1,629 matches
-
să mi se răspundă. Pe viaduct mașinile treceau ca fulgerul, cine știe de câte ori trecusem și eu peste el ducându-mă la mare, fără să am habar de viața care se afla dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de acolo. În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din nou. Nu era acasă. Curva nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin. Am auzit un geamăt ușor și ceva foșnind dincolo de ușă. M-am gândit la trupul ei, la mâini, și încă o dată am fost surprins că nu mi-o aminteam clar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deasupra frigiderului. Închise într-un borcan, am găsit câteva bancnote, unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii mei, i-a acceptat și i-a zvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine, Într-o pădure plină cu veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era trimisul ei printre muritori, s-ar fi putut spune, după ce i se arătase În somn bunicuța; el nu simțea asta; dar studenților, mirați, le-a vorbit despre Sfînta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
visa ca Maastrichtul să ne privească. Expresia aquis comunitar nu exista în vocabularul nici unui român. Un elvețian, bărbat bine și cam complexat, mi-a spus: - Vai ce de filosofie știi! Venise la seminar pe banii lui și stătea în propria rulotă. M-a dus într-o seară la granița cu Franța s-o văd și eu pe aceea (tărâmul viselor tinereții noastre), măcar peste gardul imaginar. Tipul mă plăcea în mod evident, dar era reținut fiindcă se simțea mai incult filosoficește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Franța s-o văd și eu pe aceea (tărâmul viselor tinereții noastre), măcar peste gardul imaginar. Tipul mă plăcea în mod evident, dar era reținut fiindcă se simțea mai incult filosoficește. Într-o duminică a rămas fără apă la rulotă. L-am invitat la mine să facă un duș. Eu habar nu aveam că la ei ăsta e un „semn” erotic. Doar toți anii ’80 ne preumblam de la unii la alții cu prosoape, chiloți, maiouri și șosete după noi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pod peste ocean? Hristoase, câtă înmărmurire! Câtă minte și câtă muncă pentru ca, uite, și patru români să își facă festivalul privirii printre pelicani, palmieri, flori mov și grăsuțe, case albe fără parter, ca să se plimbe oceanul când are năbădăi, ambarcațiuni, rulote, vile și viloaie, într-o democrație reală unde se pot întâlni sărăntocul americănesc cu middle-clasul românesc și miliardarii de pe unde or fi. Am să opresc aici povestirea care se va odihni desigur veșnic în amintirea mea, ca și această jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai prejos. — Și dacă sunt de-ai mei? țâșnește mândria din Roman. — Pariu pe o sută de euro? își încearcă Lionel norocul. Cei trei bat palma și se apropie ca să verifice cine a câștigat. La marginea taberei, e așezată o rulotă ultramodernă care le atrage atenția printr-un glob fosforescent care urcă și coboară, lent, ca globul din Times Square de Anul Nou. Păstrând proporțiile, pentru că ăla doar coboară și doar o dată pe an. Globul afișează anul 2010. Pe rulotă este
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o rulotă ultramodernă care le atrage atenția printr-un glob fosforescent care urcă și coboară, lent, ca globul din Times Square de Anul Nou. Păstrând proporțiile, pentru că ăla doar coboară și doar o dată pe an. Globul afișează anul 2010. Pe rulotă este inscripționată, cu litere de foc, o adresă de internet: www.sorcieresdefrance.org. Rulota are și o firmă luminoasă pe care scrie: Esmé, clarvăzătoare practicantă. Exact când băieții se apropie, tot mai curioși, de rulotă, globul își pierde ritmul și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
coboară, lent, ca globul din Times Square de Anul Nou. Păstrând proporțiile, pentru că ăla doar coboară și doar o dată pe an. Globul afișează anul 2010. Pe rulotă este inscripționată, cu litere de foc, o adresă de internet: www.sorcieresdefrance.org. Rulota are și o firmă luminoasă pe care scrie: Esmé, clarvăzătoare practicantă. Exact când băieții se apropie, tot mai curioși, de rulotă, globul își pierde ritmul și începe să urce și să coboare halucinant, afișând, alandala, cei mai diverși ani. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Globul afișează anul 2010. Pe rulotă este inscripționată, cu litere de foc, o adresă de internet: www.sorcieresdefrance.org. Rulota are și o firmă luminoasă pe care scrie: Esmé, clarvăzătoare practicantă. Exact când băieții se apropie, tot mai curioși, de rulotă, globul își pierde ritmul și începe să urce și să coboare halucinant, afișând, alandala, cei mai diverși ani. Lionel se uită la ceas, vede că razia și scurtătura i-au economisit destule minute până la plecarea trenului și le propune: — Intrăm
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
intrare. Globul se oprește brusc și afișează din nou 2010. O cameră de luat vederi, în infraroșu, se rotește indiscretă deasupra lor. Ușa se deschide pneumatic. Cei trei urcă. Ușa se închide brusc în urma lor. Jaluzele metalice coboară la ferestre. Rulota este împărțită în două compartimente printr-un perete translucid, ca la bănci. Într-o parte stau clienții - cam înghesuiți, în cazul de față, pentru că sunt trei și Roman face cât doi -, în cealaltă, prezicătoarea. Esmé are în jur de 40
