1,472 matches
-
a lacăt, șovăise, apoi, luîndu-și cel mai măreț ifos, zisese sacadat, deci sarcastic: - Dumneata, madam, ai crezut că trăiești cu proștii! apoi ieșise. Nu era decât o atitudine de circumstanță. De fapt, Rim nu știuse. închipuise poate, în râs, o romanță de juneță a Linei cu Lică, iar dacă cumva se întrebase vreodată a cui e Sia, nici un moment nu-i venise în minte că Lina ar fi putut avea curajul să o aducă în casă. . . Lui Rim îi trebuia numai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
eminescian, ajuns să inspire operații subtile de sabotaj, precum în palpitantul „Dosar M“ din 1885, despre experimentele ironice realizate de către inteligentul Caragiale, autor cu un perfect auz al tuturor disonanțelor encomiastice, al ipocriziei cuprinse în tămâiere, al imposturii epigonilor eminescieni. Romanța eminesciană este și ea excelent analizată ca text „subversiv“, care amenință coerența transparentă a genului, „falsificându-l“ prin note de neașteptată profunzime și de o prospețime care nu mai e romanțioasă. Criticul face o utilă discuție a topicii textelor din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
conține și inepții („ești mamă de sentiment“, „iubește-ți copiii ca puma“, „eu sunt un tăcut“ etc.). Dar din el lipsește cu desăvârșire poezia. Dacă există totuși ceva care seamănă cu poezia, este vorba exclusiv de un ton lamentuos-orgolios de romanță. Rimele și ritmul nu transformă proza în poezie, ci trădează, doar, intenția de a face poezie. Când recurge la „versuri albe“, Gheorghe Andrei renunță până și la acest ultim însemn al voinței de a fi poet. Dacă transcriem, de pildă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Afrodită sau Junonă iar eu un fericit Apollo.“ N-o înnobilează. Ar fi și greu, în condițiile în care din texte nu lipsesc greșelile de ortografie: „mă-nnec“, „neâmplinite“ etc. Din versurile incluse în carte ar putea fi confecționate texte pentru romanțe. Dar romanțele care ar rezulta n-ar fi dintre cele mai inspirate. Cui folosesc asemenea versuri? Cel mult lui Petre Berea însuși, care în ipostaza de versificator reușește, poate, mai bine decât vorbind în proză să o cucerească pe aleasa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Junonă iar eu un fericit Apollo.“ N-o înnobilează. Ar fi și greu, în condițiile în care din texte nu lipsesc greșelile de ortografie: „mă-nnec“, „neâmplinite“ etc. Din versurile incluse în carte ar putea fi confecționate texte pentru romanțe. Dar romanțele care ar rezulta n-ar fi dintre cele mai inspirate. Cui folosesc asemenea versuri? Cel mult lui Petre Berea însuși, care în ipostaza de versificator reușește, poate, mai bine decât vorbind în proză să o cucerească pe aleasa inimii lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tiradele lui sună ca o muzică divină. Nu sună. Citind volumul de versuri ne vin în minte miorlăiturile pe care le scot motanii pe acoperișuri, când sunt și ei îndrăgostiți. Autorul, lipsit de educație estetică, folosește o retorică ieftină, de romanță, pentru a-și exprima sentimentele. Și îi mai și adaugă, ca fond sonor, un fel de vaier, format din suspinuri și gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvinte și multe altele, pe care le-am mai întâlnit de sute de ori în versurile poeților minori, lipsiți de imaginație, sunt „redescoperite“ de Ilie Marinescu. Ilie Marinescu ignoră istoria poeziei românești și se întoarce la o poetică naivă, de romanță, cu entuziasmul unui inaugurator. În cartea sa intitulată pompos Maieutica iubirii (Eminescu, București, 2002), există zeci de declarații de dragoste versificate, făcute unei femei care, dacă ar avea educație estetică, și-ar căuta un alt adorator (eventual un critic literar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și râsetelor dacă, supraestimându-se, se înfățișează înaintea publicului și vrea să-l cucerească. Sentimentalism de romanta Beatrice-Silvia Sorescu este autoarea unui volum - Concert în si bemol, Contrafort, Craiova, 2007 - care cuprinde poeme simpliste și desuete, foarte asemănătoare cu textele romanțelor. În mod inexplicabil, unul dintre criticii care îi prefațează cartea, Marian Barbu, susține că autoarea propune „o poezie modernă“. Nici urmă de modernitate. Citind versurile, le „auzim“ cântate de o dizeuză planturoasă și răgușită într-un restaurant cu candelabre și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
