4,629 matches
-
și-și reproșau că nu au fost destul de vigilenți cu acest obiect rotund din cauciuc. O fetiță dolofană striga din toți plămânii: - Gata!... Terminați cu cearta!... Să continuăm jocul. E zăpăcita de Măriuța...Nu se lasă de băieți, nici în ruptul capului. Când te privește cu ochii ei mari, cu gene groase, în care s-a ascuns tot cerul, nu ai cum să nu o asculți. M-am oprit în loc și mi-am amintit cum și eu intram în jocul băieților
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
să țipe de bucurie, să cârâie, să se zbenguie și să alerge de colo-acolo. În marșul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
de pierdut! -Văleleu! se văicări baba, alergând de colo-acolo căpiată. Iute pe mătură și, spre palat, să duccem îngrozitoarea veste împărătesei noastre! Încălecă pe mătura fermecată, pe care se urcă și namila de lup pârlit și cu un colț rupt, și zburară speriați spre Palatul Iernii. Iar vestitorii Primăverii, văzând că izbândiră-n luptă, când uriașul lup o rupse la fugă urlând, cu păru-n vâlvătăi, se bucurară și strigară: -Trăiască Ghiocel și locotenentul nostru! Trăiască Primăvara și Soare-împărat! Începură
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Stăm așa gravi, timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
de foame! - Nu îmi place matematica! Eram încăpățânată? Foarte bine, dar el cum era? Îmi schimba profesorii ca pe șosete, da de se găsea vreunul destul de priceput încât să-mi bage în cap materia-cheie pe care n-o pricepeam, în ruptul capului. Nici nu-mi dădeam silința, ce-i drept! Cât de ușor strecuram cărți de beletristică între paginile culegerilor cu probleme și orele treceau în neștire, fără ca eu să pot fi în stare să rezolv măcar un exercițiu... Când „schimba
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
văd în fiecare seară cum câte un copil ajunge la spital din cauza unei răceli -e interesant cât de superficiali pot părea părinții din exterior, când vezi, de fapt, câtă tragedie fac dintr-o răceală-, sau diferiți tineri cu entorse, degete rupte, vânătăi infectate, acestea fiind cele mai frecvente pentru vârsta mică. Curentul provocat de acea ușă uitată deschisă devenea tot mai supărător, așa că un oftat, o încruntare, m-am dus să o închid. Nici nu am atins clanța rece și infestată
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Am văzut un înger ce se odihnea Răpus de-a gîndului povară... Și l-am chemat la mine ca să stea Să uite grijile ce-l înconjoară! Era un înger blînd cu aripi rupte, De zborul greu împătimit, Căzuse în durerea unei lupte Cu viața, care aprig l-a rănit! Am văzut un înger care se ruga Cu patos, la lăsarea serii... Privind spre ceru'-nalt, se închina, Oblăduit în mantia durerii ! Am văzut
AM VĂZUT UN ÎNGER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353634_a_354963]
-
este uneori acestă viață colorată ca formele unei femei tușate-n ochiul criptic de bărbat ca un cioban însingurat voi plânge iar după turma mea pierdută des în infinit departe într-o sfântă stea e primăvară e frumos un marte rupt dintr-un poem balcanic cu razele ce cad pe muguri într-o ciudată melopee sorbind lumina și dând viață unui întreg câmp de lumină tot ascultând în graiul ierbii sărutul lutului bătrân acum învăț să merg ca pruncul prima dată
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
petrec. Zâmbesc. Cu ele e vară mereu! Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele -i îndoielnice nici să-i accept hățurile. Chiar dacă-s de argint! Fără căpestre! Azi am de gând să-mi deșeuez caii. să le dau jos căpestrele, să nu-i mai țesăl
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
Sunt cea mai frumoasă femeie... când plouă...!” * Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele - i îndoielnice și nici să-i accept hățurile. Chiar dacă-s de argint! * Cuvintele Cuvintele cădeau grele și rare între noi. Ca bolovanii cădeau cuvintele. Ne ascundeam de ele în hăurile adânci
LUCIA BIBARŢ- VOL. ŞUVIŢE ŞI IRIŞI , 2013 de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353713_a_355042]
-
năpastă, junghi și spin în a mea costă. Cizmele mi le-ai mâncat ca un vierme-n mine-ai stat, zi de zi te-am blestemat să te duci la cel bogat. Nu plâng de cămașa mea că e veche, ruptă, rea, plâng când văd în jur copil fără ghete, trist, umil. Plâng când văd în ochi de mamă zi de zi aceeași dramă în coliba de chirpici cum hrănește pe cei mici dintr-o ciorbă de urzici, pe ștergarul cu
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
mișcare care scoteau niște sunete ciudate - sau mai degrabă niște gemete înfundate - căutând mereu ceva... o rază de lumină... *** Dintr-o dată, în această confuzie de gânduri mi-a apărut în fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă încerca să șoptească ceva... Mi-am încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce în ce mai perceptibil... „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi văd copilul! Cum arată
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ORGOLIU Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 510 din 24 mai 2012 Toate Articolele Autorului l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura
ORGOLIU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347053_a_348382]
-
