2,453 matches
-
impunea în mod sincer. Era hotărât să-i convingă prin atitudinea lui pe unchii săi, înțelepții Cantacuzini, că nu este momentul unor dispute pentru moșteniri, oricât de însemnate ar fi acestea. Se uita la cei doi piersici înfloriți nefiresc de roz, în peisajul încă trist al grădinii potopite de frunzele moarte și înnegrite de gerul și de zăpada iernii care abia se sfârșise. Se uita la piersici și nu-i mai zărea, vedea piciorușul durduliu al lui Ștefan așa cum ieșea de sub
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de balauri din basme, cu contururi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Iisus coborând în inima mea. La Mogoșoaia Primăvara târzie a fost scurtă, mai degrabă o părere. De Paști încă mai fulguise la București. Dându-și drumul toate pometurile, în inflorescențele alb strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre. Livezile prinseră verdele lor strălucitor iar lanurile mătăsoase se lăsară năpădite pe margini de galbenul florilor de rapiță. Porumbul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu terminație trilobată în partea superioară, soarele de mai lumina incandescent roca prețioasă pusă în valoare de încăperea ce se desfășura vastă, nici un fel de mobilier nesupărând desăvârșirea ornamentală a pardoselii și a pereților pictați cu motive florale pe fond roz auriu. Trecând pe sub arcade boltite și prin uși mici arcuite cu lemnul aurit, au ieșit în cerdacul de răsărit. Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anume adus, și care acum erau toți înfloriți într-o explozie de culori, pridvorul bisericii în care stătea preotul cu barba-i albă îngălbenită, căscând de plictiseală. Coborî în spatele domniței scara largă, de marmură albă cu ușoare vine cenușii și roz, și ieșind afară în curtea cu alei pietruite se întoarse să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat pentru fiul meu Ștefan”. Privirea îmbrățișă încă o dată fațada de răsărit tencuită cu îngrijire și zugrăvită cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mogoșoaiei. Duminica Floriilor fusese o zi însorită și foarte caldă; speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii și piersicii de prin livezi și vii s-au grăbit și au înflorit toți deodată în mulțime de nuanțe de roz, așa că drumul de la Târgoviște până la București fusese o adevărată desfătare. Mai ales că prințul considera că obținuse o mare victorie: îl făcuse pe ieromonahul Gherasim să-i promită că-l va vizita după Paști la Mogoșoaia. La curte era așteptat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate fi judecat chiar și numai după un singur fapt: în ziua sărbătorii Moșilor, birjele se închiriază cu un ducat (12 franci) pe oră. Trebuie să renunțăm a vorbi despre toaletele populare, de două ori mai bogate, în care albul, rozul, culorile aprinse sau delicate se amestecă, dispar și se înnoiesc fără încetare; mașini și pietoni, mari dame și grizete, flori false și flori naturale, frumuseți fardate, frumuseți bronzate, toate acestea formează o adunare năvalnică și gălăgioasă, cu o înfățișare impresionantă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi, pereți placați cu lemn, oglinzi în ramă neagră. Tapiseria roșie, princiară. Instrumentiști tuciurii pe un podium prăpădit. În centru, o lungă masă festivă : vaze de flori, printre care se disting capete palide și roz, rotindu-se la fiecare deschidere a ușii spre nou-veniți. N-au mai rămas decât puține scaune libere. Neagu zărește, însă, la timp o masă retrasă, lângă fereastră. Își descoperă amicii, care îl și cheamă, ridicând brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umed de altădată. N-ar fi recunoscut-o, dacă nu s-ar fi ridicat să-l întâmpine : unduirea mijlocului și a picioarelor perfecte, luminoase, libere și tinere ca demult. Nu mai avu când să-și amintească suavul chip rotund și roz, sub bucle tinere, perplexat, interzis, bruscat de glasul limpede și fierbinte pe care memoria îl regăsi cu spontană înseninare. Glasul rămăsese același, într-adevăr, nu se putu sustrage nici în următoarele săptămâni forței sale gingașe, arzătoare. Prefera să asculte fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ei, habar n-au. Și sunt urâți, urâți de-a binelea. Ortansa i-ar filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și anacronic al lui Mișu Varlam, lungindu-se în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru ea ?