2,775 matches
-
ar fi să întâlnești un „ales“ cu părul alb, adus în față peste un baston, și să-l întrebi: - Câți ani ai moșule ? - Un an am, taică, un an...! Sau o zi...! Nu le-ar conveni: unde ar fi grandomania, risipa și ignoranța lor! Așa că, poate se votează pe undeva ca să nu ne mai măsurăm trecerea peste acest pământ în funcție de câte ori se rotește pământul în jurul soarelui. Ce s-ar întâmpla dacă pământul nu s-ar mai roti? Este posibil, așa cum
LA ANUL FARA INVARTELI de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378117_a_379446]
-
DE MARIA HADÂRCĂ-CHIȘINĂU, de Pompiliu Comsa , publicat în Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016. Verbul de veghe al cărților vede în Poet o carte - deschisă -, din filele căreia se-nvață zborul, gândul și dorul. În cifra șapte, însă, vede risipa și rostul, pasul concret, infernul deschis de prezent, singurătate și rugi disperate puse pe rafturi și spații intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
soartă pe care-o alegi, membrană a vieții întregi. În ochii cifrei șapte ... Citește mai mult Verbul de veghe al cărțilorvede în Poet o carte - deschisă -,din filele căreia se-nvață zborul,gândul și dorul. În cifra șapte, însă,vede risipa și rostul, pasul concret,infernul deschis de prezent,singurătate șirugi disperatepuse pe rafturi și spații intacteîntre cărțile devorate de Poet.Pentru Poetcărțile-s răsăriri și apusuri de soare,mișcări de planete, galactici și magme,gând așchiat din rotunde epoci,fierul pătruns
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
siguranță deplină în tumultoasa cetate și doar îndatoririle sale de judecător ori alte demnități îl făceau uneori să meargă în pretoriu și așa fusese și în procesul lui Iisus din Nazaret în locul numit Gabbata - locul pardosit cu pietre. Procuratorul făcuse risipă de fonduri pentru mobilierul sălii ,,Augusta”. Scaunele, banchetele și canapelele cu capătul ridicat aveau tapiserii bogate și scumpe sprijinite pe picioare de bronz sau de lemn prețios închipuind labe de leu sculptate, sau reprezentau grifoni, lei înaripați ori acvile încrustate
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
vărsat peste întregul sat pe când câinele cerului umbla în coadă cu-n covrig de lună. Ciobanul obosit de atâta somn s-a trezit pentru o clipă, apoi a adormit din nou să-i crească iarba mănoasă pe piele, de atâta risipă de timp, rămăsese ne păscut un bou ... Muza Muza trece pe sub perciunii mei Cum fumul îl respiră nasuri deformate Astfel zările dispar ca florile de tei Ce cad mai întotdeauna pe-nserate. Muza trece pe trotuarul de vis-a-vis Cum trece toamna
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CONTEMPLAȚIE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ne afundăm zilnic în soare într-o nesfârșită repetare a botezului risipa aceasta de frumusețe încă mai are un sens să prefaci noaptea în așteptare așteptarea în rugă ruga în viață timpul curge spre infinit ca râurile de pe cusăturile muscelene. Referință Bibliografică: Contemplație / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225
CONTEMPLAŢIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376588_a_377917]
-
Acasă > Poeme > Devotament > UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? Stăpâni de-o clipă peste clipe tremurând în fața inerției vieții voi sunteți fii marilor risipe argintii falși ,culoarea ceții! Arde stindardul fals universal duceți zâmbetul lumii spre deșertăciune jocul buzunarului vostru colosal țara din noi nu va avea un nume! Trădați de voi ,trădați de cei puternici ați pierdut neamul român din frâu câte jertfe
UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375850_a_377179]
-
nația română? E risipita în șapte vânturi și-n șapte cripte e-ngropată in sapte limbi își are gânduri in sapte limbi va înjură deodată! Stăpâni de-o clipă peste clipe tremurând în fața inerției vieții în ani va pierdeți și-n risipe veți simți ,în final,răcoarea dimineții! Lucian Tătar 17 nov 2016-0081 Referință Bibliografica: UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile
UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375850_a_377179]
-
tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te așează în curtea fără garduri E plină de lumina ce curge în rutină Pământul ne dă forță ne dă adrenalină Să ardem două umbre și-un zgomot mut de
ÎN CURTEA FĂRĂ GARDURI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375942_a_377271]
-
pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate.Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoareaCare te ispitește și-ți tulbură mirarea...Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă,Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă.Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald,Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald.Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere,Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
CU TIMPUL ..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Cu timpul... Cu timpul agățat în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
cunună. Prostimea de sus îi zărește Și-i roagă acasă să fie, La studii, familii, odrasle În țara fără de basme! Flăcăii seînvîrt într-o horă Și cîntec de neam ei mai cîntă, Dar, care neam Doamne, Cînd țara ne este risipă. Prin forfota neagră a vremii, Cu ochii plecați tot mai jos, Păstrăm noi în inimi DUREREA, Că suntem popor preamilos. Și cine va naște, și cine va crește Copiii în scutece rupte, Că altfel nicicum nu mai este O țară
O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375993_a_377322]
-
