3,363 matches
-
evoluată azi încât nimic, parcă, din ceea ce știam cândva că este frumos nu mai rezistă unui examen critic oricât de generos? Și, tot căutând elemente pe care să-mi sprijin impresia (nu îndrăznesc să zic convingerea) că niciodată poezia cu rimă și măsură nu va pieri, am descoperit, la un moment dat, un volum semnat de Cezar Ivănescu (pe care încă nu-l deosebeam de Mircea Ivănescu) Rod se numea de unde am reținut, pentru o eventuală demonstrație a perenității respectivei maniere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
datorită căreia ajunge la unele concluzii judicioase, venite dintr-o perspectivă modernă, mai ales în capitolul dedicat structurilor stilistice, definite, generic, prin "negativul stilistic". În pagini care analizează componente esențiale pentru bacovianism, se discută despre cromatică, olfactiv, muzicalitate, metaforism, ritm, rimă. Este partea cea mai realizată, în care conceptele generale sunt puse la contribuție cu mai mare eficiență și în același respect față de cuvântul unui poet. Evidențiez în mod deosebit subcapitolul despre "tăcere și strigăt" sau acela despre prozodie. Obiecție am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dorian Gray) sau M. Sadoveanu (Baltagul). De fiecare dată, textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de așteptat de la un autor care a realizat pagini performante despre stilistica eminesciană, acesta face observații pertinente legate de ritm, rimă obsesivă, repetiție obsesivă și diferență, metaforă și muzica bacoviană, explicând mecanismul de seducție al textului, anulând câteva prejudecăți, locuri comune, adevăruri trunchiate ce nu-și mai găsesc locul în stadiul de acum al exegezei. Spre deosebire de alți cercetători, crede că repetițiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
texte nu au intenția muzical-simbolistă, cât, mai degrabă, reflectă structura cronotopului bacovian, în care spațiul e circular-închis, iar timpul e repetare oarbă, lipsită de finalitate (pag. 346). Mai observă că, după volumul Comedii în fond (1936), interesul lui Bacovia pentru rima obsesivă scade vertiginos, ca urmare a tendinței generale de simplificare, ceea ce anunța o schimbare de poziție estetică, de program și nu un semn al declinului valoric, cum s-a crezut mult timp. În schimb, repetițiile bacoviene, remarcate de mai toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necuvintelor" este Bacovia, exprimând esența poeziei sale. Asemeni lui Urmuz, descoperitorul antiprozei, a antiromanului, a schemelor mentale care, umplute cu fraze, cuvinte și punctuație alcătuiesc piramida prozei universale, Bacovia inventează, am putea spune, antipoezia, antiversul, antifigurile de stil, repetițiile și rimele obsesive, antimuzica versului. De la grandoarea tragică a volumului Plumb, la măreția destructurantă, expresionistă, absurdă, a celorlalte cărți în "versuri" și "proză", George Bacovia, "autist" asemeni lui Albert Einstein, descoperă calea demontării până la golire a poeziei. Întreaga sa operă este de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ce teribilă forță zace în Doina eminesciană, dacă un întreg imperiu a ținut-o zăvorâtă jumătate de secol! Sunt momente când autorul capătă atâta dexteritate în formulări, încât ușurința de-a asocia idei duce, ca la poetul care jonglează cu rime, nu doar la conciziune și profunzime, ci și la joc de cuvinte: Logoreea vine când logosul ți se refuză. / Arta a fost mai întâi fiica iubirii, apoi iubirea a devenit fiica artei. / Artiștii umanizează totul. Până și pe om. / Ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
junimismului. Războiul se purta cu tabăra Junimii și Eminescu era țintă predilectă și din această pricină. Putem acceptă explicația unui deficit de gust (cazul lui Gellianu care, în "schițele (sale) literare" blama producțiunile eminesciene ca fiind incorecte și neterminate, "torturând" rima și ritmul; dar același era ferm când ne anunță că modelul nu este bine ales). Apropierea de un text cere, ca tip de lectură, o adecvare a structurilor; putem conchide că și inadecvarea structurală asigură o explicație (acoperire) plauzibilă celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
