5,555 matches
-
că revenise în Transilvania și a rămas acolo după unirea cu Regatul Român. El s-a recăsătorit și a murit la Timișoara. Din cauza originii tatălui, Attila a fost înregistrat în registrul stării civile ungare ca fiind de religie creștină de rit oriental, adică ortodoxă. Această identitate "excentrică" a contribuit și ea, se pare, alături de circumstanțele abandonării de către tatăl, la sentimentul de înstrăinare pe care poetul l-a avut adesea pe parcursul vieții. a menționat uneori cu ironie subiectul "apartenenței" sale religioase așa
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
mai mare - la creștinism, în munca lor de propagandă religioasă din secolul al XVII-lea, iezuiții au adaptat creștinismul la tradițiile filozofice chinezești; criticii au considerat însă că iezuiții au mers prea departe, fapt care a determinat papalitatea să suprime riturile chinezești apărute: iezuiții, flexibili și deciși să convertească China, merseseră până într-acolo încât traduseseră în chineză noțiunea de "Dumnezeu" prin "t'ien" ("cer"), dar biserica i-a obligat să-i învețe pe chinezii convertiți că dumnezeul creștin este personal
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
program de schimburi de experiență între Biserica Ortodoxă Rusă și celelalte biserici ortodoxe, și a urmat, în perioada 1988-1992, cursurile Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București (România), obținând diploma de master în teologie cu teza ""Istoria credincioșilor de rit vechi ruși-lipoveni din România"". Programul elaborat de către rectorul Academiei Teologice din Moscova, PS Aleksandr Timofeev de Dmitrov, în colaborare cu IPS Mitropolit Filaret (pe atunci președinte al Biroului de relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei și ulterior mitropolit de Minsk
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
la 3 km de centrul Miercurii Ciuc, în direcția nord-est, pe malul pârâului Șumuleu. Prima biserică franciscană a fost construită în anii 1442-1448, pe locul vechii biserici, ca urmare a comemorării legendarei victorii a catolicilor asupra trupelor regelui protestant de rit unitarian Ioan Sigismund Zápolya. Au urmat două extinderi cu capele în anii 1530 și 1649. Biserica a fost de mai multe ori devastată de inamici, în anii 1553, 1601, 1661, 1694 și 1705. Fiind grav deteriorată, a fost demolată în
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
legenda potrivit căreia crucifixul făcut de Veit Stoss a fost aruncat în râul Niraj și așa a ajuns în Valea Nirajului, în Eremitu. Această regiune a purtat și numele de "Sfântul Pământ", deoarece o parte dintre secui au rămas la ritul romano-catolic, n-au devenit protestanți. În această biserică, imensă ca mărime, au fost ținute mai multe adunări și aici a fost ales Francisc Rákóczi al II-lea principe al Transilvaniei. Facilitățile existente în Târgu Mureș pentru timpul liber și agrement
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc pâine dospită, dar nesărată. Totuși, de la bun început, ritul armean folosea pâine nedospită și necoaptă în cuptor, pe motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc pâine dospită, dar nesărată. Totuși, de la bun început, ritul armean folosea pâine nedospită și necoaptă în cuptor, pe motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin foc. Acest obicei se păstrează și într-o legendă despre sfântul Grigore Luminătorul. Totuși, folosirea pâinii nedospite a fost
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin foc. Acest obicei se păstrează și într-o legendă despre sfântul Grigore Luminătorul. Totuși, folosirea pâinii nedospite a fost preluată de la armeni, în secolul al VI-lea, de către ritul maronit, apoi s-a răspândit, între secolele al VIII-lea și al XII-lea, și în Occident. În secolul al XI-lea se pune problema felului de pâine ce trebuie folosită la cuminecare. Aceasta dă naștere la renumita controversă dintre
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
