3,881 matches
-
cucuvelele de-atâtea săruturi,și treceau frunzele prin ochii vântului.Am învățat să trăiesc după ce am muritîn gândul tău limbut, ca un dicționar învechitunde în loc de prefațăsunt eu, un substantiv cu chef de viață.CURRICULUM VITAEAlaltăieri, vorbele-mi erau păsări,... XXIX. REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012. PRIVIND PESTE UMĂR Dragii mei, ne bate toamna-n poartă, Zăbrelele au ruginit pe trupuri, Prin păr o brumă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
zi, cum le zisesem eu, ci după două zile de joacă neîntreruptă cu el, l-au dus bosumflați și fără nicio tragere de inimă, undeva, departe de casă. Dar, câteva ore mai târziu, cine credeți că mă întâmpina bucuros de revedere, în ușa casei? Micuțul ghemotoc alb care, dând vioi din coadă, nu știa cum să-și manifeste mai drăgălaș bucuria revederii! M-a impresionat, desigur, căci era foarte micuț, dar viața m-a învațat că dacă nu am cum să
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
tragere de inimă, undeva, departe de casă. Dar, câteva ore mai târziu, cine credeți că mă întâmpina bucuros de revedere, în ușa casei? Micuțul ghemotoc alb care, dând vioi din coadă, nu știa cum să-și manifeste mai drăgălaș bucuria revederii! M-a impresionat, desigur, căci era foarte micuț, dar viața m-a învațat că dacă nu am cum să port de grija unui animal, mai bine e să renunț, decât să-l țin să se mai chinuie și el pe lângă
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
de inteligent, își făcea iarăși victorios intrarea în curtea noastră. Poarta, cum era cu puțin mai ridicată de la pământ, binențeles că îi permitea să se strecoare fără probleme. De data aceasta, ghemotocul, n-a mai vrut să-și exprime bucuria revederii cu vârful cozii sale micuțe și nostime, ci începu a mă luă la rost, când urlându-mi ceva, un fel de jale a sa interioară, când lătrându-mă serios și de zor, cu glasul său cristalin, un fel de argumente
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
este motivația pentru a scrie poezie? Am să reproduc unul integral la sfârșitul acestui interviu. Chiar dacă este scris în limba engleză sunt convins că mulți îl vor înțelege și savura. V. NICHOLS: Experimentând stări emoționale deosebite... precum desparțirea, frica, aventura, revederea, bucuriile, necazurile, simți nevoia să te exteriorizezi într-un fel... și atunci unii încercă să o facă prin poezie! Poezia este un mod de liniștire a sufletului, sau mai bine zis o emoție tămăduitoare! George ROCA: V-ați gândit vreodată
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
și spunându-i printre lacrimi: ─Ai să afli asta în seara nunții! Până atunci vei ști tot atâta cât știu și eu despre tine și vecina ta. Dar mai bine NU ! Hotărât NU !... Revenind în Spania și amintindu-mi de revederea prietenei mele dragi, care m-a făcut să mă gândesc iar la acei ani minunați ai inocenței mele − ce nu-i pot concepe simplist, ca un fapt „consumat” −, mă întreb: Oare cât m-ar fi costat să-i spun „Da
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
liniștit acasă la mine, sună telefonul: „Alo!... (Pauză) Roni?... (Pauză). Dragă, nu pot vorbi. Nu-s bine deloc. Se auzea respirația grea!). Vreau să-ți Mulțumesc...!”. Am bâiguit ceva, iar Mirodan mi-a spus: „Scuză-mă, trebuie să închid. La revedere!...” Revederea nu a mai avut loc! Și, prin jocul dragostei și-al întâmplării, mi-a fost dat, de curând, să am o nouă întâlnire, de suflet, cu Al. Mirodan. Asta s-a-ntâmplat când mi-a fost acordat Premiul Asociației
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
acasă la mine, sună telefonul: „Alo!... (Pauză) Roni?... (Pauză). Dragă, nu pot vorbi. Nu-s bine deloc. Se auzea respirația grea!). Vreau să-ți Mulțumesc...!”. Am bâiguit ceva, iar Mirodan mi-a spus: „Scuză-mă, trebuie să închid. La revedere!...” Revederea nu a mai avut loc! Și, prin jocul dragostei și-al întâmplării, mi-a fost dat, de curând, să am o nouă întâlnire, de suflet, cu Al. Mirodan. Asta s-a-ntâmplat când mi-a fost acordat Premiul Asociației Scriitorilor
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
iau pe mine hainele uscate bine meritate : La ora 16 strâng tabăra, îi mulțumesc lui Traian și Valeriei și încep să cobor încet încet, îngrijorat de noroiul alunecos pe care cauciucurile mele merg că și pe gheață. Îmi iau la revedere de la bătrânii fumegatori și mă împac cu gândul că voi reveni cu forțe noi. Timișoara, 25.06.2012 Liviu Samoila