“ Aruncă papucii din picioare. Apoi pantalonii, cămașa. Rămâne într-un slip subțire, își sprijină spatele de marginea patului metalic, cu genunchii ridicați, de pe care caietul verde lunecă pe cearceaf. Oră gri, azurul mai păstrează flacăra zilei : limbile ei roz și vinete înfășoară norii din fereastră. Destul o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o frustrare. Nu ar fi rău, dacă la congresele mapamondului ar fi luate în calcul și ilustrele principii ale rabinului din Buhuși. Busola omului simplu rămâne bunul simț. Micile compromisuri mai pot amâna deșertul din noi. Viața nu e în roz ca la Dumas. Ci multicoloră ca la Dostoievski. Voluptatea ar trebui să fie un atribut al virtuții, nu al viciului. Dintr-un adversar onest se poate confecționa chiar un prieten. Prietenia presupune o solidaritate pe principalele teme existențiale. Laudele meritate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și-l înalță, l s-ar cuveni un monument de maximă cinstire, Pe care să-l admire întreaga omenire. Lumini și culori Viața este trăită și văzută diferit, În tonuri de lumină și de colorit. Bogătașilor ea le apare-n roz și auriu, Pentru săraci, în gri și plumburiu. Lauda și critica Oamenii de știință-au demonstrat, Că supărarea nu cade bine la ficat. Dar și lauda, prea multă, strică... Repede, la cap, ea se ridică. La remorcă De când economia țării
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
zise soțului ei că ar fi timpul să plece și ei acasă. Trecuseră mai bine de trei săptămâni de când Ramona Plopeanu nu-l mai văzu pe Radu. Primăvara se instală cu adevărat. Toți pomii erau îmbrăcați cu flori albe și roz, ce adiau în frumoasele dimineți. Când ea se îndrepta spre școală, răspândeau o mireasmă ce parcă o sufoca, intensificându-i dorul. într-adevăr, Radu era foarte prins în această campanie de primăvară, muncind de dimineața până seara târziu, încerca Ramona
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dos. "Rezultatul este o nouă selecție, o selecție în fața aparatelor, din care ies învingători vedeta și dictatorul" (W. Benjamin). În mod curios, germanul progresist vedea în negru viitorul fericit al erei mass-mediatice pe care francezul "reacționar" îl picta democratic în roz. Diferență de stil: unul declina, celălalt analiza. Diferență de alcătuire, de temperament între două mari spirite: Benjamin se marginalizează și se sinucide, Malraux se mediatizează și devine ministru. Vocația eșecului nu-i e dată oricui. Cu toată facilitatea lașă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
violet albastre și verzi strălucitoare, dar cu rezistențe slabe la lumină. Coloranții acridinici Coloranții acridinici prezintă o paletă limitată de culori cu nuanțe care variază de la galben la oranj. Coloranții xantenici . Culorile coloranților xantenici se caracterizează prin nuanțe strălucitoare de roz, roșu și galben-verde, cu rezistențe tinctoriale în general scăzute (mai ales la lumină) Coloranții polimetinici. Acești coloranți conțin una sau mai multe duble legături conjugate care leagă între ele o grupare electronodonoare (auxocromul) cu o grupare electronoacceptoare (cromoforul), capabile de
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
la fel de ambivalentă, condensabilă cel mai bine în oximoronica expresie românească a "râsu'plânsului"200, pusă în circulație și explorată magistral de Nichita Stănescu. Aceste considerații vizează în primul rând umorul propriu-zis, care poate fi numit și "alb" sau pe cel "roz" al prozei și dramaturgiei melodramatice. Ele sunt însă parțial valabile în cazul umorului negru. Dacă umorul alb presupune referenți inatacabili din sfera valorilor morale și spirituale, umorul negru aplică derizoriul zonei biologicului ca realitate pragmatică incontestabilă: corpul uman, inclusiv în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sacrificiu, așa cum se dovedesc a fi Ion, un tip de Cănuță "om sucit" prin inocență și inadaptabilitate și Frosa, metamorfozată fabulos și neconvingător din servitoarea neîngrijită și răutăcioasă în idolul de frumusețe și gingășie sufletească așteptat. Un tip de umor "roz" reiese astfel din recompensarea personajelor superioare din punct de vedere moral. Soluția de tip melodramatic poate fi înțeleasă în cazul lui George Mihail-Zamfirescu și ca procedeu de intenționată delimitare de modelul caragialian pe care titlul piesei însuși Ion Anapoda -, îl