cuminecare. Aceasta dă naștere la renumita controversă dintre bizantini și latini, ce constituie unul din punctele florentine. În urma lucrărilor lui Anselm de Canterbury, Biserica Catolică, la Conciliul de la Florența, decide că ambele feluri de pâine sunt valabile, dar că fiecare rit trebuie să folosească obiceiul local. Biserica Anglicană a hotărât, în secolul al XVI-lea, revenirea la practica de la început, de a folosi pâine dospită. Totuși, în urma lucrărilor lui John Henry Newman, anglo-catolicii folosesc pâine azimă. Biserica reformată folosește, de asemenea
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
următoarea ipoteză: Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor. Drept aceea, felul pâinii nu mai pune problema din punct de vedere teologic. În mod normal, riturile bizantin, latin, ambrosian, mozarab, galic, asirian și anglican modern pun și puțină apă în vin. Restul riturilor folosesc vin neamestecat. Câteva picături de apă în vin simbolizează dumnezeirea și omenirea lui Iisus, după doctrina creștină. Totuși, încă în Evul Mediu
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor. Drept aceea, felul pâinii nu mai pune problema din punct de vedere teologic. În mod normal, riturile bizantin, latin, ambrosian, mozarab, galic, asirian și anglican modern pun și puțină apă în vin. Restul riturilor folosesc vin neamestecat. Câteva picături de apă în vin simbolizează dumnezeirea și omenirea lui Iisus, după doctrina creștină. Totuși, încă în Evul Mediu, în ritul bizantin, potirul se punea pe o găleată de cărbuni aprinși, pentru ca vinul euharistic să fie
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
latin, ambrosian, mozarab, galic, asirian și anglican modern pun și puțină apă în vin. Restul riturilor folosesc vin neamestecat. Câteva picături de apă în vin simbolizează dumnezeirea și omenirea lui Iisus, după doctrina creștină. Totuși, încă în Evul Mediu, în ritul bizantin, potirul se punea pe o găleată de cărbuni aprinși, pentru ca vinul euharistic să fie cald, căldura simbolizând viața. În ziua de astăzi se varsă câteva picături de apă caldă în potir. Ritul armean, din contră, prescrie vinul încălzit de
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
creștină. Totuși, încă în Evul Mediu, în ritul bizantin, potirul se punea pe o găleată de cărbuni aprinși, pentru ca vinul euharistic să fie cald, căldura simbolizând viața. În ziua de astăzi se varsă câteva picături de apă caldă în potir. Ritul armean, din contră, prescrie vinul încălzit de foc drept materie invalidă sau, cel puțin, îndoielnică. Ritul coptic a întâlnit, la un moment dat, o schimbare cu privire la vinul liturgic. Egiptul arab, musulman teocratic, interzicea băuturile alcoolice și cultura vinului. Ritul coptic
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
cărbuni aprinși, pentru ca vinul euharistic să fie cald, căldura simbolizând viața. În ziua de astăzi se varsă câteva picături de apă caldă în potir. Ritul armean, din contră, prescrie vinul încălzit de foc drept materie invalidă sau, cel puțin, îndoielnică. Ritul coptic a întâlnit, la un moment dat, o schimbare cu privire la vinul liturgic. Egiptul arab, musulman teocratic, interzicea băuturile alcoolice și cultura vinului. Ritul coptic a găsit o soluție. Se luau stafide, ce se macerau în apă timp de o noapte
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
potir. Ritul armean, din contră, prescrie vinul încălzit de foc drept materie invalidă sau, cel puțin, îndoielnică. Ritul coptic a întâlnit, la un moment dat, o schimbare cu privire la vinul liturgic. Egiptul arab, musulman teocratic, interzicea băuturile alcoolice și cultura vinului. Ritul coptic a găsit o soluție. Se luau stafide, ce se macerau în apă timp de o noapte, iar sucul rezultat era folosit drept vin liturgic. De obicei, vinul folosit e fermentat, dar gradul de fermentare n-a fost niciodată o
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
stafide, ce se macerau în apă timp de o noapte, iar sucul rezultat era folosit drept vin liturgic. De obicei, vinul folosit e fermentat, dar gradul de fermentare n-a fost niciodată o cauză de discuție. Începând cu conciliul tridentin, ritul latin a pus o nouă problemă: credincioșii nu mai aveau dreptul de a se cumineca din potir, acesta fiind rezervat doar clerului. După conciliul Vatican II, se permite din nou împărtășirea sub ambele elemente, dar nu e o obligație. Dacă
