1,376 matches
-
tot timpul ambasadorul ei, chiar în vremuri de restriște. Provine dintr-o familie de intelectuali, tatăl domniei-sale fiind preot, fapt care și-a pus amprenta asupra activității sale viitoare, și explică, în bună parte, pasiunea cu care militează pentru destinele românismului din Basarabia, al nordului Bucovinei și al celorlalte provincii desțărate, precum și pentru românismul diasporei. A fost un elev sârguincios la el acasă, în Basarabia, la Bălți, de care îl leagă multe amintiri, așa cum am înțeles din periplul sentimental realizat împreună cu
Prolegomene: Portretul sărbătoritului. In: Curierul „Ginta latină” by C. Gh. Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2336]
-
de intelectuali, tatăl domniei-sale fiind preot, fapt care și-a pus amprenta asupra activității sale viitoare, și explică, în bună parte, pasiunea cu care militează pentru destinele românismului din Basarabia, al nordului Bucovinei și al celorlalte provincii desțărate, precum și pentru românismul diasporei. A fost un elev sârguincios la el acasă, în Basarabia, la Bălți, de care îl leagă multe amintiri, așa cum am înțeles din periplul sentimental realizat împreună cu domnia-sa pe acele locuri. Face o pasiune deosebită pentru literatură, și o
Prolegomene: Portretul sărbătoritului. In: Curierul „Ginta latină” by C. Gh. Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2336]
-
căutat cu obstinație argumente capabile să susțină ideea fixă că avem de-a face cu o viziune critică ș...ț a societății românești de la finele secolului trecut (al XIX-lea? al XX-lea? - NM) și, prin extensie, a României și românismului ș...ț. În consecință [...], politica a devenit obligatoriu politicianism, trăirea - existență derizorie, ideologia - demagogie, democrația - falsă democrație, dragostea - amor (cu conotația depreciativă aferentă) (conotație care nu exista cînd scria Caragiale - NM), romantismul - romanțiozitate, psihologia - lipsa de psihologie ș...ț, devotamentul
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
Eminescu a funcționat altfel în Basarabia de-a lungul istoriei sale zbuciumate[2], fiind văzut nu numai sub aspectul de inegalabil poet național ci și de autentic patriot, cu o înaltă conștiință morală, onestitate și sensibilitate, apărător al ideii de românism și al acestei provincii istorice românești greu încercate, deși la moștenirea publicistică eminesciană accesul a fost foarte târziu. În condițiile vitrege în care multă vreme (până spre sfârșitul anilor 50) nu s-a editat nicio carte în limba română, folclorul
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
anexat abuziv în 1812, apoi reanexarea („A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominațiunii rusești”) [3]. Tocmai de la verbul lui neiertător vizând nedreptatea istorică față de aceasta cât și față de Ardeal, de la atenționarea privind „măsurile silnice pentru stârpirea românismului” și argumentarea ideii de unitate națională se trage, de altfel, martiriul său. De aceea a fost receptat ca poet esențial și simbol al românității, ce le-a dat basarabenilor forța în subscrierea fenomenului rezistenței împotriva rusificării și sovietizării forțate, deznaționalizării
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
având ca scop pulverizarea lor ca nație. După 1940, cultul lui Eminescu a reprezentat unica cale de salvare din neantul ce le amenința însăși existența „ființială”. Chiar în faza interzicerii lui, „mitul său lucrător” a produs fenomenul miraculos al relansării „românismului cultural“(A.D.Rachieru) în Basarabia. Literatura și cultura română din acest spațiu au stat astfel dintotdeauna sub semnul lui Eminescu, s-a centrat pe modelul Eminescu ca „măsură a ființei naționale” (Constantin Noica), el exprimând unica soluție de revigorare, de
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
narator, ci apare chiar în monologul său interior - fără ca vreun semnal textual să indice în acel punct o stare de alterare a conștiinței. Clișeele discursului naționalist apar chiar așa, în gînduri intime, cu o stîngace justificare finală: Aici era leagănul românismului, aici înflorise statul dac și dacii, strămoșii noștri, care puseseră de-atîtea ori în pericol imperiul roman. Din ei, din daci și romani, ne trăgeam, și faptul că în anul 1000 năvăliseră pe-aici ungurii nu putea schimba cu nimic acest
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
arăți că nu ești credincios și patriot, ești un om bun de nimic, un nenorocit în societate. David: Da, dar cred că este și înțeles și interpretat foarte prost acest patriotism, înțeles în sens etnic, ca iubire de români și românism, în timp ce pe la spatele acestei retorici, promovate inclusiv de partidele mari, se vinde tot pământul și toată industria țării. Bogdan: Da, bineînțeles, mie-mi spui?, sigur că așa este. Sigur că da, o privatizăm pentru „binele” societății! Pentru că, nu-i așa
