5,386 matches
-
omul acela brunet...mult mai tânăr...ajutându-mă, să nu alunec la coborâre, când venisem cu brațele pline de flori, de la o serbare de Moș Crăciun. Așa e...avea dreptate. Ne știm de aproape 30 de ani. Ne-am tot rotit unul pe lângă altul...și viața a trecut pe lângă noi. Cine o fi ? Habar n-am ! Dar dacă fac un efort de memorie, pot spune pe unde l-am văzut, de-a lungul timpului. Aici, la cafeneaua de la demisolul aflat la
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
se întrebase, ca de obicei, instantaneu. Stătuse în încordată așteptare, aproape una cu bușteanul, a cărui răceală o simțea strecurându-i-se tot mai adânc în trup. Degetele i se crispaseră instinctiv pe armă, în timp ce capul prinsese să i se rotească, cu încetineală de melc în direcția zgomotului suspect. Își simțea bătăile inimii urcându-i în coșul pieptului, până la rădăcina gâtlejului. Ei, da! Senzația asta n-o mai avusese de mult. Impresia că inima îi pulsa în gâtlej o avea doar
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
sensibilitatea energiilor, literatul constată, supune jocului minții creșterile de tensiune fiindă, simte pe propria-i ființă toate undele tangențiale dermei lui telurice și se înalță cu spiritul său într-o lume deusiană, părăsindu-și, fără teamă, existențialul. De câte ori nu ne rotim în același punct nesocotind mișcarea Universului și dorința acestuia de a ne readuce la normal. Normalul este tocmai existența spirituală care nu se eliberează din fiindul nostru decât atunci când inima încetează să mai bată, ca o primă energie ce părăsește
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
goală-n palme cerșesc Iluzii , speranțe pentru suflet tern Sau uitarea principiului demonic intern. Viața este prinsă între Extaz și Plictis Surogatul metafizic al mării pierdut în abis Ziua de azi e copie nereușită a zilei de ieri Ce se rotește-n cârdul sunetelor din “alaltăieri’’. Îmi număr minutele în lacrimi de ploaie Deschiderea mea de pleoape năruie greoaie Dimensiunea prin care se zbate lumea abstractă Și experiența spiritului dată prin materie se contractă. E lucru înțelept să fii nebun la
MĂRGELUȚE DIN GÂNDURI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358985_a_360314]
-
niciun salt! stema de pe cracă a rămas tot cioara ceru-i varianta preșului călcat totu-i sclifosire - nu e primăvară: doar mixăm bordelul cu un zeu trucat nu mai funcționează muguri enigmatici smiorcăim la ușă - gazdei cerșetori până și-ucigașii - rotind ochi sălbatici cabotini sunt - bieții: teatru de-amatori... ...am vorbit cu vâlve - zăpezi fără fulg repetăm la urme: mă duc să mă culc... ------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 20 martie 2017 scorpionii lui scârboși - m-am săturat - întrebarea: Referință Bibliografică: Adrian
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
in Arcadia ego”...mărite procurator spun grecii. -Oh! da! oftă Ponțiu Pilat. ,,Et in Arcadia ego”, Iocentus! Trecură clipe bune, timp în care cei doi păreau a se gândi cine știe unde, poate către alte timpuri sau locuri. Ponțiu Pilat își mai roti încă o dată privirea peste Ierusalim. -Continuă Iocentus...Spuneai despre galileean... -Oh, da! spuse acesta. Despre galilean. Acesta se pare că nu era un om care să se dea bătut vre-o dată. Doi oameni dacă se opreau să-l asculte
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
n-a vrut ca să moară Și aștepta așa... zăpada să se cearnă Și se simțea născut parcă a doua oară Deși era ca un copac în plină iarnă. Pelicula se-nfășurase pe rola vieții sale În gol bătea un capăt rotindu-se, desprins Lumina se zbătea haotic în cadrane goale Și mai pleca din lume un învins Referință Bibliografică: Obsedantul film al vieții / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
OBSEDANTUL FILM AL VIEŢII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359296_a_360625]
-
zbor comenzile coanei marița Floreasca, care delectă cu glume, le cântă romanțe langurioase, fiind acompaniată și susținută vocal de violonistul Gheorghe Triculescu. La final,ca să fie tacâmul complet, Mami dansă cu maiorul „prăfuit” un tangou și un boston. Când îl roti cu o mișcare energică, în ritmul înfocatului tangou argentinian: „De m-ascultai... acuma singur nu erai” îi zise cu tandrețe. - Mișcă Petre!...Ai adormit? Dragul meu... te-ai prăfuit și nu-ți arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Grilaje de fier ne sunt clipele Trecutul cade blocat de grele zăvoare Ce e acum, deja-i o veșteda secundă O efemera particulă sortită să dispară. Acolo rotindu-se încet un nimb În spirală orbitoare a eonului timp. Cuști de oțel suntem noi . Stăm singuri mereu pe stâncă durerii Și ale noastre gânduri prizoniere Se zbat în ceasuri tăcute și reci. Ce luna albă în ochi se scufundă