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
liturgic aceste patru momente ar fi: 1. ofertoriul; 2. anafora; 3. frângerea și 4. cuminecarea. Această structură fiind cea mai larg acceptată în ziua de astăzi, o vom folosi în articolul de față. Cele patru momente sunt prezente în fiecare rit tradițional. Potrivit fiecărui rit, aceste patru momente se îmbină în mod diferit. Ipolit de Roma în «Tradiția apostolică», precum și Tertullian, ne descriu cum credincioșii aduc pâinea și vinul, iar președintele adunării - episcopul - le primește din mâinile lor, pentru a le
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
ar fi: 1. ofertoriul; 2. anafora; 3. frângerea și 4. cuminecarea. Această structură fiind cea mai larg acceptată în ziua de astăzi, o vom folosi în articolul de față. Cele patru momente sunt prezente în fiecare rit tradițional. Potrivit fiecărui rit, aceste patru momente se îmbină în mod diferit. Ipolit de Roma în «Tradiția apostolică», precum și Tertullian, ne descriu cum credincioșii aduc pâinea și vinul, iar președintele adunării - episcopul - le primește din mâinile lor, pentru a le pune pe masă. Potrivit
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
patru momente se îmbină în mod diferit. Ipolit de Roma în «Tradiția apostolică», precum și Tertullian, ne descriu cum credincioșii aduc pâinea și vinul, iar președintele adunării - episcopul - le primește din mâinile lor, pentru a le pune pe masă. Potrivit fiecărui rit, această ceremonie se desfășoară în mod diferit. În mai multe rituri răsăritene, ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Tradiția apostolică», precum și Tertullian, ne descriu cum credincioșii aduc pâinea și vinul, iar președintele adunării - episcopul - le primește din mâinile lor, pentru a le pune pe masă. Potrivit fiecărui rit, această ceremonie se desfășoară în mod diferit. În mai multe rituri răsăritene, ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
a le pune pe masă. Potrivit fiecărui rit, această ceremonie se desfășoară în mod diferit. În mai multe rituri răsăritene, ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
euharistică în vinul euharistic, introducând-o în gura cuminecatului, fie că credinciosul primește pe palme pâinea, apoi o încinge el însuși în potir și, astfel, o consumă. Această metodă e cea mai practicată în Bisericile tradiționale. În Bisericile ortodoxe de rit bizantin e folosită atât la Ierusalim, cât și în Franța. În România, Biserica Greco-Catolică folosește tot această metodă, mai puțin în Maramureș, la ruteni. O a treia metodă e cuminecarea cu lingurița. Această metodă se practică, mai cu seamă, în
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
la Ierusalim, cât și în Franța. În România, Biserica Greco-Catolică folosește tot această metodă, mai puțin în Maramureș, la ruteni. O a treia metodă e cuminecarea cu lingurița. Această metodă se practică, mai cu seamă, în majoritatea Bisericilor ortodoxe de rit bizantin. Slujitorul pune pâinea euharistică în potir, apoi, cu o linguriță, ia părticele înmuiate și le depune în gura cuminecatului. În anumite țări, această metodă e interzisă de către reglementările sanitare civile. Alte elemente în slujirea liturghiei pot fi: sărutarea păcii
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
mai vechi al râului Bega. Sinagoga din Fabric a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Timiș din anul 2015, având codul de clasificare . Inițial, pe locul actualului edificiu a existat o sinagogă mai mică a comunității evreilor de rit ortodox, apoi de rit „statu quo ante” din Fabric. Devenită neîncăpătoare, evreii din Timișoara au hotărât să-și construiască un nou lăcaș de cult, mai mare. Sinagoga din Fabric a fost construită după proiectul realizat de arhitectul maghiar Lipót Baumhorn
Sinagoga din Fabric (Timișoara) () [Corola-website/Science/303530_a_304859]