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
n-are alți apărători...”"(p. 43). Nicolae Iorga l-a numit „Bătrânul Nației” (românii numindu-l simplu „Badea George”), iar în 1935, la sărbătorirea centenarului nașterii lui George Pop de Băsești, Iuliu Maniu - ținând cont de contribuția acestuia la păstrarea românismului și la Marea Unire - spunea că satul Băsești este o „Mecca română” unde locuia „comandatul suprem al neamului românesc“. Alte familii nobiliare, românești (cu numele adesea maghiarizat) sau neromânești, cu titlul/blazonul nobiliar legat direct de zone din Țara Codrului
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
localnicii. În anii comunismului au dispărut și aceste porecle din sate. Toate aceste obiceiuri și altele mai vechi s-au dus odată cu instaurarea regimului comunist, care în special în prima perioadă (aceea rusească) a dorit să dispară orice urmă a “românismului” și de la sate. În ultima perioadă a comunismului, fii și urmașii vechilor locuitori ai satului Livadia au uitat și nu mai știu tot ce era spiritul vechi al satului (uneori chiar și politețea). În general marea majoritate a obiceiurilor, păstrate
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
doar clopotul cel mare și se bătea toaca de lemn, iar la sărbătorile mari se bătea toaca de fier și se trăgeau amândouă clopotele. Școala la Cașin a luat mai întâi ființă în biserică, acolo fiind tiparul, limba și focul românismului, bisericii datorându-se multe scrieri vechi în limba română strămoșească. În anul 1858, a luat ființă școala din Cașin sub conducerea cântărețului Ion Poncoș (Zărnescu), fiind întreținută de părinții elevilor. Se preda cântul bisericesc, citirea ceaslovului, rânduiala slujbei bisericești și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
tînăr și-a descoperit dexterități de activist social: la 12 ani a devenit cercetaș, iar la 16 ani s-a înscris în societatea culturală "Înfrățirea românească". Din adolescență a scris poezii și eseuri ("Conștiința națională la români", ” Cine e poetul românismului”). La sfârșitul ocupației germane din Primul Război Mondial, își manifestă bucuria de a fi trăit momentul 1 Decembrie 1918 printr-un discurs în fața Universității din București. Ajutat de I. G. Duca, ministrul cultelor și instrucțiunilor publice de atunci, se suie
Mircea Vulcănescu () [Corola-website/Science/298600_a_299929]
-
ținutul dintre Prut și Nistru devine o gubernie a imperiului Rusiei, atunci denumită gubernia Basarabiei (anterior, numele românesc «"Basarabia"» desemna numai regiunea denumită de Turci «"Bugeac"»). Din 1812, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui teritoriu, două concepții identitare potrivnice: «românismul» care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut de autoritățile rusești, care (fără să fie încă astfel denumit în acele
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
Cluj-Napoca, iar în Revista CD-Forum a fost prezentat un serial de articole care au avut ca subiect enciclopedia Rocarta. Majoritatea celor care au achiziționat Rocarta sunt români de peste hotare dornici să aibă în casele lor un mic simbol "software" al românismului. Enciclopedia multimedia Rocarta este realizată după formatul enciclopediei multimedia Encarta, a firmei Microsoft. Astfel, articolele sunt grupate pe domenii, un același articol putând face parte din mai multe domenii. De exemplu, articolul Mircea Eliade face parte din domeniile București, Literatura
Rocarta () [Corola-website/Science/296512_a_297841]
-
Paris în 1857, sintetizând ideile dezbătute de la cronicari la corifeii școlii ardelene: "„suveranitatea și unirea au umplut desigur toată existența acestui popor; istoria românilor este numai o istorie a acestor două principii naționale născute deodată cu primile manifestări politice ale românismului..., maturite prin experiența de veacuri, dezbătute mai mult de cât astăzi, prin vorbe, pe câmpul bătăliilor prin arme, răscumpărate în atâtea rânduri prin sânge; axiomate ale românilor, ele nu mai sunt primitoare de dezbateri.”" În calitate de secretar al "biroului" de propagandă
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
reprezintă începutul polemicilor lui Urechia cu junimiștii, iar împreună cu istoricii Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Ionescu, începe să condamne vederile conservatoare și, pe plan cultural, îndrumările romantice și neoclasice ale Junimii, care în opinia lui Urechia erau în contradicție cu românismul. În același deceniu Urechia începe să colaboreze cu C. A. Rosetti și grupul radical din jurul său, grup care formează în anul 1875 Partidul Național Liberal. După 1873 colaborează cu Dimitrie August Laurian și Ștefan Michăilescu la "Revista contimporană", revistă antijunimistă
