aduce vindecare, alinare sufletească și nu doar fizică? - Frumoasă întrebare retorică! În vechime, nu în mod întâmplător, ci pentru că se cunoșteau virtuțile vindecătoare ale muzicii, poezia era rostită incantatoriu. Cuvântul rostit incantatoriu, ca și muzica, făptuiește unirea (comunicarea) între oameni și a omului cu Dumnezeu. Vocea celui care le rostește, prin
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
de RON pentru privilegiați. Utilizarea banilor de la FMI este echivalentă cu jucatul unor bani împrumutați la casinourile din Las Vegas. Fără o infuzie de capital în IMM-urile românești, înglodarea în datorii a României mă determina să-mi pun întrebări retorice: Mai are șanse România? Oare a făcut cineva un control psihiatric clasei politice din România? Generații de sacrificiu și proteste de stradă Care este logică măsurilor de sacrificiu care pretind cetățenilor cu venituri mizere (pensionari, profesori, șomeri, lehuze) sau IMM
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
o asemenea replică m-ar fi obligat la răspuns. Cînd vreau, pot fi un polemist redutabil și un pamfletar dăruit, dar evit pe cît pot să recurg la aceste instrumente. Pe mine, nu mă interesează să cîștig o nouă bătălie retorică, ci să ajut, cum și cît pot, Universitatea să iasă din criză. Din acest motiv, în locul unei/ unor dispute scînteietoare ca lama sabiei, care să facă deliciul galeriei, prefer, dacă este cineva dispus la asta, o dezbatere substanțială despre cauzele
SCRISOAREA A II-A – NU RIDIC RAMURA DE MĂSLIN de LIVIU ANTONESEI în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354437_a_355766]
-
ca un act negativ care „cere” parcă dreptatea peste făptașul ce-și merită pedeapsa (turcul, asupritorul, ungureanul și vrânceanul, Manea grosu și-arțăgosul, Manoli, etc.), ca o consecință necesară a faptei sale inumane. Măreția „scenei” pline de epic/lirism, și retoric pe de-asupra, precum și amplificarea treptată a efectului produs de tragedie, cum se citează după Nietzsche (nu știu de ce, simțul unora, nu o sesizează?!), explică și puterea „magică” parcă, de a inspira, meninându-și continuu peste timpuri acest efect, ce îl
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
își abandonează relieful și dispar în ambianța amorfă. La rândul lor, pe de altă parte, impulsurile schimbării, ale ieșirii din supraviețuirea fără sens, altfel spus evenimentul (concursul, nunta, călătoria, inaugurarea Operei, cenaclul etc.), își revelează, curând, vidul, natura iluzorie, strict retorică, sau chiar fantastică, ori fantasmagorică, nimicnicia ( Călătoria lui De trei ori 85..., Boicotarea Operei Mari din Răstoaca, Maratonul lui Bixby ș. a.). Încât, cum ni se spune în Fatalitatea cifrelor, avem de a face cu “...proiecte neterminate pretutindeni”. Orice încercare a
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
condiția lor de artiști, de personae deprinse a se adresa unui public. Această observație a subliniat-o george Călinescu în genul epistolar, în volumul Scriitori străini apărut la E.L.U, 1967: “Scrisoarea în general uzează de anume convenții, de procedee retorice specifice, și oricine știind că are un public, fie și de o singură persoană, compune mai mult sau mai puțin conștient.Cât despre scriitor, acesta, având obișnuința, pe de o parte, de a transforma totul în ficțiune, de a se
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
va întreba el“. Într-o scrisoare către Barbu Știrbey:”( ... ) căci pricepea ea ce înțelegi Domnia-Ta cu țara; cel puțin se lingușea că țara este dumneaei cât vei domni Gospodăria Ta“.(Fără dată ).În altă scrisoare scrisă în tonul profetic, retoric și mesianic în felul Cântării României de Alecu Ruso, poetul scrie:”O, Români! Români ... pe Șincai( îl lăsați )a muri cerșetor( ... ) O, Români! Din streini ce veniră la voi,toți vă amăgiră, toți vă despoiră, toți se înavuțiră din drepturile
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
comică ... poet care se complace în a debita enormități cu un aer serios” sau „un tip caragialian, tânăr muntean volubil, facil emotiv, incapabil de a lua ceva în serios”. Tudor Vianu a recunoscut că nu a existat un poet mai retoric decât Minulescu, iar Matei Călinescu l-a considerat un umorist sentimental. Scuzați-mi amănuntele căutate și găsite spre argumentare, dar este unul dintre poeții pe care i-am iubit, l-am înțeles poate altfel, i-am căutat și i-am
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
