4,815 matches
-
Mircea Mihăieș Bolidul cultural la volanul căruia se află Andrei Codrescu rulează, de ani buni, nu doar cu o viteză considerabilă ci și, simultan, pe mai multe piste. Poet, eseist, romancier, scenarist, om de radio, Codrescu ia cu asalt genurile literare cu dezinvoltura jonglerului specializat în executarea numerelor de circ de-o amețitoare virtuozitate. Ca aspect general, textele în proză ale lui Andrei Codrescu înfățișează imaginea unui autor jovial, ironic, tandru-sarcastic
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
întrebare răutăcioasă, recunosc. N. B.: Titlul eseului meu - Trădarea criticii - înșeală, accept, prin titlu, dar și printr-o lectură „infidelă”, iute și încărcată de prejudecăți. Nu numai ale lectorilor-critici care au citit-o, dar și ale propriei noastre literaturi : îndrăzneala unui romancier, a unui creator de ample construcții epice de a „da note” criticilor generației sale. Or, cum probabil ați observat, eu nu numai că nu dau note, dar le fac un elogiu criticilor majori și realmente luptători pentru valoare în literatură
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
de la proiectul inițial). Tot așa, după Arșavir Acterian, Sebastian scria „cu scopul străveziu și parcă țintind să placă cititorului“. Probabil că și la așa ceva s-a gîndit tînărul pe atunci I. Negoițescu, recenzînd Accidentul și numindu-l pe autor „un romancier amabil”, iar, mai apoi, „un artist amabil“, cu mențiunea că, dintre calitățile stilistice ale lui Sebastian, „prima e desigur claritatea, nu numai limpezimile analitice, dar și exactitatea expresiei“. „Echilibrul romanului e deviat“ însă, remarcă totodată Negoițescu, întrucît înăuntrul romanului pasional
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară. După cum cabana de basm a lui Gunther, ascunsă în adîncul pădurii, provine tot dintr-un străvechi scenariu legendar. Atîta doar că „amabilul” romancier se ferește, din bun-gust, să îngroașe sugestiile, încurajînd cititorul spre o lectură agreabilă, ce reține doar primul nivel al textului și îl neglijează pe al doilea. De pildă, senzația de timp oprit, după micul accident de tramvai al Norei, din
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
traducere din italiană de Afrodita Carmen Cionchin), propunem un dialog cu Claudio Magris, unul din cei mai importanți scriitori contemporani și expert în problematica central-europeană, provenind din marea tradiție culturală triestină reprezentată, printre alții, de Umberto Saba și Italo Svevo. Romancier, eseist, germanist și traducător, Claudio Magris s-a născut în 1939 în Italia, la Triest. A predat mai întâi la Universitatea din Torino, apoi la Universitatea din Triest, la catedra de limbă și literatură germană, colaborând, de asemenea, la prestigioase
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
îl ocupă - sau ar trebui să-l ocupe - Truman Capote. Deși „distribuit” într-un rol important, el dispare curând din prim-planul cărțiifilm derulate sub privirile noastre. Cu atât mai mult, cu cât, fiind al doilea pe „generic”, interpretează partitura „Romancierului care voia o mamă.” Parcurgând biografiile lui Gerald Clarke (Capote. A Biography, Simon and Shuster: New York, 1988) și George Plimpton (Truman Capote, Nan A. Talese: New York, 1997), care, la rândul lor, au stat la baza a două filme relativ recente
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
at Tifanny’s, o cheamă, de fapt, Lulamae Barnes - o convertire cât se poate de străvezie a numelui mamei lui Capote. Asemănările biografice se opresc aici, dar cele comportamentale vor fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote. Din complicata rețea de scrieri imaginar autobiografice, el a decupat doar secvențele în care Capote a interacționat cu cei doi
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
Operă, disculparea, pentru a șterge orice suspiciune. 1919 este un an de cumpănă în biografia scriitorului, episodul unei transformări radicale a învinsului în învingător, etalând în 1920 argumentul senzațional al capodoperei. Nuvelistul ezitant și neconvingător va fi înlocuit de Marele Romancier, sigur pe sine și pe deplin convingător pentru toți, public cititor și critică profesionistă. Penitențele învingătorului Disculparea nu este un proces moral încheiat niciodată pentru Liviu Rebreanu. Ea este prezentă în forme ascunse sau bănuite în toate etapele sale de
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