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
românilor, le făgăduiră aceleași privilegii. Dar, pentru majoritatea Românilor, împotriva Unirii cu calviniștii pledau nu numai Instrucțiunile date de Patriarhul Dosithei, ci și trecutul atât de recent de umilințe și de prozelitism care tindea să stârpească ortodoxia (și, odată cu ea, românismul) din Transilvania. În scopul de a clarifica situația, episcopul Athanasiu Anghel a convocat Sinodul de la 7 octombrie 1698, la care, la început au fost invitați numai protopopii, apoi, având în vedere importanța hotărârilor ce trebuiau luate, Sinodul a fost întregit
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
România să se țină o oră de curs consacrată memoriei defunctului general. Ziarul "Viitorul" a publicat următorul text: "L-am iubit mult. L-am venerat. Era al Franței dar era și al nostru. Icoana sa va rămâne neuitată în cronica românismului în timp ce memoria sa va trece peste generații ca o moștenire glorioasă a națiunii". Limba română Limba franceză
Henri Mathias Berthelot () [Corola-website/Science/302714_a_304043]
-
conținute în discursurile sale, chiar dacă Hitler își intitula partidul drept “național socialist”. Aprecire care s-a dovedit corectă în derularea evenimentelor care au urmat. În aceiași ordine de idei, Constantin Titel Petrescu a calificat mișcarea legionară ca o „trădare a românismului”, ținând seama de apropierea ei slugarnică față de nazism și fascism. În 1937, convinge să revină în partid pe dizidenții conduși de doctorul L. Ghelerter, desprinși din PSD în 1928 datorită respingerii tezelor politice reformiste avansate de el în congrese și
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Mirea, Ionel Jianu și Jules Perahim s-au stabilit deasemenea la Paris). Pictura ei din tinerețe, apropiată de cercetările primilor membri ai actualului grup artistic "Prolog", a fost câteodată calificată ca "pășunistă": un mod de a evoca valorile intemporale ale românismului, relativ admisibil în contextul în care "realismul socialist" era singurul stil promovat de putere. Câteva tablouri ale sale create în Franța, au intrat în 2009 în colecția ambasadei române din Paris, unul decorând chiar biroul ambasadorului; alte câteva sunt la
Ioana Olteș () [Corola-website/Science/311825_a_313154]
-
Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « "românismul" » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
Controversa identitară a cunoscut trei perioade de acalmie: În restul timpului, controversa a fost activă, « moldovenismul » fiind principala pîrghie a politicii țariste, sovietice și ruse în teritoriile din răsăritul Prutului și față de România, sau față de revendicările romanicilor dinafara acesteia, în timp ce « românismul » a fost pîrghia politicii culturale românești, a mișcărilor naționaliste din România și a partidelor politice pro-occidentale din Republica Moldova. Odată cu renașterea mișcărilor comuniste și recunoașterea internațională a zonei de influență excluzivă a Rusiei asupra a 12 dintre cele 15 foste republici
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
puternic al românității, ca în celelalte regiuni românofone rămase în cadrul României după 1945. Astfel, la aproape 2 secole de la ocuparea Basarabiei de către Rusia Țaristă, în Republica Moldova, deși există o semnificantă parte a populației (mai ales printre cei tineri) care susține românismul, majoritatea vorbitorilor de limbă română din această țară nu se consideră români, ci moldoveni. Acest fapt este un obstacol la fel de important în calea mișcării pentru reunificare a Republicii Moldova cu România, ca și problemele transnistreană și găgăuză. Frontul Național-Patriotic din Basarabia
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
presa și toate instituțiile și școlile moldovenești au fost treptat închise și înlocuite cu altele, rusești: în 1829 limba băștinașă este interzisă în administrație; în 1833 în liturghia bisericească; în 1842 în școlile secundare, iar în 1860 în toate școlile. Românismul, deși se manifesta aici mai slab ca în alte teritorii locuite de vorbitorii limbii române (deoarece nivelul de școlarizare era mai scăzut), era strașnic combătut. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Basarabia este astfel supusă unui
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « "românismul" » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a
Moldoveni () [Corola-website/Science/304785_a_306114]