1,470 matches
-
epocal "Telemac" (1699-1700). Editorii englezi ai lui Fénelon au evitat cu multă atenție termenul de “romanță” și au publicat mai degrabă “o nouă epopee în proză” - așa cum arată prefețele. Jane Barker a insistat, oricum, asupra publicării operei "Exilius" ca și “romanță nouă - după modelul lui "Telemac"” și nu a avut succes pe piață. În 1719 editorul ei, Curll, a îndepărtat în cele din urmă vechile pagini de titlu și a publicat operele ca și pe o colecție de romane. Marele succes
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Marele succes de piață - "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe - a apărut în același an și W. Taylor, editorul, a evitat toate aceste capcane cu o pagină de titlu, fără a pretinde că opera aparține ramurii romanelor sau celei a “romanțelor”, ci afirmând că aparține cronicilor, deși avea un design al paginii care părea foarte mult să aparțină “noii romanțe” cu care Fénelon tocmai devenise celebru. "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe era orice în afară de roman, așa cum era termenul înțeles la
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a evitat toate aceste capcane cu o pagină de titlu, fără a pretinde că opera aparține ramurii romanelor sau celei a “romanțelor”, ci afirmând că aparține cronicilor, deși avea un design al paginii care părea foarte mult să aparțină “noii romanțe” cu care Fénelon tocmai devenise celebru. "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe era orice în afară de roman, așa cum era termenul înțeles la acea dată. Nu era nici scurt, nici nu se concentra pe o intrigă, nici nu era spus de dragul unui
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
romantice. A căzut în mâna piraților și a supraviețuit pe o insulă pustie. El, un biet marinar din York, a supraviețuit cu un eroism exemplar. El nu putea să-și condamne cititorii că îi percepeau opera ca și pe o “romanță” plină de invenții. El și editorul său știau că tot ceea ce el scrisese era absolut incredibil și, cu toate acestea, ei puteau pretinde că e adevărat (și dacă nu, cel puțin putea fi citit ca și o alegorie valoroasă) - acest
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
clasic câteva decade mai târziu și a mai fost nevoie de încă un secol înainte ca cineva să poată percepe cartea lui Defoe ca și primul roman enlgez, publicat - așa cum a afirmat Ian Watt în 1957 - ca și răspuns la romanțele franțuzești aflate pe piață. Reforma de la începutul secolului al XVIII-lea pe piața romanelor a venit cu producția roamnelor clasice: anul 1720 a adus editarea decisivă a romanului european clasic, publicat în Londra cu titluri de la Machiavelli la Marie de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
unor autori consacrați. Discursul necesar pentru a aprecia o astfel de mișcare înspre responsabilitate nu era încă dezvoltat. Jurnalele care dezbăteau literatura se concentrau asupra “învățăturii”, a literaturii în sensul strict al cuvântului. Până atunci, majoritatea discuților despre romane și “romanțe” se desfășurau între cei avizați în acest domeniu. Critica literară, un discurs critic extern despre poezie și poză, a apărut în cea de-a doua jumătate a sceolului al XVIII-lea. A deschis o interacțiune între participanți diferiți, în care
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
individualitate și societate. Noi științe, de la sociologie la psihologie, s-au dezvoltat cu noul individ și au influențat discuțiile privind romanul din secolul 19. La începutul sec. al XIX-lea, romanul era un gen literar în care realismul lupta împotriva “romanței” cu iluziile ei nerealiste. Romanul s-a întors înspre scandal, apoi a fost înnoit în ultimele decade ale sec. al XVIII-lea. În cele din urmă, ficțiunea a devenit cea mai onorabilă ramură a literaturii. Un val de romane de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
simbol în heraldică pentru suveranitate și puterea militară în est. Osman este lăudat de scriitorii orientali pentru frumusețea fizică și pentru „minunata lungime și putere a brațului său”. Aidoma lui Artaxences Longimanus din dinastia persană antică și Liu Bei din Romanță a celor Trei Regate, căpetenia muntenilor cântată de Wordsworth, se spune că Osman era în stare să-și atingă genunchii cu mâinile în timp ce stătea în poziție verticală. Scrierile îl prezintă ca neîntrecut în călărie; , adăugată numelui Osman sau Othman. Vestimentația
