2,703 matches
-
Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
cazul lui Pompiliu Păltănea, pe care Aron Densușianu și-l dorea, după studiile la Paris, urmaș la catedră, dar care, „inteligență de elită”, s-a ratat, nesusținându-și doctoratul, fiindcă a cedat „gustului de a lăsa timpul să treacă în reveria plăcută a cafenelei”. Pamfletarul incisiv și vehement este prezent în foarte multe pagini, precum în cele despre „năpârlirile” ideologice ale lui Mihai Ralea ori în cele despre N. D. Cocea, pentru care, în lipsa simțului moral, „toate podoabele spiritului au fost
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
personaj-idee, luând în piesă diferite măști, de la cea de actor la cea de oglindă inversă a dictatorului, și care se dovedește a fi în cele din urmă Moartea. A treia piesă din volum, Leordenii, în care Ion Vartic vede o reverie freudiană pornind de la Orestia lui Eschil, schimbă decorul, plasând acțiunea pe teren românesc, în Moldova, pe la 1700: localizare iluzorie, intenția lui S. fiind montarea dramatică a cazuisticii unei „vini tragice”. În prim-plan evoluează neamul Leordenilor, organizat psihologic după legi
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
o nouă sinteză, preocupări mai vechi (Problematica specificității esteticului în istoria esteticii românești). Versurile lui S., adunate în volumele Pelerinaj (1974) și Ceremoniile umbrelor (1996), sunt meditații lirice ale unei sensibilități interogative și evocări ale stărilor vesperale și nocturne, prielnice reveriei, avidă să capteze ritmurile inefabile ale firii și pe cele ale umanității naturale și ritualice. La rândul său, romanul Grădina înclinată (1974), narațiune de proiecție autobiografică, reia analiza și interpretarea contactului reconfortant cu natura și cu arhaicul. SCRIERI: Sensuri ale
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
și cer, holdă și zare”, „codrii Orheiului” și „freamătul de plopi gemând în aer”, Nistrul și „doina basarabeană”, livezile încărcate de rod, zvonurile îndepărtate și enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste poeme sunt în realitate elegii, în care amintirea și reveria filtrează peisajul și îl încețoșează, convertindu-i datele într-o confesiune șoptită și tremurată. Departe și de retorica ostentării eului, și de tentațiile lirismului militant resuscitat de contextul istoric, textele se remarcă prin discreție și catifelări muzicale: „Pe-aici mi-
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
un amestec de elemente care conferă un caracter atipic tabloului clinic, cum ar fi: impulsiuni nemotivate, îmbufnare persistentă, apelul la suicid, revolta împotriva părinților și a familiei, reflecții metafizice stranii, idei politice reformatoare sau revoluționare, sentimente de ură, stări de reverie morbidă, lene morbidă, cinism etc.; se mai pot întâlni bufee de tipul tulburărilor de comportament, fugii sau vagabondajului, apetenței pentru alcool sau droguri, izolării morbidă cu preocupări de tip autist; schizofrenia, boală cu debutul fixat în perioada adolescenței, este frecvent
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
existenței, oferindu-i individului un grad teoretic nelimitat de libertate spirituală sau de acțiune, situându-l „în afara lumii” sau „deasupra” acesteia, într-un spațiu transcendent sau transreal, dar simultan și transpersonal; acestea sunt stările de extaz, de beatitudine, stările de reverie, crepusculare, de euforie, de creație artistică, de contemplare estetică, de fericire morală etc. Din cele de mai sus rezultă că situațiile vieții sunt realități de un mare interes vital pentru un subiect, care fie că îi restrâng activitatea, fie că
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau de inhibiție depresivă. Din acest tip de constituție se dezvoltă PMD, boala afectivă, depresiile, mania (E. Kraepelin, A. Kahlbaum, E. Kretschmer). Constituția schizoidă este tendința de a se închide în sine, fuga de viața reală, refugiul sau izolarea în reverie, imaginar, solitudine. Ea reprezintă terenul pe care se dezvoltă schizofrenia (E. Bleuler). Constituția psihopatică sau „moral insanity” este o slăbire a sentimentelor etice și afective, cu tendință spre instabilitate, impulsivitate, hipersugestibilitate, tulburări de comportament și acte antisociale, perversiuni sexuale etc.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
