2,564 matches
-
așezat pe un tambur în formă de sferă trunchiată; forma circulară este decorată cu un brâu din două rânduri de cărămizi dispuse în zimți. Trecerea de la zidirea pătrată a corpului se face în două etape cu ajutorul a patru arce puternice rezemate pe patru console și patru pandantivi. Are o intrare joasă, o fereastră mare de formă pătrată și câte două ferestre lungi și înguste tăiate în pereții sudic și nordic. Despre această construcție, Alecu Russo a afirmat că ,,este o zidărie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ce ai spus se potrivește cu felul de a fi al armenilor. Când te i sătura să privești la cele de prin armenime, să pornim spre ulița unde se vinde făina sau, cum i se mai spune, Târgul Făinei. Mă rezem de un gard și privesc cu nesaț la tot ce mă înconjoară. După o vreme, călugărul, care a făcut și el la fel ca mine, și-a îndreptat privirea spre deal, comentând ca și cum și-ar fi vorbit sieși: Dacă există
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
secetă se înståpânea arzåtoare înfrigurând gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont despletitå față morgana cu ciulini zvârcolind pulberea vârcolaci cålårind mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi și gheare la un loc și visul de zbor se
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
că ține apa de băut. Pe prichiciul sobei, câțiva știuleți de păpușoi cu boaba aurie. Alături, o strachină plină cu alune. Mă întorc spre locul unde - sub ferestruică - știu că ține sipetul lui vechi... Ca niciodată, capacul este ridicat și rezemat de perete. Caut cu privirea spre adâncul sipetului... „Nu! Nu se poate! De unde au apărut cele opt volume cu documente privitoare la Istoria orașului Iași? Eu știu că - grație bunătății bătrânului - le am acasă. Cum au ajuns aici? Poate printr-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
5. David a zis tînărului care-i aducea aceste vești: "De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?" 6. Și tînărul care-i aducea aceste vești, a răspuns: "Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa, și Saul sta rezemat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă. 7. Întorcîndu-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: "Iată-mă!" 8. Și el mi-a zis "Cine ești?" I-am răspuns: "Eu sunt Amalecit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Abner, fiul lui Ner. 29. Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab și asupra întregii case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînță sau de lepră, sau care să se rezeme în cirjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîine!" 30. Astfel Ioab și fratele său Abișai, au omorît pe Abner, pentru că omorîse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon. 31. David a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
nu vorbești așa“... îPosibil lăptarul.) —... și erau cu cincisprezece centrimetri mai scurte pentru fereastra dinspre golf. Așa că am refuzat să plătesc... îîmi pare rău, n-am nici cea mai vagă idee.) Și a ținut-o tot așa, în timp ce eu stăteam rezemată de tăblia patului, strivită parcă de o forță centrifugă. Mă întrebam dacă arătam la fel de disperată pe cât mă simțeam. Am dat din cap incapabilă să scot vreun cuvânt. Oricum nu conta, fiindcă Chaquie nu se oprea nici măcar să respire. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scris cu grijă numărul de telefon pe ea, după care, spre uimirea lui, am mototolit-o și am aruncat-o la coș. —Așa, am spus cu un zâmbet sclipitor, asta ca să nu te mai obosești tu. Luke era în pat, rezemat cu spatele de perete. Mișto piept, mă gândeam vag. Pentru un idiot nenorocit. Părea complet șocat. — La revedere, am spus eu zâmbind din nou și răsucindu-mă pe călcâie. Simțeam că durerea îmi secera picioarele. Stai puțin, a strigat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încetează! Nu mai încerca să omori pe toată lumea cu căluțul lui Michelle!“ M-am simțit mai bine văzând că soțul lui Chaquie era așa de oribil. Asta până când am privit în jur și am observat-o pe Misty O’Malley rezemată de calorifer, discutând cu voce scăzută cu un bărbat înalt, blond și al naibii de arătos. Eram geloasă și mă simțeam părăsită. Uram faptul că lumea era așa de nedreaptă. Milioane de bărbați erau înnebuniți după Misty, iar ea era o târfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