Osman I () [Corola-website/Science/299804_a_301133]
-
(n. 25 septembrie 1913, București ― d. 22 iunie 1963, București) a fost o interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. A fost supranumită "Pasărea măiastră" (de Nicolae Iorga) și "Regina cîntecului românesc". S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București (zona Palatul Copiilor - Parcul Tineretului), fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
n. 1910) și François (zis Franz, n. 1911). În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista "Cărăbuș-Express" (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul "Mary Atanasiu", ales de Constantin Tănase. În același an imprimă "Mansarda" (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei. În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind "Cine
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
Este imposibil de aflat care este data exactă a începuturilor romanului în limba engleză. Totuși, biogafii de mare întindere, de ficțiune sau ficționale au început să se distingă în Anglia de alte forme ale literaturii înca din timpul Restaurației. Tradiția "romanței" existența în Franța și Spania era deja cunoscută în Anglia. "Romanța" era considerată o formulă literară feminină, iar femeile erau acuzate de viciul de a citi "romane". Una dintre figurile cele mai semnificative în apariția romanului, din perioada Restaurației a
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
în limba engleză. Totuși, biogafii de mare întindere, de ficțiune sau ficționale au început să se distingă în Anglia de alte forme ale literaturii înca din timpul Restaurației. Tradiția "romanței" existența în Franța și Spania era deja cunoscută în Anglia. "Romanța" era considerată o formulă literară feminină, iar femeile erau acuzate de viciul de a citi "romane". Una dintre figurile cele mai semnificative în apariția romanului, din perioada Restaurației a fost Aphra Behn. Aceasta are meritul de a fi fost nu
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
regelui mai multe delegații pentru a se justifica celelalte vieți nu sunt cu siguranță mai antice zona din jurul străzii a fost concepută și construită de la bun început pentru a forma un cartier exclusivist cervantes a afirmat că a compus multe romanțe între care ținea foarte mult la unul despre gelozie vinul georgian era foarte apreciat de ruși dar acest lucru nu a fost tocmai favorabil viticulturii georgiene cea mai bună actriță debutantă el este în generația noastră primul reformator al poeziei
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
ce fel de specialitate este asta?”"). Apoi, la festivalul republican, ministrul culturii a urcat special pe scenă pentru a o îndemna să vină la conservator. În 1955, în fața comisiei de examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria din "Dama de Pică" cu atâta simțire, încât în final s-a lăsat o tăcere suspectă, după care examinatorii au exclamat în cor: "„Bravo, Marie!”", priminind nota cea mai înaltă. Maria avea însă de atunci convingerea
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
doliu național în Republica Moldova . Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că ""vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor - prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
și ca George Skeletti) (n. 5 mai 1836, Iași - d. 14 septembrie 1887, Iași) a fost un pianist și compozitor român, profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași. Cea mai cunoscută piesă de muzică vocală compusă de este romanța „Ce te legeni codrule” pe versurile lui Eminescu. Gheorghe Scheletti s-a născut la Iași, în 1836. Tatăl său, Petru Scheletti (1808 - 1878), a fost un militar de carieră, colonel și aghiotant domnesc, și, din 1852, director al Departamentului Lucrărilor
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
versuri de Goethe), „Bate vântul” (versuri de Theodor Șerbănescu), „Noaptea când eu trec prin codru” și „De-ar cunoaște” (pe versuri de Heinrich Heine), „Până când, frate ardelene” (versuri de V.A. Urechia). Cea mai cunoscută lucrarea a sa rămâne însă romanța „Ce te legeni codrule” pe versuri de Eminescu.