izolarea etc. Psihoigiena schizoizilor este similară măsurilor care se aplică în cazurile de mitomanie sau de hiperproducție a imaginației. Se vor combate izolarea, tendința de închidere în sine, autismul, lecturile, spectacolele sau relațiile care cultivă imaginarul, introspecția, gândirea rigidă, simbolică, reveria. Se vor cultiva deschiderea către realitate și relațiile externe pozitive. e) Psihoigiena psihopaților și a constituțiilor perverse Aceasta este o sarcină destul de greu de realizat. În aceste cazuri, măsurile de psihoigienă se aplică în mod diferențiat, după cum urmează: la psihopații
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
noile etape ale protagoniștilor se confruntă, mereu, cu prima vârstă, paradisiacă. T., printre primii în epica românească, întreprinde acum o analiză a psihologiei adolescentului. Elev în ultima clasă de liceu, Dan Deleanu pendulează între stările de timiditate orgolioasă, dublate de reveria poetică, și îndrăzneala de a revendica prețuirea și afecțiunea celor din jur. Privește viața sub semnul absolutului, socotind că nimic nu îl poate opri de la realizarea, în cel mai scurt timp, a idealurilor sale. Nucleul arderilor sale sufletești este iubirea
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
F, 1979, 12; Dumitru Vlăduț, „Arta evocării la Sadoveanu”, CLG, 1980, 2; Const. Ciopraga, „Arta evocării la Sadoveanu”, CL, 1980, 12; Mihaela Mancaș, „Arta evocării la Sadoveanu”, LL, 1981, 1; Nicolae Manolescu, Povestiri despre cuvinte, RL, 1986, 25; Vasile Popovici, Reverii despre cuvinte, O, 1986, 30; Eugen Todoran, Dincolo de sensuri, O, 1986, 30; Daniel Vighi, Lumea prin cuvânt, O, 1986, 30; Mircea Mihăieș, Arghezi reflexivul, O, 1987, 29; Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi „Arte poetice”, RL, 1987, 30; Alexandru Ruja, „Cuvinte românești
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
provincial. Principiul ordonator fiind fluxul capricios al memoriei afective, narațiunea este sincopata, planul interiorității îl înglobează pe acela exterior. Lumea provinciala apare configurata de o privire proaspătă, într-o gamă de înfățișări tratate în registrul observației realiste, în cel al reveriei juvenile sau în cel al șarjei caricaturale. Interesantă este, tipologic, „existența celor trei tineri «furioși»” (Cornel Regman), creionați cu dezinvoltura. O carte de povești și povestiri morale, Nufărul alb (1982), preceda alt grup de române: Urmașii lui Euclid (1986), explorare
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
înainte de orice, un poet al metamorfozei. Regimul lui afectiv este instabilitatea, fuga de o identitate sigură (și, în compensație, plăcerea de a purta mai multe măști). Preferă materiile fluide, necorporale (ceața, negura, aburul, fumul) și alege adeseori ca decor pentru reveriile lui noaptea, când obiectele își pierd contururile precise, volumele devin difuze, elastice. EUGEN SIMION SCRIERI: Plantații, București, 1945; Steaua Venerii, îngr. și pref. Barbu Cioculescu, București, 1969; Plantația de cuie, îngr. și introd. Barbu Cioculescu, București, 2003. Repere bibliografice: Arghezi
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
precis - necuvintele -, a construit versuri emblematice, memorabile și a scris altele care provoacă brutal logica, dar flatează gustul pentru paradox: „Foaie verde de albastru/ Mă doare un cal măiastru”. Ludicul, vizionaristul, imprevizibilul și foarte ingeniosul poet avea momentele lui de reverie metafizică și atunci punea la cale programe poetice și construia teorii despre poezie. Unde se situează S. în evoluția poeziei românești și europene? Puțin cunoscută, din păcate, în afara granițelor limbii române, contestată de optzeciști, lirica lui are, în continuare, de
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
unele memorabile, precum Eva Nada, Mama, „domnul Director”, Bantu, doctorul Tisu ș.a. -, aparținătoare, în marea lor majoritate, lumii satelor ori târgurilor bănățene de pe la mijlocul veacului al XX-lea. Defilează, pe firul lecturii, multe scene de gen, rememorări, povestiri și conversații, reverii și fantasme, definite de o incomparabilă savoare a concretului și ordonate după o „arhitectură” narativă savantă. Afinități între lumea - și scriitura - „ciclului bănățean” și cele ale operei lui Ion Creangă au fost semnalate, pertinent, de mai mulți comentatori. S-ar
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții, căsătorită în răstimp cu șeful de post, venetic strămutat (Ana). Câte o figură excentrică iese din omogenitatea cotidianului, deschizând mici breșe către reverie, cum e „Căpitanul”, fost marinar pe Dunăre, care îi trece, pentru un leu, pe călători peste Siret (Pe Siret). Nuvelele lui T. și narațiunile mai extinse se centrează pe criza comunicării între sensibilitatea specifică psihologiei adolescentine și dragostea dominatoare, angoasantă