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și lucrurile. Doar pentru că nu eram gospodina perfectă la spălat și aranjat dulapurile, i-o întoarse ea. —Ba nu, că de îndesat în mașina de spălat, le îndesai, spuse el. Deși de cele mai multe ori cu rezultatul că se colorau în roz sau în albastru, pentru că nu te pricepeai deloc să le sortezi. Dar, dacă ții tu minte, le lăsai să se usuce pe calorifer zile întregi, așa că toate ieșeau țepene din mâinile tale. —Și ce dacă nu sunt casnică din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că întâlnirea de la castel îl tulburase. Reacția lui la eventualitatea de a fi văzut de Stephen împreună cu ea era bizară. În mod cert, îl preocupa ceva, iar asta o determinase să se întrebe dacă totul era într-adevăr atât de roz în cuplul Nieve-Aidan. Dar cu cât stătea mai mult la bar cu paharul de vin în față, cu atât își dădea seama mai bine cât de ridicolă era. Aidan o părăsise pentru Nieve. Făcuse o alegere și fusese alegerea potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
biroul lui Jeschonnek erau din mahon lustruit, pe care era prinsă o plăcuță cu litere aurii: „GERT JESCHONNEK. COMERCIANT DE PIETRE PREȚIOASE“. În spatele acestor uși era un birou În formă de L cu pereții zugrăviți Într-o nuanță plăcută de roz, pe care atârnau mai multe fotografii Înrămate reprezentând diamante, rubine și alte asemenea pietricele care ar fi putut stimula lăcomia unui Solomon sau doi. Am luat loc și am așteptat ca tânărul anemic din spatele mașinii de scris să termine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și descoperi trupul mai mult sau mai puțin Îmbrăcat, obținând astfel efecte vizuale deosebite, uneori creând adevărate iluzii optice. . Plantă erbacee din familia Geranium, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze mari, palmate, și cu flori viu colorate În roșu, galben, roz sau alb. . Sau brânză Tilsit - un tip de cașcaval poros, cu găuri sau crăpături neregulate, având o culoare gălbuie, creat la mijlocul secolului XIX de imigranții elvețieni stabiliți În orașul Tilsit din Prusia, care nu aveau acolo la dispoziție ingrediente identice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
creier țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul ăla? Tulburarea care se învîrtoșează ca un sirop gros în țeasta mea îmi coboară în oasele nasului, în vertebrele girului și-mi invadează pieptul cu ceva roz și lipicios, de parcă imaginea lui Lulu ar curge în culori amestecate, în farduri făcute din urină de pisică, în parfum din spermă de zibelină, în flori exotice, putrede și suspecte, în ochi dați cu un rimei unsuros și scurgîndu-se ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ver-zui-fulgerător-albastru-intens de pe rochia plină de paiete a vreunei călărețe sau trapeziste mă înnebunea, mă copleșea cu un deliciu sumbru, o topire a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele lor de nenumit, acele ape de verde și roz care nu erau culori, ci emoție pură, stări pure de spirit. Unde am văzut, într-o noapte de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme sticla de bere, muzicianul celebru încrucișînd dinții a două furculițe și manevrîndu-le ca pe un fel de clește nichelat. In rest, mese goale, cu mușamaua în pătrate albe și roz, cu câte un pahar decorativ cu crenguțe de brad. Pe când mâncam fără să știu ce mănânc, privind absent formele pestriț colorate din sala de mese ai cărei pereți de sticlă răsuceau din nou lumina lămpilor către interior, așa încît ardeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]