4,986 matches
-
anumit moment în care să scrii zilnic? Sau scrii pur și simplu atunci când îți vine? Sau cum? Chiar vrei să știi?... îmi răspunse el oftând. Mă trezesc la șapte și scriu întruna până la douăsprezece. Între douăsprezece și unu citesc poezie rusă - în traducere, din păcate. Un prânz frugal, apoi istoria artei până la trei. După care, timp de o oră, filozofie - nimic tehnic, nimic greu. De la patru la cinci: îmi consolidez cunoștințele de germană. După care, până la cină, mă odihnesc și citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe Evtușenko, dar era plin de Vîsoțki. Nu auzisem de acesta, nu știam nimic despre poezia lui. A început să-mi recite în rusește, convins că-l înțeleg. I-am spus că nu pricep nimic. „Păi, tu n-ai făcut rusă la școală? Cum să nu pricepi?“ „Nu înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poezia lui. A început să-mi recite în rusește, convins că-l înțeleg. I-am spus că nu pricep nimic. „Păi, tu n-ai făcut rusă la școală? Cum să nu pricepi?“ „Nu înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui Matvei cum eram cât pe ce să învăț rusa prin corespondență. În clasa a cincea, ne recomandase profesoara de limba rusă să scriem la Moscova, la Pionerskaia Pravda, că dorim să corespondăm cu pionieri sovietici. Ne vor răspunde, vom primi scrisori, ne vom face prieteni dintre școlarii sovietici, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Londra la sfâșitul secolului trecut apare o familie de bătăuși - familia Hooligan - iar manifestările huliganice sunt astăzi inteligibile și În esperanto; melodia Charmante Katherine cântată cu cuvinte nemțești și cu acompaniament de flașnetă produce cuvintele „caterincă“ (=flașnetă) și „șarmanka“ (În rusă = flașnetă), dar nu e imposibil ca ea să aibă și o legătură cu armele sovietice din al doilea război mondial: „Katiușele“; „dame Jeanne“ pleacă din Franța și ajunge În Italia „damigianna“ transformându-se până la noi În „damigeană“ și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-a mirat el, apoi, jucându-se cu foarfecele și cu mașina de tuns În părul meu Încâlcit, a Început să-mi vorbească despre numele proprii. Am aflat că numele meu deriva din Grigore, adică din slavul Grigorii diminutivat În rusă sau În ucraineană la Grișa, Grița sau Grițko, articulat apoi, după obiceiul vechi moldovenesc În Grițul și pronunțat Grițu. Probabil că n a fost intercalat mai târziu pentru a ușura și mai mult pronunțarea În română, dar asta nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Este doar un costum de lucru. Sub lumina unui spot șovăitor, care aruncă un cerc decolorat de lumină pe scena argintie, stă foarte drept și face o introducere bombastică într-o limbă pe care Jonathan n-o înțelege (să fie rusă?) O pauză. Se întoarce cu spatele spre spectatori, apoi se răsucește imediat și apare cu o mustață falsă lipită pe buza de sus.Vrând să pară un om foarte important, rege sau politician, ține un discurs. Cineva râde. Altcineva îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În Învățământ: erau lipsiți total de talent pedagogic, țipau la copii și nu știau să explice. Una dintre ăștia era madam Lizi, a cu ouăle lui Tatapopii. Așa zisese chiar ea: „Foarte bune și proaspete ouăle matale!”. Un profesor de rusă și franceză, Dordonea, așa-l chema, a prins din zbor chestiunea și și-a exprimat părerea că Tatapopii ar fi preferat, desigur, să i se mângâie ouăle, nu să i se spargă și să i se mănânce. Până să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul tumbelor sale, elevi studenți ingineri medici, rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lor, dar m-au primit. Aveau o cameră liberă și m-au acceptat, când a trebuit să mă mut la București. Nu v-am spus, coniță, până acum câțiva ani am fost profesor de liceu. Predam limbi străine, mai ales rusa. Știam ceva și de la maică-mea, a fost mai ușor pentru mine după război să studiez rusa. Dar după măgăria aia... mă rog, n-am apucat să vă povestesc. Mi s-a înscenat o tâmpenie acolo, în provincie. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă mut la București. Nu v-am spus, coniță, până acum câțiva ani am fost profesor de liceu. Predam limbi străine, mai ales rusa. Știam ceva și de la maică-mea, a fost mai ușor pentru mine după război să studiez rusa. Dar după măgăria aia... mă rog, n-am apucat să vă povestesc. Mi s-a înscenat o tâmpenie acolo, în provincie. De fapt, niște exagerări bine regizate. În legătură cu relația mea delicată... extrem de delicată pot spune, cu adolescenții. Între care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
casă nici nu se mai pot depozita cum trebuie, stau în vestibul într-o cutie de carton cât o cameră presurizată, de unde extrag, când mi-aduc aminte, o ediție bibliofilă cu legătură neagră sau albastră, în genul volumelor din „Cartea rusă”, în care scrâșnea la pipăit cleiul descompus în solzi. Am sentimentul că degeaba aș începe acum să-i povestesc Zinei despre Ana Pauker, fostul ministru de externe de pe timpul lui Groza, deși probabil tocmai aerul ei de inocentă, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
regim declarat ateu, și aș fi murit de foame cu studiile clasice, atunci, imediat după război, când s-au desființat nu numai catedrele de latină și greacă, ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în legătură cu rușii, subliniind faptul că aceștia nu-l bănuiesc. De la acest informator și din alte surse, desigur, menționă el, aflase despre o sesiune extraordinară prilejuită de prezența diplomatului Volkovski, proaspăt sosit de la Sankt Petersburg la București. În prezența delegațiilor reunite, rusă și turcă, acesta dăduse citire textului unui ultimatum din partea guvernului rus. Se ridicase apoi generalul Kutuzov, care se adresase membrilor delegației turce, informându-i că, din acel moment, armistițiul înceta. În consecință, trupele rusești erau pregătite să treacă Dunărea. „Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în termeni diplomatici, desigur. Nu se știa prea bine care din cele două delegații ar fi trebuit să intre prima în sală. Cea rusă sau cea turcă? La ora fixată, însă, plenipotențiarii rezolvară situația venind de capul lor, într-o ordine aleatorie. Un rândaș încă mai azvârlea cu târnul după cerșetorii și câinii vagabonzi care călcau mereu covorul de la intrare, înjurându-i tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar omul înnobilat cu titlul de prinț al Moldovei, seniorul negoțului din trei imperii și nu numai, cel mai bogat și mai influent om din Balcani, zaraful vizirilor, sultanilor, domnitorilor, mitropoliților și boierilor divaniți, prietenul generos al generalilor, susținătorul armatelor rusă și turcă, miluitorul și binefăcătorul săracilor, ocrotitorul cumunităților de armeni, oriunde s-ar fi aflat ele, din Orientul Mijlociu până la Viena și Sankt Petersburg, ctitor al mai multor biserici armenești. Acum stătea față în față cu singurul om din această parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși mai târziu, la Universitate, acceptasem evidența lingvistică: francezul corridor (numind coridorul, culoarul nostru) devenise În rusă karidor, sub această formă trecând În Basarabia rusificată, unde româneasca Îl Înmuiase (oleacă) - totuși, etimologia propusă, la Început de tot, de mama era atât de mult mai frumoasă, Încât În mod necesar era și răpitor de adevărată: «Calidor, carevasăzică: dor-frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