Prinși, legați cei fără lege, pe viață-și ispășesc osânda; Linda, jale și of culege, în port cernit după orânda. I-a rămas doar amintirea iubirii ce-nflorise-o clipă; ruga-i știe monastirea... doar chin i-e viață și risipă... RÂUL CONSTANTINESCU Referință Bibliografica: BALADA LINDA FLORINDA / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1572, Anul V, 21 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
BALADA LINDA FLORINDA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376032_a_377361]
-
tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te așează în curtea fără garduri E plină de lumina ce curge în rutină Pământul ne dă forță ne dă adrenalină Să ardem două umbre și-un zgomot mut de
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
cunună. Prostimea de sus îi zărește Și-i roagă acasă să fie, La studii, familii, odrasle În țara fără de basme! Flăcăii seînvîrt într-o horă Și cîntec de neam ei mai cîntă, Dar, care neam Doamne, Cînd țara ne este risipă. Prin forfota neagră a vremii, ... Citește mai mult Prin sate, pe dealuri , pe văiAleargă un vînt singuratic;Cuprins de dușmanii călăiCu chipul lor sumbru, sălbatic.Pădurea se apleacă la iarbăSă treacă flăcăii Moldovei,Dar, unde să plece ei oareCăci nu
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
sălbatic,De-a corupției cunună.Prostimea de sus îi zăreșteși-i roagă acasă să fie,La studii, familii, odrasleîn țara fără de basme!Flăcăii seînvîrt într-o horăși cîntec de neam ei mai cîntă,Dar, care neam Doamne,Cînd țara ne este risipă.Prin forfota neagră a vremii,... III. PRIVIREA TA, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Prin ploaia rece mă strecor Ca să ajung la tine! Să pot fura chiar și în somn Eterna TA privire... Și
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
bun consumator, un mai bun participant la marile evenimente publice, chiar și atunci când e vorba de surâsul obligatoriu sau de condamnarea lui Richard Nixon în afacerea Watergateˮ (p. 124). Explozia tehnologică a dus la uzura controlată a produselor, astfel că risipa sistematică devine o constantă a socității nord americane încă din vremea consemnărilor lui Tocqueville (1831). De aici dezastrul ecologic pe continentul american și peste tot unde sunt resurse de... luat. Imigrația a adus reprezentanții tuturor popoarelor în SUA, iar războaiele
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
Ionà,Mă iubești tu mai mult decât aceștia?Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc.... XVIII. CONTEMPLAȚIE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. ne afundăm zilnic în soare într-o nesfârșită repetare a botezului risipa aceasta de frumusețe încă mai are un sens să prefaci noaptea în așteptare așteptarea în rugă ruga în viață timpul curge spre infinit ca râurile de pe cusăturile muscelene. Citește mai mult ne afundăm zilnicîn soareîntr-o nesfârșită repetare a botezuluirisipa aceasta
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
adevărul, prezent și uitat, devenit spațiul de amintiri. Aduși de viscol, ca o rugăciune, fulgii de zăpadă luminează cerul dimineții. Frumusețe eterică. Azur. Lumină. Pași în neant. Tăcere. Albastru de cobalt ca acuarelele, albastru ultramarin ca adâncimea și liniștea mării, risipă de azur ca misterul cerului. Un punct fără întoarcere! Intens este totul. În lumina strălucitoare, nepământeană, lumea pare ireală, evantai de clipe, timpul se accelerează, respiri gânduri atât de vii, uimitor de rapide, cu noi înțelesuri, cu înțelegeri străfulgerătoare, derulată
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
aduc o veste Iubiților mei îngeri, De lecția-poveste, De care, Cerul plânge. Am lăcrimat o viață, Acum pot doar să cânt, Durerea ta măreață Și sufletul tău sfânt! Pot să mai plâng o clipă, Dar strict revelator, De ce să fac risipă De forțe pentru zbor? Aș vrea să simți Lumină În ochi-mi de copil, Să te-mplinesc, senină, În drumul tău umil. Nu mi-ai întins o cursă, Dar m-ai înlănțuit, Aveai, însă, o scuză - În taină, m-ai
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
Autorului Nu ți-am mai scris de mult iubite, cuvintele au iz de fructe putrezite uitate undeva într-o vară amară, se leagă , se dezleagă indiferente la verdele rămas întru a fost odată Nu mă auzi ... încerc să-mi adun risipa din tot ce stă ascuns în urme; sunt mai mult înapoi decât înainte. Nu mă auzi iubite... eu stau de vorbă cu păsările, păsările suflet să le înalț sub lună; le mai respir încă cerul prin aripi și zorii își
NU MĂ AUZI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375259_a_376588]
-
Acasa > Impact > Scrieri > RISIPA Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului RISIPA Tot ce întâlnim este semn și opțiune. Moartea și Iadul sunt opțiuni ale omului. Comuniunea cu Cel împotriva căruia ai luptat, care te ființa
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
Acasa > Impact > Scrieri > RISIPA Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului RISIPA Tot ce întâlnim este semn și opțiune. Moartea și Iadul sunt opțiuni ale omului. Comuniunea cu Cel împotriva căruia ai luptat, care te ființa, dar te și limita, înseamnă fericire. Separarea de El, izolarea, nerecunoașterea Sa, duce la singurătate veșnică
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
Țin minte doar că renunțasem. Renunțasem la el. Apoi la mine. Doar rugăciunea. Nu poți să desparți două suflete. Am aflat atunci, în 2012. Sau poate am știut dintotdeauna. Apoi, un alt suflet, tatăl copiilor mei. Un suflet pierdut. Câtă risipă de suflete, Doamne..! Ce faci cu ele? Au crescut copiii. Fără tată. N-au avut niciodată, de fapt. Știam să alerg. Cu sufletul la gură, înainte, fără să mă opresc. Cine ar fi alergat dacă mă opream? Nu mai avea
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]