din „creierii strâmți”, vorba aceluiași Mihai Eminescu, ai unor persoane cu lacune culturale vădite, dar priponite, așa cum se obișnuiește la noi în ziua de azi, pe treptele superioare ale ierahiei social-politice ale momentului?!... Răspunsurile la anterioarele interogați (doar în aparență retorice) le avem, desigur, fiecare dintre noi în cuprinsul propriei rațiuni, atunci când observăm zilnic cum ne defilează deloc silfidic prin fața ochilor făptura revoltătoare a hibridului politicard mioritico-bruxellez al ultimilor ani în cuprinsul unei țări rebrenduite sardonic de fitecine (aflat vremelnic, repet
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
care simt în permanență cum forța banului le umflă cu o putere uluitoare foalele măruntaielor proprii, măruntaie umplute până la refuz (tot pe bani publici) cu grăunțele cele mai scumpe și mai apetisante ale artei culinare diversificate a prezentului. Căci flegme retorice scuipate emfatic peste destine umane pierdute în mâlul năclăit al deznădejdii și amestecate cu minciuni prezentate, culmea, drept adevăruri fundamentale, izuri demagogice „traduse de pe texte străine, supte din deget” (Mihai Eminescu), maimuțăreli cu aer „sexy-balamuc” interpretate trivial în fața mulțimilor de către
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
răsărit se transformase într-o pedeapsă. Câte ar fi rostit acum dar cuvintele se întorceau bolnave în propriile-i urechi, nemaiavând unde să vindece. Dacă nu ar fi stat să își facă atâtea probleme, gânduri fără rost, și atâtea întrebări retorice. Dacă iubea mai mult dăruia și altceva decât o bucată de pâine dar și aceea discutată și niciodată nerăsplătită, era mai câștigat, poate tot aici ajungea dar în nici un caz atât de trist. Ce a rezolvat nici el nu știe
IARNA TRECUTA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353094_a_354423]
-
românească,conștientă,să devină o spiritualitate.De mâna întâi!Adică: o spiritualitate agresiv-profetică. Și proteică! Și polemică! Românul, acest sfătos ancestral, mai crede în șansa dialogului. Întrebarea: „Să ne fi născut din oboseala romanilor și din lacrimile dacilor?” Este numai retorică. Deoarece, România, atinsă de grația istorică a viitorului , va deveni o ROMÂNIE SCHIMBATĂ LA FAȚĂ! Cel mai mare stilist (francez și român), EMIL CIORAN, își folosește unealta, cuvântul omnipotent, să deturneze, semantic, UNIVERSUL! „Politicul exprimă și servește valorile vitale, pe când
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353581_a_354910]
-
este doar zvâcnetul nedeslușit al unei prietenii frumoase: „Fiindcă prietenia e-adevărată artă.” Dar asta n-o împiedică să trăiască o „Poveste din vis” și nici să clădească cu prinosul sufletului „Castele de vise” întrebându-se la un moment dat, retoric: „Să fie, oare,-amorul?” Ei, da! Pentru că „În colorit de vremuri” lucrurile se adâncesc puțin, iar „eroina”, „Sorbind cu toată fi'nța miresme-mbătătoare/ Sub soarele iubirii-ntr-o caldă sărutare” mai face un pas... Chiar dacă în acest grupaj de
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
fie mereu dat Doar ei,explozii de trăiri,anume În respirații repezi,sacadat Omniprezente lieduri de amoruri Din note de fior reverberat Desăvârșesc vitale protocoluri Oftatul îndelung,în împlinire Dintr-un ocean de doruri renăscute Înalță ode către nemurire Comensurând retoric astre mute Două steluțe,brusc înduioșate Spontan,ochii iubitei luminează Privind spre ea,fără de glas-la rându-mi Albastre simfonii mă integrează. DAN MITRACHE Referință Bibliografică: ASCULT TĂCEREA / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1185, Anul IV, 30 martie
ASCULT TĂCEREA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353721_a_355050]
-
viu din suflet să fie atins de dumnezeire prin credință, rostește poetul cu toată inima: „Am învins!”. Cu genunchii plecați în rugă, visând a fi din nou „Îmbrățișat de tinerețe” poetul își face o adevărată radiografie a vieții, întrebându-se retoric: „E viața mea?” Apoi, trăgând „Giulgiul uitării” peste lacrima tristeților trecute, „Tot tânăr”, sufletu-i cântă „ca un menestrel/ vechi serenade/ doine sau balade/ în care-ncerc să par ce nu-s, rebel./ Mă dor genunchii/ dar îmi ard rărunchii
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
este credibil de când există, începând cu ora exactă. Și ce mai trebuie? E o adevărată școală, se fac lecții și de dicție pentru aceasta. E o măiestrie a captării ascultătorului, se intră chiar în dialog cu el, printr-o întrebare retorică, de exemplu. Dar foarte importantă e vocea care reține atenția. E o artă care se învață citind la microfon, refăcând frazele. Vocea să vină din interior. Fiindcă, o voce plată, egală, nu ajunge la cel căruia i te adresezi. O
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