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
zbor comenzile coanei marița Floreasca, care delectă cu glume, le cântă romanțe langurioase, fiind acompaniată și susținută vocal de violonistul Gheorghe Triculescu. La final,ca să fie tacâmul complet, Mami dansă cu maiorul „prăfuit” un tangou și un boston. Când îl roti cu o mișcare energică, în ritmul înfocatului tangou argentinian: „De m-ascultai... acuma singur nu erai” îi zise cu tandrețe. - Mișcă Petre!...Ai adormit? Dragul meu... te-ai prăfuit și nu-ți arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
ne-ndreptăm ca să zburăm spre alte zări. Se îndreaptă toți trei spre poarta păzită de un arhanghel cu paloșul de foc în mână. Poarta se deschide pentru a-i lăsa să iasă, apoi se închide și arhanghelul continuă să-și rotească paloșul. ACTUL II O căsuță modestă din lemn și chirpici. În ea, patru persoane: Adam și Eva, mult schimbați, împreună cu fiii lor Cain și Abel, doi flăcăi chipeși și zdraveni. Scena 1 - În faptul zilei Adam: (cu însuflețire) De nopți
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Negrișor și pisica birmaneză, Pițișor. Cu fiecare zi cei doi iepurași creșteau minunat, țopăiau prin locul îngrădit cu plasă de stăpână, iar blănița lor avea o strălucire aparte. Erau permanent puși pe joacă, se curățau cu lăbuțele în cap, își roteau urechiușele când în față, când în spate, ca niște antene, boticurile le mișcau cu o rapiditate de invidiat, iar din când în când, se ridicau pe piciorușele din spate de parcă voiau să se măsoare în înălțime. Ce mai! curtea Georgianei
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
las în patul meu Și-o să mi te fac Dumnezeu! VREAU SĂ TE IUBESC ROTUND Vreau să te iubesc rotund Eu cercul, tu al meu punct În învârtit m-abandonez Tu axa mea, eu titirez Pe-a ta orbita mă rotesc Te-nconjor pân-amețesc Tu, centru într-o galaxie Eu, o planetă cam zurlie În mine am să te cuprind De cerul eu ar fi să-l sting Căci e lăsat de Dumnezeu Rotundul dintre-un TU și EU ȘI
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
simți corpul rece ce părea lipsit de fiorul vieții și buzele de gheață, apoi un val de căldură îl învălui și în locul ochilor ei văzu doi tăciuni aprinși. Surprins și speriat, încercă să se desprindă, dar pădurea și cerul se rotiră în jurul său. - Tu nu ești ființă umană! - rosti el în șoaptă. M-ai învăluit cu vraja ta... - Să nu-ți pară rău. Sunt urmașa celor mai viteji principi. Dar nici tu nu ești om decât pe jumătate! - Poftim? - tresări surprins
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
sub prag de lumină când să adorm se plimba de colo-colo voia liber vorbesc în șoaptă cu răchita și guguștiucii reveniți pe margine de pervaz îmi făceau din aripă ochiul inimii a descifrat semnez așteptarea pe cuibul unde se va roti iar viață TIMPUL MĂ ÎNVAȚĂ CUM SĂ-MI PĂSTREZ VISUL în ninsul cuminte de ieri peste piatră și gropi pământul adoarme verdele îi spune povești la gura speranței despre lumea de-afară îi mângâie obrajii învăluiți de lumina albului divin
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
întregii Lumi. Pentru că România este Stâlpul Central al civilizației globale, Insula Lumii, axis mundi, și vechea axă a Pământului, dacă nu știați asta. “După sistemul ptolomeic (al savantului alexandrin, Claudios Ptolemaios, sec. al II-lea, e.n.), întreaga sferă cerească se rotea în jurul unei axe ideale care trecea prin centrul pământului. Axa era deci și a cerului, iar punctele în care ea străpungea “terra” erau numite “cardines mundi” - “țâțânele lumii” - ele fiind două, una la nord - axis boreus (“axa boreală”) - și alta
CATASTROFĂ ŞI MESIANISM ROMÂNESC (NOTE PENTRU AGONIA UNIUNII EUROPENE) VOLUMUL 2 (10) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360390_a_361719]
-
mașină de cusut. De undeva, de la țară, dintr-o familie de nemți (șvabi), abia trecuse de majorat. “Șefu, și-așa vă place cafeaua nemțească, îi bună Liza!” îi strigă un angajat. Toată ziua i-a fost dată peste cap. Se rotea, se învârtea...tot pe unde lucra Liza era. Fata asta se îmbrăca în părul ei. La un moment dat îi trecu prin minte spaima că și-ar putea prinde vreo buclă rebelă, la mașină. “Cu cine ai făcut protecția muncii