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
și modernitate. Antologia de autor Poezii din secolul trecut (2002) conține materia cărților anterioare și texte recente, împlinind portretul poetului sexagenar. Cuvinte încrucișate (1996) și Mătrăguna dulce (2001) adună, într-un conglomerat eclectic, texte de gazetar polemic, schițe și portrete, reverii și meditații pe marginea vieții literare, eseuri. Încă de la întâia plachetă poezia lui T. pare să își precizeze direcțiile, obsesiile și mijloacele de expresie. Deschizându-se cu o „fereastră”, în mod simbolic „închisă”, dar prin care un fel de pasăre
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
de constatarea că lumea e trecătoare și aleatorie, „făr-de țel, făr-de stăpân”, simțind că „a firii jale infinită/ se contopise-n trupul” lui, poetul T. plânge „adânc pân-la fiori”, cu o viziune sumbră, fără aderență la prezent, cu disponibilitate pentru reverii paseiste, ca în prima parte a volumului Comornic. Din călătoria onirică în trecut alege câteva imagini disparate, pictând tablouri cu evidente virtuți plastice, stranii și întunecate, ce par, totuși, să vorbească despre o mare tristețe, despre „ceva gingaș, sfielnic, ca
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
amintiri, fără gânduri, fără plângeri” (Anahoree). Totuși, în ultima sa scriere în versuri, Hrisovul clipelor („o parabolă în ton de baladă”, publicată întâi în revista „Ethos”, Paris, 1975), poetul mistic, halucinat și cețos, aproape unic în literatura română, revine la reveriile medievale, imaginând o stranie întâmplare tragică la o curte voievodală, ca o ilustrare a certitudinii că moartea este suprema realitate. T. a scris și proză, Cartea Muntelui Sfânt (inițial apărută fragmentar în „Gândirea”, 1930) fiind o combinație de lirism cu
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
o confesiune a unuia dintre personajele feminine celebre create de literatura universală: Emma Bovary, Kira Kiralina, Ofelia, Anna Karenina, Penelopa, Euridice, Beatrice ș.a., poetul surprinzându-le cu finețe destinul și particularitatea. Volumele ulterioare sporesc aria liricii de dragoste, convertită în reverie. Aceasta se îmbogățește cu simboluri ale glacialului și penumbrei, iar distanțarea și indiferența devin semnul de atenuare a exaltării. U. scrie și o lirică a participării frenetice la ritmurile universului, evocând viața elementară, fabulosul domestic și universul infantil, totul într-
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
formula proprie, T. înfățișează, în Dunărea revărsată, un șantier naval, însă nu într-o viziune concordantă cu estetica de partid, ci - cum observa S. Damian - urmărind „conflictul social [...] mai ales pe latura sa pitorească”, „înecând [...] tabloul muncii în valuri de reverie, nostalgică, desuetă”. „Regenerarea” morală a unei tinere de origine burgheză se produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
așezărilor rurale de pe coasta norvegiană, a grotelor de sub țărmuri, urmărirea zborului unor păsări, hrănirea unor porumbei veniți pe vas, spectacolul lunii și al unor constelații din cealată emisferă (Crucea Sudului), organizarea unor mici petreceri. Câteodată scriitorul pare să se abandoneze reveriei, și chiar titlul cărții rezumă iluzia că, undeva, celor optzeci și unu de membri ai echipajului li se va adăuga, miraculos, încă unul. Diferite nu doar de „călătorii”, ci și de romane sunt scrierile lui T. destinate copiilor, subintitulate, într-
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
frânturilor de cotidian în chip deliberat banale. Experiența de traducătoare din lirica anglo-saxonă și americană se manifestă la U. ca un catalizator: în cele mai bune fragmente de poeme ale sale apar flash-uri ale existenței obișnuite, juxtapuneri imprevizile, gesturi, reverii, confesiuni, notații dintr-un „proces verbal de existență” (Eugen Simion) sau dintr-un „jurnal al trăirilor interioare punctat de câteva rememorări” (Alexandru Piru). Totul vrea să fie un „streaptease” dezvăluind gânduri, stări, produs al unui ochi care nu se fixează
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de adversitățile contingentului. În
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al invidiei nedisimulate a bărbaților, Silion își împarte existența între reveria în marginea subtilelor metamofoze coloristice datorate alternanței anotimpurilor - contemplate estet, în compania „licorii vechi, aurii și vii” a coniacului Hennessy, într-o încăpere decorată parcă „după estampe sau descrieri” din casa lui cu aspect de „cetățuie maură”, situată în Dealul
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]