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ani, păr negru, lung, o coroană pe cap și, în general, arată ca o clarvăzătoare care apare la posturi de televiziune regionale. Lângă ea, un pitic - Edy -, care o ajută cu recuzita show-ului. Comunicarea între cele două compartimente ale rulotei se face prin microfoane și difuzoare. Totul este foarte high-tech. Transferul banilor și al obiectelor de la clienți la ghicitoare - pardon, la clarvăzătoare - se face printr-un sertar glisabil, ca la casieriile băncilor. Lionel, sigur de câștigarea pariului, face o excepție
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt rus, sunt polonez! se enervează Roman. — Slavule, ești pregătit? Nu vreau s-aud! Păstrează-ți banii, nu vreau s-aud! Face o criză de isterie, e gata să rupă clanța, clatină rulota s-o dărâme și începe să cânte un marș rusesc ca s-o acopere pe Esmé. Prima oară când Roman trage aer în piept, clarvăzătoarea profită de momentul de liniște ca să-și decarteze prezicerea: — Tu ai venit la timp: o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de patriotism prost înțeles. Dar treacă de la mine, n ai avut o viață prea fericită, măcar să dureze cu o zi mai mult decât ți-a fost scris. Gata, afară, până nu mă răzgândesc. Roman și Lionel sar și ei din rulotă. Lionel întinde palma către cei doi tovarăși. Kiril nu înțelege. Lionel îi explică: — Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi curat - exact de dimensiunea rulotei -, care contrastează puternic cu mizeria din jur. Vede, sticlind în întuneric, printre cartoane, la înălțimea de 140 cm, doi ochi. La înălțimea asta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi curat - exact de dimensiunea rulotei -, care contrastează puternic cu mizeria din jur. Vede, sticlind în întuneric, printre cartoane, la înălțimea de 140 cm, doi ochi. La înălțimea asta, nu pot fi nici de câine, nici de cal. Sunt ochi de pitic. Edy se apropie fără
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai obosită. A început să i se pară că nu mai vede atât de clar în globul de cristal. Îi e frică să-și ghicească propria moarte. Ar însemna să încalce statutul asociației Sorcières de France. Interviul are loc în rulota ei. Esmé arată strălucitor, cu coama de păr blond proaspăt scoasă de la curățătoria ecologică. Cu o mână mângâie globul de cristal, cu cealaltă, țeasta lui Edy, piticul. Gérard în persoană e cel care-i ia interviul. Se află în jumătatea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Esmé arată strălucitor, cu coama de păr blond proaspăt scoasă de la curățătoria ecologică. Cu o mână mângâie globul de cristal, cu cealaltă, țeasta lui Edy, piticul. Gérard în persoană e cel care-i ia interviul. Se află în jumătatea de rulotă destinată clienților, înghesuit cu toată echipa tehnică. Esmé a insistat să fie respectate toate condițiile unui ghicit ca lumea, iar ușa de la rulotă să fie închisă, să nu i se răspândească puterile magice în câmp deschis. Gérard începe cu o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Edy, piticul. Gérard în persoană e cel care-i ia interviul. Se află în jumătatea de rulotă destinată clienților, înghesuit cu toată echipa tehnică. Esmé a insistat să fie respectate toate condițiile unui ghicit ca lumea, iar ușa de la rulotă să fie închisă, să nu i se răspândească puterile magice în câmp deschis. Gérard începe cu o scurtă introducere: — De aici a început totul. Cum a spus cândva Sartre, citez: Totul trebuie să aibă un început, am încheiat citatul. — Și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pensie ca să pot să-l întrețin pe-ăsta mic, arată ea spre Edy. O să trăiască o sută douăzeci de ani. O să facă americanii un film despre el. Am vândut deja drepturile de autor. Din ce credeți că mi-am cumpărat rulota asta? — Interesant. Dar cred că telespectatorii noștri ar fi mult mai interesați să afle dacă vă mențineți prezicerea pentru Lionel Frunza. Lionel dă sonorul la maximum. Cade în genunchi și își face trei cruci mari. Esmé mângâie, absentă, globul de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
euro din portofel și un fir de păr din freză. Le pune pe farfurioara pe care i a trimis-o Edy prin intermediul sertărașului. Piticul trage spre el farfurioara și retrimite sertărașul cu un bon fiscal. — Păstrați bonul până la ieșirea din rulotă, își ia Esmé măsuri de prevedere, pentru cazul în care cineva de la Fisc s-ar uita la emisiune. O să puteți să-l decontați. Esmé arde firul de păr. Face să leviteze globul de cristal. Extenuată, îi spune cu dispreț lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fi schimbat prea mult datele problemei. Măcar așa, pentru câteva zile, am fost în centrul atenției. Am fost cineva. Am fost băgat în seamă. Am simțit că exist. Oare dacă s-ar lua povestea de la început, aș mai intra în rulotă? Sigur n-aș mai intra. Dar atunci, n-ar mai exista cartea. Și nici eu. Măcar așa, s-ar putea face un film după romanul ăsta. Eventual, o coproducție româno-franceză, filmată la București și cu câteva exterioare din Angers - să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mirat să mă vadă. Am Întârziat cumva ? — Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram priveliștea. Fac un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă. Oricum ! zic, ridicându-mă rapid. Sinceră să fiu, nu sunt Încă gata. Vrei să intri câteva minute ? — Sigur, zice Jack zâmbitor. Mi-ar face plăcere. — Și trimite-ți mașina la plimbare, adaug. Nu trebuia să vii cu ea ! — Nici tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atunci, Dumnezeu ți l-a trimis pe acest nenorocit să-i Îndulcești existența, așa, cât te pricepi, cu umorul și cu poveștile tale. Peste noapte, pe una din ,,aleile,, ghetoului, nu departe de unica sursă de apă, au apărut două rulote În care-și duc traiul vreo douăzeci de suflete, de la prunci care merg de-a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]