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
a gândului bun, frumos. Surprinsă în plină efervescență lirică, poeta își așează și reașează trăirile în planul conștient, fără a se lăsa purtată de iluzii lipsite de esența concretului... „Cheile fericirii mă surprind într-un ultim eșec:/ - Stai, mai încearcă, rotește pustiul în lacăt,/ Amarele cuvinte destinul mi-l înțeleg,/ E timpul să ascult tot ce e gol, aparent, în treacăt.../ Început de rotire trupească... se deschide/ Oaza spartă, să-mi spună cât e de cerească,/ Spre mine se-ntinde, cheile
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
Lacătul neștiut... pe cine ar vrea să fericească?../ Alte noroace se plimblă pe-alături, cu chei.../ - Lacăt de fericire, ai, rezemat de iubire, tot ce vrei,/ Porți sufletul deschis, eu nu te mai închei,/ Ferice de astă povară, ne vom roti, să ne iei...” (Cheile fericirii). Convingerea iubirii este până la urmă, poate fi zis astfel, modul de viață prim pentru Lilia Manole. Nicidecum nu e vreun accesoriu pasager, un moft de circumstanță, ci se circumscrie pe de-a-ntregul ființei poetei. Pentru că
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
muntos al Carpaților. Parcă avea o chemare acolo sus, printre creste. Voia glorie, voia dominație absolută. Între timp Contele, observându-i dispariția subită, se transformândă într-un șoim și țâșni prin ferestrele clădirii. Plană cu priviri cercetătoare deasupra capitalei, se roti de câteva ori, dar nu zări decât forfota citadină de pe străzi și curgerea lentă a râului Dâmbovița ce traversa Bucureștiul. Nu-l descoperi pe pământ și-și zise că trebuia să fie ascuns în subteran. Coborî ca o săgeată spre
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
ca o fecioară cu pielea fină și plăcut mirositoare! Femeia se privea extaziată și nu-i venea să creadă ce păr lung și negru ca pana corbului are, ce ochi ca mura neagră și ce piele albă și catifelată. Se roti admirându-și trupul zvelt și sânii rotunzi. Se îndrăgosti de propria-i făptură. Deodată în grotă pătrunse o nălucă a nopții. - Ei, dar ce-i cu tine aici, fato? Unde-i stăpâna? - Ce-ai drace? Nu mă mai cunoști? - Ptiu
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
țară verde, numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis? Său: de ce credeți că „marele exod” al iudeilor se va petrece în România, în Grădina Maicii Domnului? Pentru că numai aici, în acest spațiu sacru, în țara hiperboreenilor, întreaga sferă cerească se rotește în jurul unei AXE ideale care trece prin centrul pământului. Axa este deci și a cerului iar punctele în care ea străpunge Terra sunt numite " Coloanele Luminoase", adică „cardines mundi”, ele fiind două, una la nord - „axa boreală „și alta la
FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X. SCRISOAREA NR.66. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360441_a_361770]
-
și anotimpurilor, premise în veritabile definiții ale bucuriilor copilăriei:” Ne scăldăm în apa rece/ până când se lasă seara/ și ne zbenguim pe vale/ cât este de lungă VARA.“( “Anotimpul jocului “. Pag. 10.). Spontaneitatea, surpriza, inventivitatea, emoția senzațiilor noi, totul se rotește ca într-un carusel pus în mișcare de elanul și îndrăzneala riscului. Hazul se regăsește în situații neașteptate ale căror subiecte sunt, pe cât de surprinzătoare, pe atât de simple. Ciclul “ Bucuria lucrurilor simple“ realizează saltul de la experiențele imitației la faza
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
pentru mine, un lung prilej de meditație. Așa cum ne-a promis, a adunat “toți necăjiții vieții” (divorțate, nemăritate ... dar și văduvi, divorțați, neînsurați). Mâncare, băutură și dans...din belșug! Ca la o întâlnire cu iz matrimonial, ce era, ne-am rotit și am dansat...toți, cu toate...Dar au intrat „în joc” și persoane care nu știau „micul nostru secret”...bărbați care pur și simplu veniseră la bal. La un moment dat, „favoritul” a devenit unul...cu vestă. În finală, am
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
vrea Sa-ametesc pe orbită cu ea. N-am crezut că-i atât de aproape Mii de ani de lumină străbate Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu, Ea era lângă mine mereu. O planetă se-nvârte cu noi, Ne rotim într-un dans amândoi. N-am putea să strivim niciodată Diamantul din casă de piatră. Doamne! Doamne, cum de poți ierta Crunte boli de minte grea Și sfruntat neadevăr, Vierme strecurat în măr? Cum nu crești tu, Doamne, iară Dintr-
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]