1,892 matches
-
-ți dese,/ În versuri proaspete să-ți cânt./ Ci eu, nemernicul ce sunt,/ Storc din căpșuni ulei sub prese,/ Fățarnic ceru-ntind pe mese/ Și din aluatul cel mai blând/ Îți fac pâinițe lungi și drese/ Cu cânepă și-apoi, roșind,/ În timp ce-n flori umedă iese/ Pe lume roua din pământ,/ Pun îngerii să ți le-ndese,/ Plini de evlavie și-avânt,/ În curul rozbombat și sfânt!". La fel ca aici, în cel de-al doilea Sonet din imbricata Infernală comedie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ediția Eugen Simion) față de varianta transliterată a lui D. Vatamaniuc: (H1a) [...] ardeau lămpi (s.n.) somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. [...] El aprinse o lampă neagră, împlută cu untdelemn; lumina ei fumega pâlpâind. Încet, încet ochiul luminei se roși ...el se așeză la masă..., deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțeles întunecat. [...] Lampa fâlfâia lungă, ca și cum ar fi vrut s-ajungă tavanul, [...].Lampa sa fâlfâia mai fantastic, literele bătrâne ale cărții căpătau înțeles și se introduceau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de bărbat. Costumele însele erau niște opere de artă din lînă, cu pense. O dată sau de două ori pe seară, în timp ce servea cina la masa mare și rotundă, Enid privea peste umăr și îl surprindea uitîndu-se la ea, făcîndu-l să roșească. Al era din Kansas. După două luni, își adună destul curaj ca să o invite la patinaj. La o ceașcă de cacao, el îi spuse că ființele omenești erau făcute să sufere. O duse la petrecerea de Crăciun a firmei și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu un original spirit jucăuș. Bâlbâielile "critice", scrise pe colț de masă, uneori fără o lectură de evaluare în profunzime a întregului text, nu au niciun efect. Se scrie astăzi atâta literatură proastă cu pagini de o vulgaritate accentuată, încât roșești la lectură și închizi cartea. Ei bine, o astfel de literatură este lansată în festivități orale și scrise, absolut contrariante. La "România literară" este o voce tânără, numită Ciotloș, care mai descurajează din când în când câte o mediocritate veleitară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
comun - pe numele ei BVB, Berlin Verkersbetrieb -, este venerată în cadrul unui cult ce conține reviste, cupoane pentru reduceri la magazine și concerte, întâlniri cu clienții, reclame, genți și șepci. Mișcarea știe, prin urmare, să se arate în lume și recunoaște, roșind, că fără ea nu se poate. Greu de descris datorită statutului ei incert, complicat, experiența mișcării cunoaște totuși în Berlin câteva forme pe care nu le poți întâlni altundeva și care merită, măcar, povestite. Mișcarea ca punct de orientare: Un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nedespărțită și de o ființă Treimii, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, acelui întru ființă cunoscător Crezului și închinătorul Singurului Dumnezeu. Să fie blestemat și neertat și după cartea lor nedezlegați și umflați, pietrele și fierul să se roșească și să se topească, să aibe moștenire Lepra și Ștreangul lui Iuda, suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și averile lor să fie în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pentru că știe că ajunge la plexul emoțional al individului. Și prin faptul că face apel la argou, oficializează utilizarea argo-ului? Da, corect! Și nu doar că se oficializează, dar se popularizează expresiile, vocabulele, sintagmele care sunt folosite. Și nu mai roșesc nici doamnele atât de mult ca altădată. Nu, nu mai roșesc. E omenesc argoul, are o încărcătură și de umor și de savoare lingvistică nedeclarată, o deformare frumoasă. Aș vrea să discutăm despre raportul înjurătură-argou. Altfel spus, frecvența și diversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
faptul că face apel la argou, oficializează utilizarea argo-ului? Da, corect! Și nu doar că se oficializează, dar se popularizează expresiile, vocabulele, sintagmele care sunt folosite. Și nu mai roșesc nici doamnele atât de mult ca altădată. Nu, nu mai roșesc. E omenesc argoul, are o încărcătură și de umor și de savoare lingvistică nedeclarată, o deformare frumoasă. Aș vrea să discutăm despre raportul înjurătură-argou. Altfel spus, frecvența și diversitatea unei limbi dau socoteală de forța argotică a acelei limbi? Să