creadă că pândesc ceva. Așa că am luat-o la picior. La capătul străzii, m-am oprit. Trebuia să mă opresc. Lacrimile mă orbeau în asemenea hal încât eram un pericol pentru mine, dar și pentru cei din jur. M-am rezemat de un zid și am plâns, am plâns, am plâns și iar am plâns. Jeleam trecutul, cealaltă viață pe care aș fi putut s-o trăiesc, dacă lucrurile ar fi stat altfel. Poate că și acum aș fi fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
renunță. Mai mult de-atât nici nu putea face. Trase bucata de furnir înapoi peste gaură și se întoarse la gardul de sârmă. Aici se trezi din nou într-o încurcătură. Bicicleta era pe partea cealaltă. Apucă o scândură, o rezemă de gard și se cocoță pe ea, trecând dincolo. Acum trebuia să ducă bicicleta înapoi la stativ. Dar să te caci pe ea de bicicletă! Putea stătea foarte bine acolo unde era. Wilt se săturase până-n gât de toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din clasă, poticnindu-se în drum. — Ce-i cu el? se miră fata. Ai crede că i-am zis cine știe ce blestemăție! Ajuns pe coridor, Wilt se rezemă de perete și i se făcu rău. Afurisitele astea de fete erau mai rele decât instalatorii de gaz. Cel puțin instalatorii nu intrau în asemenea detalii anatomice dezgustătoare și, în plus, secretarele-șefe veneau toate din familii așa-zis „respectabile“. Până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
apoi falsă, de proastă calitate și întemeiată doar pe avere și discuții de doi bani. Iar Gaskell o numise lesbiană. Greața imensă care o cuprinse când pricepu ce însemna papiloterapia o lovi ca un val. Se clătină pe picioare, se rezemă de o margine a bărcii și se așeză pe un dulăpaș. Apoi, încet-încet, dezgustul ei se transformă în furie și într-o ură rece împotriva soților Pringsheim. O să se răzbune pe ei cu vârf și îndesat. O să-i facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să și-o pună pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot lărgea. Sally stătea rezemată de ușa cabinei și se uita plină de ură la Gaskell. — Javră idioată! zise ea. Trebuia să-ți deschizi tu gura aia mare! Și-acum ce dracu’ ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa și așa, ucisă sâmbăta trecută”. Monumentală în viață, monument în moarte. — Board, trebuie să spun că simțul umorului pe care-l etalezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un „i”. Inspectorul dădu din cap. — în ordine, domnule Rinky. Așadar, ceea ce vreau eu să vă spun este că bărbatul acesta, Wilt, a fost aici duminica trecută și... — Cum a intrat în fabrică? — A folosit o scară pe care a rezemat-o de peretele din spate, în parcarea fabricii. — Ziua în amiaza mare? Ar fi fost văzut de cineva! — La ora două noaptea, domnule Riniky! — Rinky, domnule inspector. Rinky! — Uitați ce e, domnule Rinky! Dacă aveți un asemenea nume și lucrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt și palid se retrase lângă stâlp, cusulul de ziare proaspete sub braț. Le desfăcu, începu sărăsfoiască. — Ce-or fi având bărbații ăștia, bombăni bătrânica, rezemată de coșul de gunoi. Ziare, ziare, cozi la ziare, auzi! Copii proști. Parcă ar afla ceva din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata. D-aia, domnule, d-aia, că oamenii uită! Nici nu le pasă, se rățoi bătrânelul spre elegantul domn, rezemat de stâlp și cufundat în lectură. Uite la ei! Uită de toate, poți să le faci orice, uită. Cum le dai puțină plăcere, o zi frumoasă, un covrig, domnule, dă-le un covrig și puțin soare și gata, au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viața lui dragostea maternă exprimată atât de elocvent sau de simplu, cu atâta tandrețe sau bucurie directă. În cele mai multe dintre dimineți, M.F.P. stătea așezată între cei doi copii, ținându-i cu câte un braț de după mijloc, în timp ce ei se aplecau rezemându-se de ea, alintându-i și sărutându-i pe rând, sau îi sălta pe genunchi, cuprinzându-i într-o îmbrățișare dublă, un cerc fermecat de îmbrățișări, cântece și râsete. — Trec pe lângă ei cât pot de încet, a continuat Tom. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]