25,920 matches
-
de unelte. Nivelele superioare sunt destinate dormitoarelor. În interiorul clădirii există un balcon circular comun spre care se deschid ușile și ferestrele fiecărei camere. Construirea unei astfel de clădiri este destul de complicată, este proiectată astfel încât poate adăposti întreaga familie împreună cu toate rudele. Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Charlot, ud leoarcă, îi spune cu ochii la cer: „Tomorrow will be another day... The birds will sing...”. Oricum, Hidoșel s-a întors, s-a lipit de zidul Iunionului și a zis aprobând din cap: Konieț filma. Nichita Stănescu - o rudă a lui Adrian Păunescutc "Nichita St\nescu - o rud\ a lui Adrian P\unescu" Nu l-am cunoscut pe Nichita Stănescu. Dacă ne-am fi văzut în viu, probabil că nu mi-ar fi fost deloc simpatic - nici eu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
N.S. ar fi prevestit Revoluția prin nu știu ce versuri cu „tineri” și „decembrie”. Așa ceva era fundamental imposibil, întrucât N.S. a fost, până la decesul său, în 1983, în mod conștient și declarat, un stâlp al susținerii sistemului ceaușist prin propagandă literar-artistică, o rudă a lui Adrian Păunescu. La începutul carierei sale, el a făcut acest lucru explicit. Prima poezie din primul său volum, Sensul iubirii (1960Ă, se încheia așa: Cu timpu-acesta bolții îi supun/ rubine și smaralde, ametiste/ și cărămida trupului mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nevoie: băieții lui sunt mardeiașii plătiți de la buget, organele noastre de Securitate, cum băga de seamă Marin Preda: „Și când se spunea «organele noastre de Securitate», vocea avea parcă accente lirice, erau «ale noastre» aceste organe, ca și când ar fi fost rude apropiate, copiii noștri dragi, sânge din sângele nostru. A te îndoi de justețea acțiunilor lor era ca și când te-ai fi îndoit de tine însuți”. Și Ion Iliescu nu se îndoiește: „Probabil că au avut și ei motivația lor (e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ceaușescu 141 Călăi fără cagulă 144 Chirurgie buco-facială 150 Un bacău pentru România 154 Putna - porți și bariere 159 Nu vă privește! 163 Sentimentul românesc al ființei în gip 167 Regimul Crapului Gonflabil 171 La Iunion 177 Nichita Stănescu - o rudă a lui Adrian Păunescu 185 Lolitele înțepate 193 Ochiul și obrazul 197 Olimpiada luminii reci 205 Băieții lui Iliescu 210 Charlot nu plânge niciodată 213 Libertatea urii 217 Fiul Ploii 220
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul meu păstra salamul în sobă. În ziua în care am împlinit nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
torenți și prăpăd, eforturile lui Naghi, More și Florea de-a sparge ușa n-au dus la nici un rezultat (așa yale nu mai pomenise nimeni!), iar Constantineasca, de la parter, inundată și ea, a dibuit în cartea de telefon numerele unor rude. Pe aleea Băiuț au parcat în după-amiaza aia șapte mașini, între care un Mercedes bej, din care n-au coborât macaronari sosiți în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de expert-contabil - o profesie lipsită de orizont și de viitor. Rowe, care avea pe atunci un venit de 400 de lire pe an, se putea socoti un om bogat, și chiar simțea pentru Wilcox ceea ce simte un bogătaș față de o rudă săracă. Obișnuia să-i facă, de altfel, o mulțime de cadouri, și poate tocmai de aceea doamna Wilcox nu-l putea suferi. Rowe zîmbi cu duioșie văzînd pe ușă o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
