15,122 matches
-
de genul ăsta. Ce treabă să-nvârtească. Ciorbe, salate, tochituri, tocane. Bate mecanic, nu înregistrează ce bate. Dactilografa care trece prin memorie, că sunt mulți care în mintea lor repetă ca inconștienții încă o dată ce-a zis clientul, aia nu rezistă până la pensie. Ia asupra ei cazu’. Nu trebuie să te implici în ceea ce faci. Așa zice și sigur e adevărat. Ghereta asta nu are la bază un principiu economic. Funcționarea ei se sprijină pe o coerență narativă. Câtă vreme avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a rostit Costăchel de cum a trecut pragul. Ia te uită cum ne ia, de parcă nu am ști câte are pe cap. Bine ai venit, dragule. E drept că ți-am dus dorul, dar n-am disperat. Știam noi că nu reziști prea multă vreme și într-o zi tot ai să treci pe la noi - l-a întâmpinat învățătorul, ridicându-se cu greu din fotoliu. De unde vii? Cred că de la primărie. Să-ți pun ceva de mâncare. Îi fi flămând - a intervenit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mâncare? Uite... că nu-mi dă! - a izbucnit Costăchel în râs, luând-o în brațe pe Măriuca, care rămăsese stană în fața lui... Petrache, ieșit în cerdac, văzându-i, a rămas în contemplare... O glumă înțepătoare îi ședea pe limbă... a rezistat cât a putut. Până la urmă, gluma a zburat aproape fără voia lui: Ia te uită la hulubașii iștia! Nici nu le pasă de bietul armăsar, lăsat flămând și însetat în ploaie. Ba mai rău... Își lasă aproapele să moară cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de întovărășâre în sat? Dar Măriuca? O rezistat în fața nemernicilor sau o dat tot, numai să scape de ei. Băiatul trebuie să fie bărbat în lege... N o prea avut noroc să fiu lângă el când o avut nevoie... Cine știe dacă o intrat la facultate? Ori nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Simona se prefăcu a nu înțelege gestul său, îi explică și se retrase câțiva centimetri mai departe de el. În altă seară, îi puse mâna pe genunchi ridicându-i puțin rochia, ca din greșeală. Mersese prea departe. Simona nu mai rezistă: Domnule Gicu, parcă ai venit să înveți engleză! Tonul ei lăsa a se înțelege că el nu ar mai avea dreptul la replică. Totuși Gicu pedală pe un argument cât se poate de ieftin: Îmi place foarte mult de dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
puse mâna mângâietor pe burtă. Și atunci? Spune, Mona, veni vocea imperativă a tatălui... M-am gândit să am un copil! Vestea căzu ca un trăsnet. Tăcerea se așternu grea în încăpere, întunecându-le chipurile. Nici o fărâmă de lumină nu rezistase cumplitei destăinuri. Păru că se stinse și focul din sobă, care până atunci licărise vesel. Simona se mută de pe un scaun pe altul negăsindu-și locul. Părinții îi apărură ca două stane de piatră. Tatăl nu se putu abține: Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rândul meu să-ți mărturisesc că intenționam de mai mult timp să te întâlnesc dar, ba ai fost plecat la un congres internațional, ba erai la minister ori în ședințe interminabile... Fără să te flatez, nu-mi pot imagina cum reziști!? E un fel de a spune că rezist. Află dragul meu, încercă directorul formularea unei explicații, că în acești ani m-am uzat atât de mult, încât nici nu mă uit într-o oglindă, având o temere justificată că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai mult timp să te întâlnesc dar, ba ai fost plecat la un congres internațional, ba erai la minister ori în ședințe interminabile... Fără să te flatez, nu-mi pot imagina cum reziști!? E un fel de a spune că rezist. Află dragul meu, încercă directorul formularea unei explicații, că în acești ani m-am uzat atât de mult, încât nici nu mă uit într-o oglindă, având o temere justificată că n-o să mă mai recunosc, glumi el amar. Intenționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca niște umbre enorme pe un teren plin de denivelări. Câte vise din căsnicia ei fără reproș, în curs de a fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid care rezista, chiar dacă cei doi protagoniști purtau în forul lor intim dorința nedisimulată de a-l demola. Nu era un lucru simplu. Zidul interpus era marcat de un mare semn de întrebare de ambele părți: de ce? De ce trebuiau să treacă ei printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
calități artistice speciale? Ø aspecte tehnice Calitatea reproducerilor, claritatea lor este bună? Proporția între imagine și text? Coordonarea este bună? Ø caracteristici fizice Tipografie? Hârtie, legătură, suport...? Documentul este atractiv, bine conceput? Este ușor de folosit, de reperat? Cât va rezista? Ø aspecte complementare Documentul conține bibliografii, note, index, mod de utilizare pentru suporturile însoțitoare? Documentul face parte dintr-un ansamblu multimedia cu alte suporturi complementare? Ø raportul său cu colecțiile bibliotecii Cum se integrează în colecțiile existente ale instituției documentare