armia rusească (cea care zicea că pornește războiul-sfânt Împotriva păgânilor, până la liberarea Țarigradului, dar se așeza cu nădejde În țările românești, prietene cică și uita să se mai Întoarcă acasă - un an, șapte ani, douăzeci de ani...), a desăvârșit administrația rusă, după ocuparea „Bessarabiei”, În 1812: Ca recompensă pentru cine știe ce mari-merite, un Italian (putea fi german, francez, englez, fiindcă, la urma urmei, cine a făcut Rusia Mare? Suedezii - au Întemeiat-o; Germanii i-au făcut armata, administrația, industria; Francezii: diplomația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sută de persoane. Conversația s-a Învârtit În jurul lui Khayyam. Din toate gurile țâșneau catrene și snoave, se Însuflețeau discuții, deviind adesea către politică; cu toții păreau să Întrebuințeze cu dibăcie persana, araba și franceza, cei mai mulți posedau unele noțiuni de turcă, rusă și engleză. Mă simțeam cu atât mai ignorant cu cât ei mă considerau, cu toții, drept un mare orientalist și specialist În Rubaiate, apreciere cu totul exagerată, aș spune chiar excesivă, dar pe care a trebuit să renunț iute să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o săptămână de la sosire, izbucni prima criză. Dintre sutele de personalități care, În fiecare zi, veneau să le ureze bun venit americanilor, unele l-au Întrebat pe Shuster când socotea că avea să facă vizite la legația engleză și cea rusă. Răspunsul său a fost evaziv. Dar Întrebările au devenit insistente, iar chestiunea a luat amploare, suscitând dezbateri Însuflețite În bazar: avea sau nu americanul să facă vizite de curtoazie la legații? Acestea lăsau să se Înțeleagă că fuseseră batjocorite, climatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aprobarea Londrei și că trebuia să capete satisfacție În patruzeci și opt de ore. Primul punct: concedierea lui Morgan Shuster. Al doilea punct: să nu mai fie folosit niciodată un expert străin fără a se obține, În prealabil, consimțământul legațiilor rusă și britanică. XLVII La sediul Parlamentului, cei șaptezeci și șase de deputați așteaptă, unii cu turbanul pe cap, alții purtând fes sau tichie; unii „fii ai lui Adam”, dintre cei mai militanți, sunt Îmbrăcați chiar după moda europeană. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Acela a fost sfârșitul visului meu de pianistă. Am stat în spital două luni. Degetul a început să se miște imediat după ce m-am internat, așa că m-am putut întoarce la conservator ca să-mi termin studiile, dar din mine disp\ruse ceva... o energie prețioasă... se evaporase din interior și dusă a fost. Doctorul mi-a spus că eram labilă psihic și că ar fi mai bine să renunț la visurile pe care mi le făcusem. De aceea, după absolvire, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bietul papà doar atât mai putea face. Totul era așa cum Îl lăsase el, i-ar fi plăcut și ei să fi Învățat, ca să poată citi lucrurile acelea, dar erau scrise În franceza veche, În latină, În germană, până și În rusă, pentru că papà era născut și-și petrecuse copilăria În locurile acelea, era fiul unui funcționar de la ambasada franceză. Biblioteca lui conținea vreo sută de volume, cea mai mare parte (și am exultat) despre procesul templierilor, de exemplu Monumens historiques relatifs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam felii groase de pâine neagră cu zacuscă de casă. Dacă găseam o sală liberă, intram și jucam lapte-gros. O suplinitoare de rusă îi ținea în poală fruntea unui suplinitor de franceză. Un altul băga capul între cracii celui din față, înclinat la 90 de grade; la rândul lui, și el ținea între craci capul celui din spate și tot așa. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
timp cu cea a revizuirii clauzelor navale din tratat. Acestea erau cele două obiective esențiale ale revizionismului rusesc pe care politica externă a Imperiului le-a urmărit cu tenacitate în urma Războiului Crimeii. Reactivarea „problemei orientale” în 1875-1876 și declanșarea războiului ruso/româno-turc a readus în discuție, între alte chestiuni, pe aceea a viitoarelor „sfere de influență”. Astfel, în 1876-1877, prin câteva înțelegeri secrete, în caz de înfrângere a Imperiului Otoman, Austro-Ungaria urma să primească Bosnia și Herțegovina, în timp ce Rusia să revină
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]