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
Academiei Americano-Române de Științe și Arte și al Uniunii Scriitorilor din România, debutează la vârsta de 19 ani cu versuri în ziarele vremii, colaborator al mai multor ziare și reviste, autor al câtorva cărți de poezie, teatru și proză, la revederea țării, scrie o poezie patriotică, plină de regrete și neîmpliniri: “Bună dimineața tristă Românie!” este o poezie care se adresează țării “sfințită de dureri”, “frumoasă zeiță terestră”, “îmbrăcată în ie de câmpii doinitoare”. Epitetele, comparațiile și metaforele abundă înzestrând țara
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
mare drag. - A rividerci, amore și te aștept în Torino din nou. - Unde, în atelierul de lângă Piazza San Carlo? - Ești răutăcioasă. Am și eu casă ca tot italianul. - Au și românii casă Giacomo, nu numai italienii. - Desigur că au. La revedere din nou. Ti amo. - Și eu, Giaco, la revedere. Se auzi cum se întrerupse legătura la celălalt capăt. Nici nu închise bine telefonul, că sună din nou. De data aceasta era David care o căută disperat, văzând că sună numai
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
Torino din nou. - Unde, în atelierul de lângă Piazza San Carlo? - Ești răutăcioasă. Am și eu casă ca tot italianul. - Au și românii casă Giacomo, nu numai italienii. - Desigur că au. La revedere din nou. Ti amo. - Și eu, Giaco, la revedere. Se auzi cum se întrerupse legătura la celălalt capăt. Nici nu închise bine telefonul, că sună din nou. De data aceasta era David care o căută disperat, văzând că sună numai ocupat. - Alo! Ce se întâmplă Adriana cu telefonul tău
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
adresă îi spun să ne ducă? Nu știu unde... - Nu-i spuneți nimic, domnu’ Malciu, șoferul știe unde să va aducă. - Oho! Sunteți grozavă, doamnă dragă! Culcați-vă liniștită, că ne descurcăm noi și... - Nu, nu! Vă aștept să vă cazez. La revedere! Cristina își întinsese bine picioarele și își așezase călcâiele pe genunchii mei. Bunica încerca să o readucă în vechea poziție, dar am rugat-o să nu o deranjeze. S-a uitat la mine lung, admirativ și mi-a vorbit: - Dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
de la scoala. - Aveline și mai cum? O interogă iar vocea de femeie. Nemeș, răspunse cu o ușoară ezitare tânără elevă. Ar fi preferat să nu își divulge numele în fața unei necunoscute. - Aha. O să-i spun că l-ai căutat. La revedere. Și veni tonul. Față amuți de uimire, neștiind ce să creadă. Intrigata, forma din nou numărul colegului. - Bună seară! - Bună seară! - Se pare că s-a întrerupt legătură, zise Aveline, făcând pe niznaiul. - Nu. Eu am închis. De ce, măi aveai
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
să mă uit prin dulapul cel mare de haine. Ne vedem mâine la scoala și-mi spui la ce oră trebuie să ne întâlnim. E bine așa? - S-a făcut! Te aștept, frumoasa mea! - Lingușitorule, replică Aveline, luându-și la revedere de la tânărul Don Juan și punând zgomos receptorul în furca. Aveline reveni la tema să din referat. Ea trebuia rezolvată mai întâi, nu vizită la familia lui Râul. Nici macar nu știa unde locuiește, in ce cartier, dacă stă la casa
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
-i niciodată prea târziu,/ încarcă-ți carabina// pe-aici e totul excelent/ femeile sunt zvelte/ din rude mari împărătești/ a mai rămas pădurea// închide ochii când îți cânt/ e zgomot prin tăcere/ iar calul doarme în genunchi/ pun punct - la revedere...” („Puțină romanță”). O pendulare între elegie și parodiac! George Filip ne descrie o lume poetică a unei viziuni alegorice, de care el nu se poate desprinde. Dovada este realitatea ei, folosirea tonului de nostalgie, de amintire. Spuneam la început că
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
cum de le-a-nvis pe toate de dragul ei băiat! Dar a sosit și ziua, în care avionul aterizase-n țară și... sună telefonul. Vecina îl primise și-o stigă peste gard; că-n șase-șapte ore sosește-al ei băiat. Cu gândul revederii atâtea mari emoții au copleșit-o, că a sfârșit subit în gheara crud-a morții și, fără tagă, a fost doar amânată această reîntâlnire, pân' ce iubitul fiu va lua un pașaport pentru... aceeași lume. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică
REÎNTÂLNIREA AMÂNATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344669_a_345998]
-
să citească acolo ce fericire am putut trăi în preajma ei și cu ea... Spre sfârșit, ne-am aranjat costumele de baie pe noi, am strâns voltele și ridicând ancora ne-am îndreptat spre malul mării, unde ne-am luat la revedere, cu soarele mării în ochi și în suflet, stabilind ora și locul noii întâlniri. Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR - ROMAN / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1236, Anul IV, 20 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
la ora opt și jumătate și până atunci, trebuia să fim cu tot bagajul pe ponton[xx]. L-am omenit pe gondolierul nostru cu votcă și bere, i-am achitat produsele și, având toate detaliile stabilite, ne-am luat “La revedere!” după ce ne-a spus cât se bucură de capturile noastre. Ziua de sâmbătă nu a avut nimic spectaculos în ea, ba chiar a fost cea mai slabă zi, deoarece, fiind sfârșit de săptămână, mulți erau liberi, iar vaporașele circulau mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
moștenit-o de la înaintașii lor. Ospeția românilor de pretutindeni se manifestă în diverse feluri. Voi începe cronologic prin a prezenta pe câțiva dintre concetățenii noștri pe care i-am cunoscut în această vară, sau pe care i-am reîntâlnit. Bucuria revederii a fost imensă pentru toți. Dar bucuria lor de a oferi a fost și mai mare. Aici vroiam să ajung, la faptul că oriunde s-ar afla pe acest pământ, românii vor avea întotdeauna același suflet credincios. Ei vor rămâne
OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344629_a_345958]
-
al tainicei mele treceri lumești. Am simțit atunci, la fel ca în primvara lui 2003, cum cercul celor mai buni oameni din viața mea începe să își micșoreze, cu o năvălnicie absurdă și mult prea ieșită din comun, raza. „La revedere, Magda!...”, a rostit domnul IOANIȚOAIA (așa cum îi spun eu în continuare și azi), cu mâna fluturând ușor prin aer a despărțire și cu o melancolie nefirească în privire. „La revedere, domnule IOANIȚOAIA!... Ne vedem luni.”, i-am răspuns cu politețe
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
năvălnicie absurdă și mult prea ieșită din comun, raza. „La revedere, Magda!...”, a rostit domnul IOANIȚOAIA (așa cum îi spun eu în continuare și azi), cu mâna fluturând ușor prin aer a despărțire și cu o melancolie nefirească în privire. „La revedere, domnule IOANIȚOAIA!... Ne vedem luni.”, i-am răspuns cu politețe, neștiind însă că aceste simple vorbe de salut vor fi și ultimele din întregul nostru dialog existențial. Câteva zeci de minute mai târziu, academicianul HORAȚIU IOANIȚOAIA se stingea anonim, așa cum
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
mi-am luat trei, un adevărat răsfăț. Adică, din acest punct de vedere, excursia a fost la înălțime. De fapt, din toate punctele de vedere, excursia în Rusia poate fi așezată în Top 3-ul excursiilor de până acum. La revedere! Referință Bibliografică: Două capitale imperiale / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1223, Anul IV, 07 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
asta! Dar niciodată n-am fost așa de aproape! Spre casă?” “Da, spre casă!” am răspuns stingherită. „Dumneavoastră?“ “Eu?...eu?...eu...” Văzându-l așa de încurcat, am încercat să ies din situație. “Vă doresc o zi bună, în continuare! La revedere!” “La revedere! La revedere!” repeta și el nedumerit. Prietenul lui se îndepărtase, abia acum am văzut, dar supraveghea încă scena dintre noi. “Bă, a zâmbit! îi stigă celuilalt. A zâmbit când i-am ieșit noi în cale...îți dai seama
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
niciodată n-am fost așa de aproape! Spre casă?” “Da, spre casă!” am răspuns stingherită. „Dumneavoastră?“ “Eu?...eu?...eu...” Văzându-l așa de încurcat, am încercat să ies din situație. “Vă doresc o zi bună, în continuare! La revedere!” “La revedere! La revedere!” repeta și el nedumerit. Prietenul lui se îndepărtase, abia acum am văzut, dar supraveghea încă scena dintre noi. “Bă, a zâmbit! îi stigă celuilalt. A zâmbit când i-am ieșit noi în cale...îți dai seama?” “Du-te
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]