acepta mai mult din obișnuință și comoditate decât ca urmare a unui raționament.”[ 4] Ceva mai târziu, în secolul al XVII-lea spaniol, îl găsim pe Francisco de Quevedo, care, contagiat de o anumită atmosferă de epoca, va adopta elementele retorice atât la modă în acea perioadă și le va folosi în mod magistral. Astfel de tehnici poetice celebre au supraviețuit, la fel și componenta acidă care caracterizează geniul baroc. Bryce Echenique diferenția ironia de teribilul sarcasm al lui Quevedo atunci când
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
conștient de mecanismele convenționale ale subtextului alterat”[16] Dăm iarăși câteva exemple extrase din cartea lui Schor: „Ziua bună se cunoaște seara”, “ Aproape totdeauna, marele “eveniment” al zilei se întâmpla noaptea”. Între maximele din „Costumul lui Adam”, putem găsi recursuri retorice de caracter variat. Făcând uz de forță dezorganizatoare, atât de proprie umorului, Schor dezmembrează frazele populare și folosite: „În spatele unui om de succes, exista o mie de invidioși”. Cum putem vedea din acest exemplu, s-a concretizat revitalizarea unei fraze
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
mamă. În același timp, conștientizând că sentimentele au intensitate diferită de la om la om, că iubirea se manifestă felurit chiar în relația părinte-copil, poeta manifestă răbdare și bunăvoință pentru a convinge și nu vine cu argumente, ci cu o întrebare retorică în măsură a rușina pe îndărătnicul om, la orice vârstă s-ar afla el: „Cum să nu mângâi fruntea întristată,/ Obrazul cald ce catifea de crin era odată/ Ori mâna ce te-a legănat/ Cu dor și drag te-a
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
de limite impuse ci doar de spațiul în care autoarea trăiește și se manifestă. Trăirile ei lăuntrice sunt pertinente, sunt reale, limitate doar la cadrul familial. Poeta nu abordează tematica filosofică decât în treacăt și nici nu trece la efuziuni retorice, dar asta nu înseamnă că poezia este inferioară. Ea își nuanțează frazele, își controlează și își păstrează stilul propriu în care o regăsim permanent coerentă și expresivă. Folosește adeseori epitetul și metafora iar atunci când apelează la comparație, parcă prea mult
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
informațiile ghidului și cele oferite de filmul pe care l-am vizitat în cinematograful existent în orașul subteran și care începe într-un mod original, romantic și inteligent prin definiții ale vinului asupra cărora ni se atrage atenția prin interogații retorice: „ispită, savoare, sângele Domnului, leac, speranță, prima creație a umanității, cea mai nobilă și enigmatică băutură, poezie îmbuteliată (Cicero), licoarea împăraților, băutura civilizațiilor, simbol al prieteniei și ospitalității.” Filmul ne introduce într-o lume în care realitatea se împletește cu
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
exprimă imaginea simbolică a neamului de la facerea lumii noastre creștine. Profanarea mormintelor voievozilor noștri de la începuturile statelor medievale românești are o țintă bine și tainic gândită de dușmanii neamului nostru. Cu minte de creștin și suflet de român ne întrebăm, retoric, de ce trebuie să privim neputincioși la o astfel de blasfemie și de ce nu avem curajul să ne opunem cu toate forțele acestei agresiuni perfide asupra identității noastre naționale? Au fost primii voievozi români păgâni sângeroși, care au apărut în spațiul
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
amenințare/- sugerând, prevestind un timp, timpul acela, implacabil, inexorabil, pe care știința ori Marele, ori nu-l poate opri, ori nu-l vrea oprit, iar jocul perpetuu al stereotipiilor să nu fie oprit, ca o blasfemie. Ne întrebăm din ce în ce mai puțin retoric, și mai mult imperativ: de ce?.. de ce?... nu într-un absurd kafkian, ci într-un absurd universal pe care nu-l vom putea tăia ca pe un nod gordian. Am început să alerg la întâmplare/și să plâng/prea mult soare
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
fi transmis atunci subtil că adevărata cultură este cea care are în interiorul ei credință în Dumnezeu, cea care este însămânțata cu sacralitatea? Nu este cazul să analizez acum și aici opera lui I Creangă, dar rămâne loc pentru două întrebări retorice simple, așa cum și-a încheiat marea profesoară disertația să, si anume: a) pe bună dreptate ce ar fi grecii fără Homer? b) dar românii fără Ion Creangă? Elenă Armenescu August 2006 - București Referință Bibliografica: Puterea tainica a cuvântului / Elenă Armenescu
PUTEREA TAINICĂ A CUVÂNTULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347049_a_348378]