morții. - Pari a te afla În pragul infernului, prietene, murmură Arrigo. - Spre infern mă și duce gândul, și spre starea În care se găsește sufletul În Împărăția celor veșnice. - Dar de ce trebuie să te gândești la Hades? Cum rămâne cu rimele dumitale de iubire? Și cu emoția clipei prezente? Nimic din toate acestea nu mai dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dumitale În politică face parte dintr-un plan meditat Îndelung, studiat de Credincioși pentru a-și infiltra oamenii la vârfurile puterii În orașele guelfe. Pentru ca, odată ajunși acolo, să lucrați pe ascuns spre atingerea adevăratului vostru scop, prost mascat Îndărătul rimelor și al văicărelilor voastre amoroase: să smulgeți Italia de sub dreapta cârmuire a Bisericii, spre a o repune În lanțuri sub imperiali. Dar Biserica, adăugă prelatul ridicându-se, de această dată cu o repeziciune nebănuită, a zădărnicit În mai multe rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sufletul m-a ajuns din urmă spre seară nu i-am auzit pașii stăteam cu mâinile sub ceafă ars de șoaptele fierbinți ale câmpului la întoarcere am dus apusul pe umeri apoi am plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare seară alăturarea cuvintelor pereche aduce muzicalitate face în ciudă afonilor lumii da rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare seară alăturarea cuvintelor pereche aduce muzicalitate face în ciudă afonilor lumii da rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu uita vreodată cât de frumos se împerechează
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu uita vreodată cât de frumos se împerechează rimele sub ochii încercănați ai poeților din alte timpuri 31 mai 2011 Povestea unui alt început Un alt început va veni peste noi, Spre-a-ntoarce o lume la toate-ale sale, Și fi-vor neliniști, tăceri abisale, Un alt început va
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
visez debordant. Mă ard argumente, mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma lunaticei vieți, Răpus între rime, cerșind izbăvire Prin nopți nesfârșite sau prin dimineți. Rămâi, peste toate, ideea supremă, Uimirea deplină, miracolul pur, Profunda trăire și marea dilemă, Ți-o spun fără teamă și fără-nconjur. Eu las sentimentul să curgă prin plete, Pretind detașarea de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
plânge prin lacrimi, să-mi plângi intangibil, Eu sunt antonimul căzut în genunchi, Rămân dependent de acordul credibil Și dorul de viață mi-l țip din rărunchi. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi metaforic, Cu ritm și cu rimă, cu marii poeți, Permite-mi să fiu, literar, euforic, În felul acesta vei ști să mă-nveți. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin conjuncții, Mi-e drag pleonasmul atunci când mă știu, În mine se zbat îndoieli și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Poetul. O-ho-hooo, salve, the Boss! tresare cât se poate de vioi același Dănuț, adresându-i-se noului venit cu cel de-al doilea apelativ, cel pe care mai sus amintitul Vierme (zis și Adrianus, zis și..., stop, gata, gata, fără rime deplasate!) îl prefera în discuțiile publice, la care s-ar fi nimerit să fie și el prezent. Respectele mele! Frunză verde de dudău, să-mi bag aia-n dosul tău! se binedispune imediat și Avocatul, către cel dorit și așteptat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aleph 3, Tau și Cardinalele transfinite" . Doamne-Dumnezeule! E, oare, cu putință...?! Nemaipomenit, tată! Dur, dur, dur, extrem de dur! Asta țin ciolovecii noștri, la veceu, pe post de rezervă de material de șters la cur! Hopa...! Mi-a mai ieșit o rimă! O rimă ca o crimă! Dă-mi și mie să văd! L-ai luat de pe ghizd? Ha, ha, ha, ha...! Mânca-ți-aș...! Este! Ca lumea! E tare de tot! Cultură și coprocultură! plescăie Dănuț, încântat să-i țină isonul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tau și Cardinalele transfinite" . Doamne-Dumnezeule! E, oare, cu putință...?! Nemaipomenit, tată! Dur, dur, dur, extrem de dur! Asta țin ciolovecii noștri, la veceu, pe post de rezervă de material de șters la cur! Hopa...! Mi-a mai ieșit o rimă! O rimă ca o crimă! Dă-mi și mie să văd! L-ai luat de pe ghizd? Ha, ha, ha, ha...! Mânca-ți-aș...! Este! Ca lumea! E tare de tot! Cultură și coprocultură! plescăie