ridicat ușor, și-a adus un picior lângă celălalt pe aceeași parte și și-a dat drumu’ pe pământ, ținându-se cu mâinile de coamă. Avea multe întrebări de pus, dar s-a abținut. Era recunoscător și nu dorea în ruptul capului să-și supere noul său prieten, poate cel mai bun. - Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis Bătrâna. - Nu, nu voi povesti. Îți promit, căluțul meu drag! Bunicul era destul de supărat. Privea încruntat
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
furtună care provoacă dezastre: „Și ramuri care altădată / Împodobeau pădurea toată / Deodată-s rupte la pământ / De iureșul acelui vânt...// Și din rafală în rafală / Natura toată se-nfioară, / Nu poate crede că văzduhul / Nepăsător e precum vântul.// Privește ramurile-i rupte / Muguri pe jos, frunze căzute.../ Și cheamă-n gând doar resemnarea, / Care-i alungă ușor teama / Și care-i spune / Că tristețea / Înnobilează frumusețea” (Furtuna). Pentru poetă, „Clipa de vrajă” - nu e decât un „voal de vis amăgitor” în care
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
Nu știi nimic! a continuat de data aceasta râzând ca un nebun! Am luat premiul întâi. Tu ce premiu ai luat, fa, că te ține mă-ta așa îmbrăcată? Am rămas cu privirea pierdută spre el; uitasem și de rochia ruptă și de durerea din pulpă, pe care nu îndrăzneam să o frec sau să-i spun lui tataie, pentru că îmi căuta prin iarbă cealaltă sanda. -Spune-i, br, nea Gogule, că doar știi că .....! i-a spus Marin lui tataie, care
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
au bombardat nemții și americanii nu s-au zăpăcit oamenii în așa hal. Mă uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun nicio întrebare. -Unii s-au aruncat de la ferestrele podului; pe scară numai țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile. Care cum scăpa, fugea de nebun spre poartă, cât îl țineau picioarele. Urlete și nenorocire mare, tataie! -Păi de ce? l-am întrebat cu jumătate de voce, de frică să nu-mi spună iarăși că nu m-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
bușeli, adică lucruri necurate”, au început bușeli și tropăieli pe acoperiș, de au crezut săracii că le pică podul în cap și s-au zăpăcit toți și au vrut să fugă. Nici la război nu au fost atâția cu oasele rupte! A fost prăpăd mare! Eram mirată, iar în mintea mea nu erau decât țărani care țipau de durere și schilozi, fugind spre porțile palatului cu burțile goale și cu frica în sân. -Și tu ce ai făcut? -Eu nu am
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
victimă a unui accident de muncă! Cine naiba ar suporta spitalizarea și toate cele legate de un tratament medical? În loc să fac turism ecumenic, precum ne-a îndemnat ministrul blond al turismului, să zac într-un pat de spital cu picioarele rupte eu, nu patul care e deja paragină, nu-mi convine... Am introdus toate cifrele în abac și am sunat la niște prieteni care nu-mi răspundeau, îndelung. Până ce un elicopter al armatei americane m-a somat să încetez transmisia că
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
genunchii, primind lovituri în plex, șuturi în fund și privind din unghiul meu îngust, cum se moare de foame la propriu, cum se ucide din dragoste ... Dar experiențele mele pot fi, și sunt, generalizate, extrapolate, combinate și asociate cu imagini rupte ca din peliculele filmelor italienești din anii 50. Realitatea iese ca cerneala printr-o sugativă bună, și depășește mitul ficțiunii pe care, inițial, contez. Nu am o carte anume pentru care aș fura sau ucide. Toate îmi sunt dragi sau
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
eu sunt Vasile! - Cine? Ce? Nu vă știu, de unde... Băiatul scoate de la spate un buchet impresionant de flori. Lenuța mai are un pic să leșine. - Sunt Vasile, băiatul care acum... cred că sunt vreo doi ani de atunci... aveam piciorul rupt, pus în ghips. Treceam prin parc și am scăpat cârja. Dumneavoastră m-ați ajutat... Vă rog să primiți aceste flori în semn de mulțumire! De atunci au rămas împreună. Era o femeie, într-adevăr, fericită! Dumnezeu i-a scos în
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
copii, chiar preluându-i de la părinți. Iar pe bătrâni i-au rupt de familia lor prin pensii, cărora înainte de anul 1850 nici nu li se cunoștea numele. Prin aceasta, cele trei vârste, cum le-ați numit Sfinția Voastră, sunt complet rupte unele de altele, structura familiei fiind pulverizată. - Occidentul cunoaște de mult aspecte mult mai grave ale acestor realități, chiar dacă au creat aziluri superdotate pentru bătrâni, din care lipsește cu desăvârșire căldura dragostei familiei. Asta au făcut în primul rând. Au
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
nimic? - Ei, școală, are optșpe, gata școala, o dă pe familie. Se iubesc mă, o să-i ajut eu, mergem înainte. - Tu cu ce să-i ajuți, că nu degeaba te cheamă Tulbure. În afară de mârțoaga asta de cal și căruța aproape ruptă, ce mai ai? - Am îndrăzneală și contează. - Ai pe naiba, cu ce faci nunta? - Am gândit-o eu cu Miorița, nevastă-mea și o să fie de pomină. Dobre a lucrat controlor la CFR și când i s-au găsit banchete
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
satisfacție ironică și a zis doar atât: - Tată, neica m-a bătut și nu... - Și nu te-a bătut bine! Asta ai vrut să-mi spui, nu? l-a întrebat taică-său privindu-l încruntat. Ce-i cu pălăriile astea rupte? Am venit la muncă, ori la distrus recolta? Din semințele care le făceau astea rupte, se putea produce aproape o jumătate de litru de ulei. Tu..., tu nu ai știut că uleiul s-a scumpit, că a sărit de la 9
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]