demonică figuri și pesonaje se întrevede și în pregnanța cu care reînvie aici atmosfera inedită a unei întâlniri a lui Tolstoi cu elita științelor socio-umane a universității moscovite, în rânduri de o rară concentrare și pregnanță, în care figura marelui romancier transformat în mistic și reformator social-religios apare evocată în întreaga ei bogăție de nuanțe, contrazicând multe din stereotipurile legate de această latură a personalității scriitorului de la a cărui dramatică moarte s-au împlinit la sfârștul lui noiembrie o sută de
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
de azi). Cum paginile care urmează trebuie să aibă foșnet de ziar, reduc la aceste câteva elemente gazetărești „senzaționale” viața bunicilor mei, promițând că, dacă timpul îmi va permite, voi reveni cândva la ei și la nevestele lor, cu răbdarea romancierului sau a memorialistului, pe care o merită din plin. Plăcerea citirii ziarelor și revistelor din secolul 19 am descoperit-o târziu, abia după 1990. Departe de a fi prăfuite, aceste foi fărâmicioase, cu literele adesea șterse, au o prospețime colorată
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
vreme, una despre rezistența operei comice a lui I.L. Caragiale, cealaltă despre viața din vremea lui. Prima ține de curiozitatea cercetătorului literar, cea de-a doua de curiozitatea mea omenească, de dorința de a ști adevărul și, poate, de nevoia romancierului de a trăi mai multe vieți deodată. Decorul, recuzita și titlurile aparțin secolului 19, iar personajele cărții sunt Presa și Caragiale (gazetar și scriitor). Ocolul lumii cu viteza gazetei [...] Presa dă dependență la fel ca orice drog și, după începuturi
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
fapt ea nefăcând altceva decât să citeze vorbele patronului de garaj. Miss Stein nu se arată deloc încântată de scrisul lui Hemingway. Găsește că el folosește un limbaj trivial de hoți, de criminali și de alte profesiuni neonorabile. Degeaba spune romancierul că așa e viața... Miss Stein, în capitolul intitulat că îi dă lecții, pomenește de cazul unui pictor ce pictează tablouri care nu-și pot găsi un loc pentru a fi agățate în perete și despre care critica afirmă că
Madame Stein by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5655_a_6980]
-
--- Richard Flanagan (n.1961, Australia) este romancier, istoric și regizor de film. Câștigător în 2002 al prestigiosului Commonwealth Writers Prize pentru romanul Cartea cu pești a lui Gould, publicat acum de Editura Paralela 45 în traducerea lui Constantin Husti-Răduleț, Richard Flanagan atinge una dintre culmile scrisului său
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
ca, până la urmă, cineva să-l găsească pe ipochimen și să-l depună la tribunal, pentru calomnii repetate. În ce mă privește, îi garantez un loc pe viață în Prostologhikon. Al treilea client al rubricii este un talentat, deși minor, romancier, Ștefan Agopian, dacă vă amintiți de candidatura lui la președinția USR, care, în loc să-și încheie un promițător roman, intitulat Fric, și-a făcut din persoana mea o preocupare constantă, pe care nu cutez s-o numesc obsesie. Prostologhikon îi este
Prostologhikon by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5662_a_6987]
-
psihiatru, urmând tradiția familiei, dar și-a abandonat cariera medicală în favoarea scrisului. În timpul războiului colonial a fost în Angola ca locotenent, chirurg și psihiatru, experiență traumatizantă care a devenit o temă predilectă a prozei sale. Face parte din generația de romancieri lansați după Revoluția din 1974 și e considerat cel mai valoros scriitor portughez contemporan. Debutează în 1979 cu Memória de Elefante. Urmează o serie de romane care îl consacră, printre care: Os Cus de Judas (1979), Conhecimento do Inferno (1980
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
mea că toți membrii Consiliului scriu, aceasta fiind și meseria lor, să răspundă sfidător că el scrie bine. Nu-mi face nici o plăcere să dezvălui astfel de lucruri. M-a obligat scrisoarea lui Nicolae Breban, nedemnă de pana unui mare romancier, dar perfect ilustrativă pentru un om moralmente grav bolnav. Colegii lui din Consiliu și eu însumi i-am întins o mână după ce am luat cunoștință fără nici o bucurie de dosarul lui de la CNSAS. A socotit că e potrivit să scuipe
Cum ne asumăm prezentul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5569_a_6894]
-
analoage e drept, de însemnă tate variabilă. Frisonul unei competiții e inevitabil. Mihai Zamfir iese la scenă deschisă cu cele două calificări pe care i le cunoaștem, de specialist în stilistica ce o predă de la o catedră universitară și de romancier. Rostindu-se în prima calitate, d-sa afirmă că „nu a existat salvare a unei opere în afara performanței stilistice”, spre a insista că întreg universul unui scriitor, oricît de opulent, „este reductibil la un cifru lingvistic și se închide în
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