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
Spune tu care știi atât de multe (muzică și text); Eu și timpul (versuri Virgil Carianopol); Nu vreau să moară florile de măr (versuri Agatha Bacovia); Mai bine soarta lui Sisif (versuri Ion Horea); Despotici în uimire (versuri Constantă Buzea); Romanța soarelui (versuri Ion Minulescu); Tare-am fost (versuri Virgil Carianopol); Cheia (versuri Ion Minulescu); Păsările nu mor niciodată (text Ovidiu Dumitru cu o adaptare după Mihai Eminescu); Flăcări (versuri Virgil Carianopol); Am cântat (versuri Virgil Carianopol); Fericirea mult visata (muzică
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
a întors la Universitatea din Granada și a obținut diploma de avocat. Localizarea meridională a Granadei, care încă păstra vie moștenirea maură, folclorul și caracterul rural, au lăsat urme vizibile în creația lui Lorca, în care se îmbină proza cu romanțele. Don Fernando de los Ríos a fost cel care l-a îndrumat pe atunci pianistul Lorca către poezie; astfel, în 1917, Lorca avea să scrie primul său articol despre José Zorrilla, cu ocazia aniversării sale. Spania din timpul lui Lorca
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
cântului andaluz"”) (1931), care, prin intermediul unității tematice, formale și conceptuale, precum și a manierei de exprimare a sentimentelor, datorată parțial inspirației folclorice, reprezintă lirica neopopularistă a Generației lui 27. În „"Primeras canciones"” (1927) și „"Canciones"” (1936) utilizează ambele forme : cântec și romanță. Temele timpului și a morții sunt reprezentate prin intermediul zorilor zilei, a nopții, a orașului andaluz și a peisajelor selenare. Moartea și incompatibilitatea morală dintre lumea țiganilor și societatea burgheză sunt temele principale abordate în „"Romancero gitano"”. Se remarcă unele procedee
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant. Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
totuși, cu excepția operei „Manon” (1884), muzica sa a fost uitată pentru mult timp după moartea sa. O parte din creațiile lui Massenet au fost reluate începând cu anii 1970. Stilul pasional al melodramei este tratat muzical în primul rând prin romanță, lumea personajelor lui Massenet amintind de realismul din literatură. Ariile de bravură (specifice operei comice franceze) alternează cu elemente muzicale parnasiene. , autorul operei lirice de tip dramatic, este captivat de romanul „Suferințele tânărului Werther” (Goethe) și o adaptează sub forma
Jules Massenet () [Corola-website/Science/307515_a_308844]
-
în Anglia (1974), la Paris (1975), pe motonavele românești etc. Artistul desfășoară, totodată, o bogată activitate componistică: coruri, cântece pentru pionieri și tineret (multe din ele publicate în revistele "Luminița", "Cutezătorii" și "Șoimii Patriei"), piese concertante pentru vioară și pian, romanțe pentru voce și pian, pe versuri de poeți români ș.a. Bogata activitate desfășurată de Emil Gavriș a fost cinstită cu o seamă de distincții: Ordinul Muncii (1954), Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954), Ordinul Meritul Cultural (1968), Premiul Concursului de
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]
-
Suceava. A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul și Facultatea de Filologie (limbă franceză) din Cluj. Apare prima dată în 1950 pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani. Debutează ca interpretă populară în 1954 cu romanța "La oglindă" (Timotei Popovici - George Coșbuc) și cântecele populare "Marioară de la munte" și "Nu-i bai", pe care le-a înregistrat la Radio Cluj cu Orchestra „Înfrățirea” (mai târziu Orchestra populară a Filarmonicii din Cluj) dirijată de Ilie Tetrade. Din
Angela Moldovan () [Corola-website/Science/307614_a_308943]
-
stea) . Este director al Centrului cultural național din Ministerul de Interne. În octombrie 2011, ÎCCJ a decis că Gheorghe Turda a fost colaborator al Securității. În perioada 1970 - 2003 a obținut numeroase medalii, diplome, semne ale recunoașterii valorii interpretative: folclor, romanțe, canțonete, colinde, serenade etc. Între altele: În: Italia, Franța, Finlanda, Danemarca, Grecia, Ungaria, Austria, Slovenia, Cehia, Slovacia, Rusia, China, Coreea, Japonia, Mexic, Brazilia, Egipt, Israel, Cuba etc.
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]