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Românul (1879) "Mărturisesc că mi-e rușine să povestesc aici asemenea lucruri" și avertiza tăios: "Dar să ne cheme la teatru cu nevestele noastre, cu copiii noștri, pentru a încerca pînă la ce grad un public poate asculta fără a roși obscenitățile cele mai crude, mi se pare că este a merge cam departe... [...]; dacă aveți de gînd să mergeți la teatru cînd se va reprezenta O noapte furtunoasă, lăsați-vă acasă nevestele și fetele." Din aceeași perspectivă se alarma și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
putem vedea în altă lumină opere realizate anterior sau ulterior nuvelei Pădureanca. Eroii din Moara cu noroc sau cei din Ceas rău nu se înscriu și ei prin comportamentul lor (obsesii, reacții fiziologice) într-un tablou patologic? Zoltán din Cruciile roșii sau Baciu din Vecinii (I) nu sunt și ei gata să facă o obsesie ca a lui Leiba Zibal? În 1925, Slavici publica în Calendarul Minervei o ultimă nuvelă intitulată Taina lui Cimbru. E povestea decăderii unui om pe care
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și că Messalinus, totuși, aproba geniul său (= această activitate poetică)283. Messalinus aproba și viața poetului în care dacă se face abstracție de ultimele păcate (si tantum peccata novissima demasi: v. 107), nu există nimic care să poată face să roșească familia lui Messalinus. Însă recunoașterea generală exprimată cu un moment mai înainte că Ovidiu s-a folosit rău de geniul său Ingenii certe, quo nos male sensimus usos (v. 105) o notă permanentă, deci, care trebuie să fi fost citată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de-ar fi putut ea să plângă nu exilul, ci moartea soțului! Poetul, cel puțin, ar fi fost îngropat sub cerul binecunoscut al patriei! Ar fi murit fără pată cum a și trăit. De-acum [însă] viața lui trebuie să roșească din cauza supliciului său. Nunc mea supplicio vita pudenda suo est. (v. 48) Trebuie să subliniem aici: poetul nu roșește din cauza relegării sale, ci din cauza pedepsei care reprezenta partea rău famată a vieții sale. Prin urmare, preocuparea lui este că soția
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sub cerul binecunoscut al patriei! Ar fi murit fără pată cum a și trăit. De-acum [însă] viața lui trebuie să roșească din cauza supliciului său. Nunc mea supplicio vita pudenda suo est. (v. 48) Trebuie să subliniem aici: poetul nu roșește din cauza relegării sale, ci din cauza pedepsei care reprezenta partea rău famată a vieții sale. Prin urmare, preocuparea lui este că soția se rușinează să fie numită soție de exilat. "Vai mie, dacă tu, atunci când te numesc soție de exilat, întorci
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
măreț că nu era un altul pe care să-l fi vrut în loc." (v. 49-60) Din punctul nostru de vedere, revin în discuție și alte elemente de mare importanță. Ovidiu proclamă cu voce tare că Fabia nu are de ce să roșească nici măcar acum: are motive să fie îndurerată, dar nu are de ce să se rușineze. Ciudat sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a exilării lui Ovidiu și care nu trebuia să se rușineze
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
două registre fundamentale ale semnului, specifice "modului" (termenul acoperă sensul conferit de Genette) melodramatic în genere: registrul retoric (cuvântul se focalizează asupra definirii identității, autoprezentării) și cel psihic (plan în care sunt reperabile alte "semne" devenite credibile prin convenție: cine roșește minte; cine e palid se simte vinovat etc.), sugerând astfel legătura profundă dintre cuvânt și imagine, de vreme ce "chiar și scenele construite pe semnificația cuvintelor tind spre încremenirea gestuală a tabloului", iar "suspinele, țipetele, sunetele nearticulate" se vădesc a fi semnificative