opresc, nu pot. // Ai fost un înger ce mi-a stat în cale / Și m-a ferit de nverșunate ape. // iubirea ce ți-o port e-atât de mare, / Că Universul nu o poa-te-ncape.“ (Poveste în doi) Ca și în romanțe, realitatea e înfrumusețată facil, pe baza unor rețete din secolul XIX. „Îngeri“, „raze“, „altar“, „stele“ - în asemenea termeni poetizează Beatrice-Silvia Sorescu existența. Este un fard ieftin și strident, care nu îl poate impresiona decât pe un cititor necultivat: „O să lipsesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
curios, la o vârstă înaintată fiind, el are o naivitate de elev de gimnaziu, ceea ce poate să placă femeilor, dar nu și iubitorilor de poezie. „Te rog să nu mai plângi iubita mea - exlamă Alex Vâlcu, ca un autor de romanțe de pe vremea tinereții lui Silviu Brucan -. Mă voi întoarce și va fi iar bine. Să nu asculți ce spune lumea rea / Ascultă-mă numai pe mine. Dacă ți se face dor, femeie, / De mângâierea mea fierbinte, / Strânge perna-n brațe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca înalt funcționar de poliție povestea câte ceva despre o bandă care, sub numele de „Pirații florii-de-colț“, răspândeau spaima în orașul bombardat Köln. Mai mult din obișnuință decât din plăcere, mă duceam la cinematograf; în Palatul Tobias din Langgasse am văzut Romanță în tonalitate minoră și am comparat-o pe actrița Marianne Hoppe cu frumusețile pictate din reproducerile din cutiile de țigări pe care le lipeam în album în anii ce trecuseră: doamne din timpul Renașterii își ofereau profilul lor luminos. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mângâiat în treacăt pe păr? Ca să comepnsez, o ștergeam și fugeam la cinematograf: îl mai văd și acum, palatul filmului rămas în picioare printre ruine și în care - ca în vremuri de război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe Romanța în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant de ceea ce tocmai fusese motiv de zâmbete, ca romanță pentru mai târziu: „Dar, băiețaș, tu chiar crezi că mai târziu o să se poată trăi din asta, din artă?“ Într-un ziar - sau fusese deja ceva ca o revistă ilustrată? - am găsit un articol care afirma că la nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
incapabile, ruinile palatului și paragina moșiei, dacă are pofta nesănătoasă de a-și uni ființa și averea ei, trainice amândouă, cu acest Maxențiu oarecare, nu are decât să o facă, disprețuind micile aberațiuni de felul celei petrecute . . . Să-și plătească romanța velenă a signorului florentin, dacă știu eu ce coardă stricată, în instrumentul ei solid, cere astfel de muzici - n-are decât să-1 planteze "pe urmă" . . . Dar să nu-i atribuie precepte de onoare și să nu-1 încarce cu probleme de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
își pîstm apucăturile. Nu avea nici o îndoială asupra persoanei lui, era sigur că e băiat frumos și că asta e o monedă curgătoare pretutindeni. Ca și doamna Eliza nu bănuia că formula se schimbase. Că chimniy-ul și Mon hornine înlocuiseră romanțele - e drept că la aceiași lăutari; că trubadurii moderni aveau talie lungă, pantofi lungi, față spână, păr rar fără de freză, mișcări silnice, mers rigid, dezgust și lene, epuizare reală sau prefăcută, care să lase să se înțeleagă că temperamentul lor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care dau perspective noi ,,băiatului de la electrică". Lică Trubadurul era un prețios eșantilion prin care nu se pierdea modelul de mai alaltăieri. Flexibil de mijloc, cu ocheade repezi pe subt gene negre, nepăsător, hotărât și grăbit, cânta și juca după romanțe demodate. Curajos și încîntat de el și de viață, lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și pierdu cumpătul. - Viu acum! și, cu ceaiul în mână, nebunatecă, se așeză lângă el
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