recăpăta atît de Încet memoria. Am putea consulta listele funcționarilor de la Oficiul Colonial, zise el, pentru că totuși trebuia să facă un efort. Poate că am lucrat acolo. Mi se pare curios că, știindu-mi numele, nu mi-ați găsit nici o rudă, nici o cunoștință... Doar s-au făcut cercetări. Să presupunem, de pildă, că am fost căsătorit... GÎndul acesta mă tulbură. Poate că soția mea mă caută... Digby simțea că dacă și acest punct ar fi clarificat, fericirea lui ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici eu nu-s nebun! Dacă vor să te Închidă aici, Înseamnă că-i trădare! — Țin-te bine! — O să Încerc... Știi, aveam unele Îndoieli... Mă gîndeam că poate au dreptate... Motorul de automobil nu se mai auzea. — Ai cumva vreo rudă? — Nici un suflet. Am avut o nevastă, dar m-a părăsit. Și pe bună dreptate, băiete, pe bună dreptate. A fost multă trădare! — Te scap eu de-aici! Încă nu știu cum, dar o să te scot eu... — Insula aia, Digby... trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
incomode. Fețele lor crispate și coapsele încordate erau luminate de blițul polaroidului, ca niște supraviețuitori speriați ai unui dezastru submarin. Acele târfe aspirante, pe care Vaughan le întâlnea în cafenelele deschise toată noaptea și în supermagazinele de la aeroportul Londra, erau rudele primare ale pacienților care apăreau în manualele lui de chirurgie. În cursul curtării studiate a femeilor rănite, Vaughan era obsedat de beșicile provocate de infecțiile anaerobe și de rănile faciale și genitale. Prin intermediul lui Vaughan am descoperit eu adevărata semnificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
după felul agitat în care Vaughan se aplecă peste femeia culcată, că era pe cale să-și scoată penisul și să-l folosească pentru a-i curăța gura plină de sânge. Presupunând după starea lui de surescitare că Vaughan îi era rudă, infirmierii se dădură în spate, însă un polițist, care-l recunoscu, îl lovi în piept cu palma și-i strigă să plece de acolo. Vaughan, ignorându-l, continuă să rămână lângă portierele pe cale să fie închise, apoi, întorcându-se brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
este rezultatul final al pedagogiei marxist-leniniste. În această atmosferă de corupție și falsitate, sensul vieții dispare. Putem aștepta atunci, în mod îndreptățit, ca acest individ să se comporte ca un altruist, riscându-și confortul efemer și punându-și în pericol rudele cele mai apropiate? Spre deosebire de Josef K. al lui Kafka, ființa umană, în socialism, știe prea bine cine îi sunt judecătorii și ce preț trebuie să plătească pentru încălcarea cutumelor cetății. Acea societate a fărădelegii este obsedată de regulamente și decrete
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în special d-lui Ion Iliescu. Pe lângă procesul comunismului, cerut de mulți intelectuali și studenți, încă din primăvara lui 1990 ar fi trebuit să fie soluționate evenimentele petrecute în sângerosul decembrie 1989. Era și este un lucru important atât pentru rudele victimelor cât și pentru întreg poporul român pentru a-i fi redată demnitatea națională. Lumea (în special străinătatea) ne judecă pentru asta, fiindcă nu am fost în stare să aflăm nici până acum cine a tras în revoluționari și cine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
când constată că am rămas în urma tuturor celorlalte țări aflate în același proces de schimbare? Ne place sau nu, noi am ajuns rușinea Europei și nu trebuie să ne mire prea mult că suntem tratați de familia europeană ca niște rude foarte sărace, demne de compătimire. În fapt, pătrunzând mai adânc în culisele vieții politice, vom remarca o confruntare dură între două tabere opuse care nu-și dispută numai puterea ci și soarta României. Pe de o parte, îi vedem pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mentalitate, nu depinde de înțelegerea sau de reținerile băncilor occidentale. Putem să gândim ca niște europeni cu sau fără ajutoarele Europei, indiferent de politica Europei față de noi. În caz contrar, psihoza antioccidentală, generată de sentimentul că suntem tratați ca o rudă săracă la «ospățul» european, ne va rezerva, mă tem , surprize foarte urâte;” După cinci ani, încep să iasă la suprafață, ca sfărâmăturile unui vas scufundat, multe detalii pe care înainte, le ignoram. Ceaușescu a fost prins, se pare, și pus
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