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al treilea îi smulse copilul din brațe și o îmbrânci spre boier Preda. Ticălosul luă băiețelul de picioare și, ținându-l cu capul în jos, îl izbi cu toată puterea de stâlpul pridvorului. Pe loc, sângele sări pe varul alb, roșind peretele, în timp ce creierii copilului zburau în lături. Boierul Preda căzu ca un mal, horcăind, iar Tudora neagră verzuie la față, prinse a vărsa. Mulțimea amuțită se dădea înapoi, căci nu se mai pomenise nicicând așa ceva; se lăsă o tăcere grea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin părțile acelea ca și acum. Oamenii nu-și aduc aminte să fi văzut atâta zăpadă și ploaie, intrase în vorbă și Nicos, bărbatul ei. Ridică ochii și-l privi îndrăzneț drept în față; el la început zâmbi, apoi se roși și lăsă capul în jos. Îl cântărea din ochi și, nu avea încotro, trebuia să recunoască: era un tânăr frumos. Amintiri penibile îi făcură pielea găinii pe tot trupul și tresări ca scuturată de friguri. Nu erau amintiri ale minții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chemat din greșeală; urma să asiste, avea el impresia, la o discuție de familie între socru și noră, unde nu avea ce să caute, se aplecă protocolar în fața Păunei și, în șoaptă, își ceru permisiunea să plece, dar doamna, autoritară, roșindu-se la față, țipă ascuțit: — Nu, nu, locul domniei tale este aci, trebuie să hotărâm ce-i de făcut, nu poți da bir cu fugiții! Hai, povestește-le și domniilor lor, biv vel stolnicului Constantin și biv vel spătarului Mihai, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o tânără femeie ce aparținea celor mai bune familii din oraș, bine crescută, spirituală, educată, liberă în privința actelor sale ca urmare a unui divorț, frumoasă încă, în ciuda unor eforturi extreme, care trecuse prin acele încercări după care nu se mai roșește. Să nu o condamnăm: dacă povestea ei e adevărată, să o plângem mai degrabă în amintirea acestei vorbe a lui Michelet: "Oricare nebunie a femeii e cauzată de o prostie a bărbatului." Pseudonimul acestei doamne e împrumutat de la o căciulă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în timp ce dacă ar fi tăcut, poate că s-ar fi scris un articol, încrețindu-și fruntea în semn că era stăpânit de cea mai sinceră obiectivitate, Geo Dumitrescu i se adresă lui Untaru: - Ei, cume?! - Interesant! zise acesta, dar se roși și izbucni în râs. - Ei, vezi?! se adresă Geo Dumitrescu uriașului, ai fi zis supărat, și era chiar supărat, dacă n-ai fi simțit în cuvintele lui nepăsarea. Amețeala după prima halba mi se împrăștie la a doua. Ni se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor lăbărțate, pe care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână, cu care se născuse și pe care o remarcasem de la prima noastră întîlnire. Era semnul unui destin? Poate că da
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era mort. Mama era doctorul familiei și a viețuitoarelor din curte. Când eram noi, copiii, bolnavi - răciți - nu ne dădea anibiotice; ne făcea o frecție bună seara, Înainte de culcare, cu spirt sau „diana”- care se găsea la farmacie - de se roșea pielea pe noi, ne dădea să bem un ceai fierbinte cu miere, făcut din toate plantele medicinale adunate de noi vara și puse În săculeți din pânză, un piramidon - așa era pe atunci - sau o aspirină și ne băgam În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ASTFEL, EXCITAREA, EGOISMUL CARACTERISTIC TINEREȚII ȘI O VITALITATE FIZICĂ ENORMĂ ÎI ADUSESERĂ DOUĂ TROFEE ÎN DOMENIU ȘI DREPTUL DE A FECUNDA DOUĂ FEMEI. SE RĂSUCI ÎN SCAUN, PENTRU A-L PUTEA VEDEA MAI BINE PE TÂNĂR, ȘI VĂZU CĂ ACESTA ROȘEA. DESPRE TINE, ÎL RUGĂ MARIN. După cum reieși din spusele lui, David Burnley crescuse într-o comunitate mică de pe Coasta de Vest și era unul din cei trei copii ai unei femei cu numele de Ethel Burnley. \ Eram cel mai grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Dacă aș putea picta în locul lui!" Îl privea pe Rateau cu ochi nefericiți. "Nu pot trăi fără el", spuse ea. Avea din nou chipul ei de fată, care-l uimi pe Rateau. Acesta își dădu dintr-o dată seama că Louise roșise. Lampa rămase aprinsă toată noaptea și toată dimineața următoare. Când Rateau sau Louise veneau să-l întrebe ce face, le răspundea doar atât: "Lăsați-mă, lucrez". La prânz mai ceru niște gaz. Lampa, care începuse să fumege, străluci din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
luptă guvernanții cu arme convenționale, teau prins în chingă, nu mai poți da înapoi. Dedublarea se desenează pe fondul crizei mondiale, te-afunzi în labirinturi tot mai adânc, vrei, nu vrei. Suntem o societate condusă de oameni bolnavi, nu se roșește pământul pe unde calcă monștri. Este războiul psihologic, într-o eră demențială, n-ai timp să te dezmeticești, deja ești prins în mreje. Planeta se umple de probleme, hă,hă, hă, noi stăm pe bogății. (Așa văd conducătorii noștri din
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]