decât să renege o Lenora bolnavă și care dușmănea amorul și alcovul. Viteza mare nu le îngăduia multă conversație. Lina își rumega în tăcere grija și Mini era încă mirată de finalul paradoxal al unui roman născut cu modestie de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui vânător de prepelițe. Orașul le și luase în miezul lui, fără să bage de seamă. Dintr-un singur patinaj șoferul lunecase pe str. General Budișteanu, cotind pe Știrbei. - Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
soție care este îngerul meu păzitor de aproape 45 ani. După ce am ieșit la pensie, m-am apucat de scris, publicând trei volume de versuri. Acum lucrez la o carte în proză. Spuneam că am nepoți. Într-un text de romanță care mi-a fost publicat într-o revistă, în două strofe meditez frumusețea familiei mele, dar în care se pot regăsi „n” familii. Ți le recit și ție cu durere în suflet că destinul nu te-a lăsat să le
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la televizor e un program muzical bun și că la ora 11 sunt poftit la masă de finii Brătuleanu ca în familie - poți să nu te simți mulțumit că exiști? Apoi, în orele serii, am ascultat un excelent program de romanțe și tangouri care m-au transpus în anii tinereții. Din această cauză am o adevărată satisfacție moral-intelectuală și chiar sentimentală, atât de tonică pentru persoana mea. Unele telefoane mi-au fost date și în ziua următoare de la persoane apropiate care
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a istoriei noastre!! Revenind la prezentul nostru, mă bucur de liniștea și confortul modest în care trăiesc, sunt mulțumit și uneori chiar fericit! De pildă, astăzi, după ora 16, când m-am trezit din somn, fredonam - în vis - refrenul unei romanțe cunoscute și mult îndrăgite: „Firicel de floare albastră, floare de nu mă uita, poartă tu, iubirea noastră, prinsă-n gingășia ta” etc. Trezindu-mă din visul meu, am continuat încă frumoasa și duioasa melodie a celebrei romanțe care a încântat
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vis - refrenul unei romanțe cunoscute și mult îndrăgite: „Firicel de floare albastră, floare de nu mă uita, poartă tu, iubirea noastră, prinsă-n gingășia ta” etc. Trezindu-mă din visul meu, am continuat încă frumoasa și duioasa melodie a celebrei romanțe care a încântat generații de români de toate vârstele. Iată că sunt fericit și în timpul nopții, cu singurătatea și gândurile mele pozitive. Primesc și un telefon de la Mariana, aflată într-o rară și fericită dispoziție pentru că medicul ei de familie
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și alte mărunțișuri! "Hm! mi-am spus. Nu e lucru curat la mijloc... Trebuie să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și eu cum de-am mai putut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui aprilie! ― Ce-are a face? În așteptarea lui mai, dă-i drumul, că ieșim din Cișmigiu și nu mai are nici un farmec! ― Bine! Și-am început să cânt ușor, ca pentru noi, în falset, dar destul de puternic, așa-zisa "romanță": " În serile din luna mai, Cu tine-adesea m-am plimbat Și dulci cuvinte îmi spuneai, Cuvinte ce m-au fermecat!..." Și apoi venea un refren pe care am găsit potrivit să-l cânt cu voce din piept, ceva mai pătrunzător
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. Când am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s‑a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cânt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am continuat să scriu poezii și să traduc din poeți maghiari, ruși și francezi, mai ales ca exercițiu de stil și de limbă; aspiram să devin poet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o salut ca necesară. De la cântecul lumesc, care înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experiență și transfigurare, nu se poate sări într-un singur veac. Să ne înfundăm, fără regrete, în acest tabiet al romanței și elegiei. Pace Poeziei leneșe! Poeților implicați, complimente. Cu Craii de Curtea-Veche în sul și Cetatea de Argint transcrisă, e nimerit să mă eschivez la timp în celălalt univers de curății și semne. Viața literară, 10 martie 1928 LEGENDA ȘI
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]