s-au deschis înspre o pajiște, ci către o cameră de bloc. - Asta-i tot? am întrebat speriat. - Da. În cameră erau cinci persoane. - Și... Și ceilalți? - Eh, ceilalți... mulți se dau drept unguri sau nemți sau țigani, invocă niște rude îndepărtate... Și majoritatea au făcut procese ca să fie recunoscuți drept romani. - Romani? - Da. - Bine, dar e absurd. - Asta e. I-am privit mai atent pe cei din cameră. Îmi păreau cunoscuți: patru bărbați în treninguri de fâș și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
importante. Cine nu cunoaște istoria nu înțelege politica. - Mhm. - Oamenii... care era adresa la care trebuie să vă duc? Am uitat, m-am luat cu vorba... - Nu face nimic, l-am liniștit, spunându-i încă o dată numele străzii. - Mergeți la rude sau la prieteni? a întrebat. - La un prieten. - Bogat, nu? - Relativ bogat, da, s-ar putea spune. - Actor? Lucrează la film? - Nu, mai curând artist. - Eh, noi toți suntem artiști, a spus cu o voce melancolică. - Și dumneavoastră? - Eh, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau rude. M-am apropiat de ei învârtind o măciucă. - Bă, lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou. - Da’ acum vreau eu să mă joc cu ea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de chiloți?!? - Dar nu asta e ideea, nu asta este poanta, am zis. I-am atârnat, știi, brăduții ăia... Anca zâmbi tristă. - Ce brăduți? zise cu o voce liniștită. Știi cum m-am simțit? Să fiu văzută în mașină de rudele mele, cu chiloții ăia atârnând de oglindă? Nu înțelegi că toate femeile care se urcă în mașina ta sunt reduse prin chestia aia la nimic altceva decât ce au între picioare? Aveam o replică bună la întrebarea asta, dar bănuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nimic, au spus, îndepărtându-se. Miercuri. Am mers să duc un buchet de violete la hotel pentru domnișoara Zwida. Portarul mi-a spus că a ieșit demult. M-am învârtit îndelung, sperând s-o întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așteaptă. Joi. Grație unui permis special de la direcție - mi-a explicat domnișoara Zwida - pot intra în închisoare în zilele de vizită și mă pot așeza la masa din vorbitor, cu foile mele de desen și cu cărbunele. Umanitatea simplă a rudelor deținuților oferă subiecte interesante pentru studiile după natură. Eu nu o întrebasem nimic, dar, dându-și seama că o văzusem ieri în piață, se simțise obligată să-și justifice prezența în acel loc. Aș fi preferat să nu-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că eu și Franziska ne-am vedea mai des ar implica o relație între noi, definită cumva, eventual în vederea unei căsătorii, sau măcar în a ne considera ca o pereche, presupunând o legătură ce s-ar extinde la respectivele familii, rude în linie ascendentă și descendentă, la frați, veri; o legătură între ambianțele în care trăim, cu implicații în sfera veniturilor și a bunurilor patrimoniale; o dată dispărute, prin urmare, toate aceste condiționări, care amenință pe tăcute dialogurile noastre, făcându-le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să înceapă. Dar apoi căruciorul cu rotile intră în casă și dădu ochii cu fetița pe care frățiorul ei împingea de la spate. Nu mai știa ce să creadă. De ce-i aducea stăpânul pe copiii ăștia în casă? Or fi niște rude de-ale lui. Copiii unui văr de departe. O vorbă botswaneză din bătrâni spunea că trebuie să ai grijă de rudele tale indiferent de cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici, Rra, strigă ea. Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spate. Nu mai știa ce să creadă. De ce-i aducea stăpânul pe copiii ăștia în casă? Or fi niște rude de-ale lui. Copiii unui văr de departe. O vorbă botswaneză din bătrâni spunea că trebuie să ai grijă de rudele tale indiferent de cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici, Rra, strigă ea. Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]