se poate citi (se citește efectiv în paginile cărții) o abordare sensibilă a materiei, o deschidere spre esteticul astfel întîmpinat cu o reverență protocolară. În fapt, condeiul lui Mihai Zamfir nu se încurcă în formalisme, nu eșuează în sicitate. Ca romancier, autorul înțelege prea bine că fiecare dintre creatorii pe care-i conspectează „au fost oameni vii, de obicei personalități puternice și în orice caz inconfundabile”. Și nu greșește afirmînd că suita lor de portrete „s-a transformat într-un fel
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
produs, într-o atmosferă de comuniune biografic-critică. Metodologul (fie și lipsit de scorțoșenie) nu rezistă ispitei de a-și urmări eroii aventurii sui generis pe care o presupune istoria în cauză, așa cum apar în marginea textelor ori chiar prin intermediul acestora. Romancierul aplică definiții ultraconcentrate, aidoma unor mărci, sub numele lor, cu un tremolo savuros: Nicolae Filimon, „Un Balzac rătăcit în București”; Constantin Dobrogeanu- Gherea, „Marxistul domesticit”; Ioan Slavici, „Prozatorul Biedermeier”; Delavrancea, „Complexatul avocat de succes”; Dimitrie Anghel, „«În căutarea timpului pierdut
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
datorat „gândului morții, care te face să iei viața în serios”, cum ar fi spus Kierkegaard, și a fost însoțit de un eșec. Întâmplări nefericite au făcut ca manuscrisul să fie respins de Editura Mondadori în 1956 și apoi de romancierul și criticul Elio Vittoriani, care lucra cu Einaudi; abia după moartea autorului (în 1957) văduva sa, născută baroneasă, Alessandra Woff von Stomersee (exilată lituaniană din nobilimea balto-germană întâlnită în 1932 la Londra, în casa unchiului ambasador italian), a trimis manuscrisul
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
l-a constituit candidatura sa la președinția USR în 2009. CNSAS ne-a comunicat fragmente din cele trei dosare, toate de urmărire, deschise după întoarcerea scriitorului din Franța, unde părea la un moment dat a fi voit să se refugieze. Romancierul a publicat pe site-ul „Contemporanului” un răspuns amplu la acuzațiile care i se aduc. A doua reacție îi aparține lui Ioan Es. Pop: e vorba de o scrisoare pe care poetul ne-a adresat-o cu rugămintea de a
Cum ne asumăm trecutul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5611_a_6936]
-
ca atare de securiști: „a dovedit în general receptivitate și maleabilitate”). Scrisoarea lui Ioan Es. Pop este rezultatul câtorva ani de frământări, în care cel mai talentat poet de după 1989, așa cum N.Breban poate fi considerat cel mai de seamă romancier de dinainte, își asumă nesilit de nimeni răspunderea pentru greșeala de a fi colaborat cu Securitatea. Cere iertare celor cărora le-a făcut rău. Ar îndrepta, dacă i-ar sta în putință, răul făcut. Colaborarea ar fi putut rămâne ascunsă
Cum ne asumăm trecutul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5611_a_6936]
-
Luminița Corneanu Adina Rosetti a debutat, la jumătatea anului trecut, cu Deadline, un roman al lumii contemporane, scris cu o siguranță a tonului și o precizie a construcției epice demne de un scriitor demult consacrat. Autoarea a reușit ceea ce numai romancierii adevărați pot: să pornească de la fapte reale, împletind două povești de viață diferite, și să creeze literatură sută la sută, cu o abundență a detaliului ce dovedește forța incontestabilă a invenției narative. Mediul în care evoluează mare parte dintre eroii
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
tocmai când nenorocitul pedestru punea piciorul pe dânsa. Pe una din străzile acestea acum modernizate, în punctul în care autorul Ciocoilor... situa mahalaua Scaunelor, are loc următoarea scenă de amor relatată de Rânzei în stilul său prefăcut, contaminat de primul romancier român, contemporan în definitiv cu Balzac. Nu comentez. Redau, pur și simplu, textul fatal, chivernisit astfel, al admiratorului marelui nostru clasic, momentul când eroul său, antreprenorul Jurubiță, fiindu-i amic lui Rânzei, se întâlnește prima dată cu marea tragediană Eleonora
Mahalaua Scaunelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5621_a_6946]
-
aceste zece volume tipărite odată, la pachet, și e un fapt fericit că de ea are parte unul dintre scriitorii noștri importanți.Să menționăm și bogăția manifestărilor lui Pavel Chihaia, astfel cum ni se impun atenției prin actuala Opera Omnia: romancier, nuvelist, dramaturg, poet, traducător, critic de artă, istoric medievalist, jurnalist. Dar nu este aici și dispersare, împrăștiere în prea multe direcții? Ar fi putut să fie dacă nu ar fi existat la Chihaia un liant, acea „cale regală interioară” de
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]