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată tăria mea, impulsului acela subit, însă n-am reușit nicidecum și i-am dat un pumn în plin. Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Poate că acesta este și motivul pentru care izbucnise la ea acum, cu atâta forță, lupta aprigă dintre firea sa interioară și serviciul său veșnic același, căci un spirit tulbure și schimbător, aflat într-o cușcă neschimbată, nu va putea rezista nicicând până la capăt! Iar Adriana, deși trăise până la vârsta aceea, abia acum le constatase pe acestea toate cu înfrigurare, gândind: „Cred că se vede destul de limpede și pentru mine, și pentru ceilalți, că sufăr greu de o boală care presupune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că nu-i; m-am mai trezit și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clădiri, curți, grădini(ogrăzi, sunt semne vizibile de hotar, dar și prezumă că semnifică o comunitate (o proprietate comună. Proprietatea zidului pretinsă trebuie dovedită cu acte, titluri, chiar acte private. Când unul dintre vecini dovedește posesia asupra zidului, nu mai rezistă prezumția de comunitate. Prezumția de comunitate a zidului, de exemplu, este Înlăturată de următoarea situație : când culmea zidului este Înclinată, aparține proprietarului dinspre care există planul Înclinat. Un proprietar care nu contribuie la repararea zidului comun, trebuie să renunțe la
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
mă așteptam să te reîntâlnesc după atâta vreme... L-a Îmbrățișat ușor, cu o tandrețe calculată, ridicându-se cu grație pe vârfuri. Am trecut pe lângă ei și o emoție bizară, necunoscută, a pus stăpânire pe Întreaga-mi făptură. N-am rezistat să nu privesc Înapoi. M-a cuprins un vertij cumplit și aerul din jurul meu devenise irespirabil. „Atâtea trăsături cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul jelea o amintire... 29 nov. 2012 Întâlnirea (6 ianuarie 2003
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
văd copilul! Cum arată? E frumos? Seamănă cu mine!? Nici nu știi ce fericit sunt când mă gândesc la voi! Sunt În stare să zbor... Ce m-ar putea Împiedica? Atât de mare este forța fericirii. Niciun mormânt n-ar rezista În fața dorinței mele...” Și dintr-o dată, ca un automat, s-a ridicat, a privit În jur cu ochii măriți de spaimă, cu fața lividă, din care se scursese tot sângele - și parcă chiar ultima scânteie de viață și a Început
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ridicăm În picioare, Întrebând ce s-a Întâmplat. Desigur, m-a certat pe mine, Învinuindu-mă că nu am procedat cum s-ar fi cuvenit. După ce s-a smiorcăit un timp, Iustinia a devenit din nou, obraznică. N-am mai rezistat și m-am trezit zicând: „Luate-ar dracu să te ia!” să vezi ce bătaie Îți dau când ieșim din biserică. Această expresie a ajuns până la urechile sensibile ale părintelui care s-a revoltat, apostrofându-mă: Să ieși afară, păcătoaso
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apare la editura “Eleonora”, sub egida Societății Culturale ”Ștefan Petică”, cu sprijinul Primăriei Tecuci. Timpul s-a rostogolit În albii Învolburate, dar furia apelor n-a putut acoperi glasul unor oameni de mare valoare... glasuri materializate În cuvinte care au rezistat eroziunii fiecărei zile imprevizibile. Într-o lume a haosului, pavată cu suferință , intoxicată până la refuz cu idealuri false, puțini sunt cei care mai cred În energiile lor creatoare și... chiar salvatoare. Cu tenacitate, departe de privirile omului grăbit, ei Încearcă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
maica Valentina!” Cum te simți? La Început, am fost puțin derutată, ca mai apoi să Înțeleg semnificația termenului „maică”. „Fugi de-aici și nici nu mai pomeni!” Să știi că mi-a trecut prin gând, mai demult, dar n-aș rezista În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și epitete! Era ora 21.30. Mă gândeam cu stupoare ce-o să fac până dimineață. Acasă, obișnuiam să merg la culcare după ora 1.00 . A fost o noapte grea, lungă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mai am un an până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită. Acum eram consternată. De fapt, nu știam nimic despre mănăstire, despre examenul care trebuie dat pentru a veni aici și a rezista tuturor canoanelor. Da! Călcasem pe un teren virgin, care și arăta frumusețea exterioară, dar interiorul era necunoscut pentru cei aflați doar În trecere. Florile nu purtau parfumuri otrăvitoare... otrava era chiar În mintea celor ce sperau că vor prinde un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de repetări al balansului. Testarea se realizează cu piciorul stâng și cu piciorul drept. Cu cât numărul de repetări este mai mare cu atât viteza de repetiție a gimnastei este mai bună8. Rezistența este capacitatea psihomotrică a sportivului de a rezista la oboseală. Ea se manifestă sub două forme: generală și specifică [L.P. Matveev, A. D. Novikov; A. D. Novicov, N. G. Ozolin, J. Weineck]. Rezistența influențează după N. Vieru considerabil obținerea performanței în gimnastică 9. Ea reprezintă capacitatea de a desfășura o
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
moartă decât vie... Tata o ruga plângând să fie tare și arătând spre noi îi zicea mamei: - Cu cine îi lași pe ăștia, Irinuțo? Gândește-te și la ei! Cine oare ar rămânea neatins de această priveliște? Cum se putea rezista? Niciun ochi, din cei care priveau, nu rezista, fără a scoate lacrimi. Această întâmplare zgudui mult sufletele părinților mei. Dacă până atunci, mama își plângea des durerea și suferința ei, după această întâmplare, pur și simplu, nu i s-au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]