Dănuț, încântat să-i țină isonul, întrând îndată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sub mantie. Între ghearele încârligate, netăiate de o sută de ani atârna, bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luni îmi luam picioarele la spinare spre Brașov pentru conferința lui Adam Michnik. Dacă stau și-mi recitesc productul nu-i greu să bag de seamă cum (pentru a câta oară!) scrisul trage după el, precum ața, ca-ntr-o rimă, viața. „Sar precum gazela“, „mă împiedic“, „picioarele la spinare“, „scandal“1 anunțau ceea ce trebuia să se întâmple: un fel de țucahara pe care l-am executat la marea repezeală acasă, în birou, cu aterizare scurtă pe genunchi. Rotula stângă s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
ați găsit un titlu grozav, nu vă impacientați. Cereți ajutorul unui coleg sau lăsați să intervină inspirația de moment a șefului. Cineva din afară va avea o privire mult mai lucidă și mai eficientă. Îndoielnice și riscante sunt titlurile cu rimă. Dau o tentă literară sau prea jucăușă textului. Îndoielnice sunt și titlurile care folosesc jocurile de literă: „Mona Muscă muscă rău”. Atenție la titlurile umoristice. Ele se adresează unui cititor de o anumită factură - informat și ușor elitist. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
semnelor de punctuație la construirea de propoziții eliptice de predicat. Prozodic, demuzicalizarea versului amintește într-un fel de Adrian Maniu („Ceas cu articulații moarte / Orele păsări arse de lut / Izbind chei oarbe fără toarte / În inima somnului mut”), pe alocuri rime sărace, asonanțe, versuri rimate diferit (încrucișat sau îmbrățișat) sau când rimate, când nerimate, în aceeași poezie. Ceea ce îl particularizează însă de acum și îl impune interesului estetic e un nonconformism propriu modului său poetic. Cartea are drept motto un citat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
logovrăjim și logongorim”, „foaie cu foaie foifăleau foisocoteau foigălbinau”, „foilofoaile”, „pâră kâr oichii ciobi-se-vor”, „tot o ciupearcă pe-o ciupearcioaică / de la micro- la macrociupercioaie / pâră la a cea de-a opta zi / kâr toate goalele plezneau”. Nu lipsesc rimele interioare hazlii: „pe-un mărar de armăsar pe un ciot de svântă tot / pe-un arcuș de corcoduș pe-o găoace de rădace / de trei ori moartă / odată la poartă odată la toartă și mai odată / la nunta spartă”. Cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
cu toată stăruința cuvenită cele trei elemente ale formei cu componentele lor: a) limba privită ca vocabular, ca morfologie și ca sintaxă; b) stilul, tratat ca stil în genere și ca imagine și c) versificația, discutată ca ritm, măsură, cezură, rimă și strofă” (Papadopol, 1925: 119). XVIII. Exerciții de critică școlară Papadopol descrie această activitate, precizând inițial accepția termenului „critică”, continuând cu descrierea efectivă a metodei de lucru. Ceea ce ni se pare relevant în contextul discuției de față este fișa de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
care corespunde viziunii oficiale avem un inventar de concepte de aproximativ o sută de termeni, între care sînt iterați atât termeni cunoscuți elevilor din perioada gimnazială, cum ar fi: enumerație, comparație, episod, dramă, acțiune, epitet, metaforă, nuvelă, poezie, povestire, personaj, rimă, tablou, titlu etc și termeni care sînt predați în liceu, cum ar fi sens denotativ/ conotativ, oximoron, postmodernism, lirism subiectiv, lirism obiectiv, secvență narativ, secvență poetică etc, impresia care se dă prin parcurgerea acestei liste și aplicațiilor conceptelor la diverse
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Hai-hui demonstrează ceea ce ar trebui să însemne, în opinia lui V., o genuină îmbinare între funcțional și estetic. De altfel, se poate observa că aceasta este o caracteristică esențială: emotivitatea e dublată de aspirația spre simetrie și armonie, iar ritmul, rima, poezia ca rezultat al unei arhitecturi bine structurate valorifică un spațiu cvasiarid, reușind să creeze o altfel de ipostază a expresivității lirice. Scrierile teoretice ale lui V., a căror serie e deschisă de Tehnica accentuării în sonetul eminescian (1991), vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]