1,975 matches
-
de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se duce, se tot duce în peisaj, piatră cu piatră, potrivind, un drum flancat, de-a stânga și de-a dreapta, cu sarcofage, urne, mauzolee, păstrând cenușa, oseminte-adăpostind. Așa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntînd în mare-mpărăție a vieții-naintînd prin moarte sădită-n șiruri de două părți. Cei de la umbra chiparoșilor în sarcofage dorm, ascultă sunetul de securi și de lănci, marșul cohortelor, roțile de care, nechezul cailor. Acestea toate, la rândul lor, acuma nu mai sunt, dar morții cei mai vechi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Întrebare decît a afirmație. Am Încredere În Dan. Încredere absolută. Nu cred că e genul de om care să aibă o aventură și chiar dacă ar avea, nu cred că Îi place În vreun fel de Lisa. Dar vorbele Lindei au sădit o sămînță de Îndoială și, În vreme ce Dan joacă table cu Gregory, nu mă pot abține să nu-l urmăresc cu atenție, ca să văd dacă nu cumva Îi aruncă Lisei priviri mai dese decît ar fi normal și dacă se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
după aceea a citit povestirea. Andrei Ionescu nu era deloc afectat de sentimentele lui Zogru. De îndată ce acesta îl părăsise, pentru el întâlnirea cu Giulia luase forma unei bagatele. Nu mai era nici urmă din sentimentele pe care Zogru i le sădise. Andrei Ionescu era neatins, ca și când întâlnirea cu Giulia fusese un accident, o prostioară care îi umpluse ziua de ieri. Descoperirea aceasta îi dădea fiori: nu-i rămânea decât să stea aproape permanent în individ și să-l uzeze rapid. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la rezultate dezastruoase: distrugerea mediului, dispariția viețuitoarelor și pierderea tuturor bogățiilor și frumuseților pe care ni le oferi. Pentru a nu da cu piciorul la tot ceea ce ne înconjoară putem face mici acțiuni ce pot repara greșelile de neiertat. Putem sădi fiecare dintre noi câte un pom, să nu te mai murdărim aruncând gunoaie pe jos și începând să reciclăm. Fiecare dintre noi dorește pentru copiii săi să-i vadă crescând întrun mediu curat, nepoluat jucându-se în lumina razelor soarelui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fii bucătăreasă. Dar dacă nu prea mă descurcam în bucătărie, mi-era în schimb foarte drag să am grijă de casa mea. Era așa o dulceață în a hotărî unde să pui un scaun sau în a alege ce să sădești în grădină. Îmi făcea o imensă plăcere să-mi fac o ordine a mea și cântam încetișor ori de câte ori dădeam cu mătura sau când făceam patul. Am stat ore întregi să aranjez vasele în bucătărie, mai întâi în ordinea mărimii, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ce vin pe urmele mele. - Toiagul, tot toiag rămâne, se bosumflă el. - Bine. Dacă nu vrei să-i ucizi, dă-mi măcar de știre ce au pus la cale. Dacă aflu din timp ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-un târziu. Dacă tot o să mor, mi-am zis, măcar să le vâr teama În suflet. - Tatăl Îl iubește pe cel pe care l-a trimis În lume, le-am șuierat. Se cutremurară, amândoi. Oare cuvintele sunt ca semințele? Le sădești ca să dea rod? Pfuuh, uite că sădisem frica În mintea celui dintâi păzitor care stătuse de vorbă cu mine, iar spaima rodise acum În tovarășii lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi-am zis, măcar să le vâr teama În suflet. - Tatăl Îl iubește pe cel pe care l-a trimis În lume, le-am șuierat. Se cutremurară, amândoi. Oare cuvintele sunt ca semințele? Le sădești ca să dea rod? Pfuuh, uite că sădisem frica În mintea celui dintâi păzitor care stătuse de vorbă cu mine, iar spaima rodise acum În tovarășii lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș! Câine de pripas! Îmi spuse unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar, iată, decât să dăm piept cu alții, mai bine am fugit Încoace, În pădurile astea unde nu calcă nimeni. Nu e vorba de frică. Dar altminteri, ne stingem. - Moru zicea că cine spune vorba, nu se stinge. Că Își sădește neamul de-aci Înainte pentru totdeauna. - Pot să-mi sădesc neamul, oricare ar fi vorbele pe care le rostim. - Atunci, ce să-ți mai spun eu? Că dacă nu vorbești aceeași limbă cu ceilalți, o să rămâneți aici, mereu? Singuri, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am fugit Încoace, În pădurile astea unde nu calcă nimeni. Nu e vorba de frică. Dar altminteri, ne stingem. - Moru zicea că cine spune vorba, nu se stinge. Că Își sădește neamul de-aci Înainte pentru totdeauna. - Pot să-mi sădesc neamul, oricare ar fi vorbele pe care le rostim. - Atunci, ce să-ți mai spun eu? Că dacă nu vorbești aceeași limbă cu ceilalți, o să rămâneți aici, mereu? Singuri, În pădurea asta, În care nici foc nu faceți, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ultima dată, că au trecut și pe la noi, nu ăia de pe Jiu, ci mai de pe lângă noi, erau de la Mina din Plesneaua, peste deal de Șoptireanca, au auzit chemarea și au sărit și ei să facă ordine, dacă era cazul, să sădească zambile și micșunele să miroase revoluția a grădină și curățenie, s-au strâns și au făcut popas la intrarea în pădurea Obancea, partea de a luat-o generalul Goncea, nu plecaseră toți, era doar șase-șapte camioane și vreo zece dubițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că la război (sau oriunde mor oameni), primul căzut e - culmea culmilor - cel mai bun dintre noi, cel cu o figură de înger zâmbindu-ne din fotografia alb-negru, cel care își îmbrățișează părinții în imagini filmate cu încetinitorul, cel care sădește pomi și spune în interviuri lucruri despre Dumnezeu. În lupta tuturor cu moartea, primul căzut e Hector, și dacă până atunci nu-l suportai și-i ziceai cară-te, acum că a murit îți dai seama că ai scuipat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ar fi scăpat de atâtea lucruri! Odată, i-a trecut prin minte că, dacă într-o zi va ajunge Președinte, va impune o materie obligatorie în toate școlile: „RĂZBOIUL“. Războiul ar fi predat din primul moment, de la grădiniță, și ar sădi în spiritul copiilor convingerea că nu e deloc vorba de o aventură romantică jucată de eroi chipeși și infirmiere frumoase, ci de o adevărată anticameră a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să-mi spăl fața în roua dimineții...” Revăd din nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele mătură, altele scutură, unele sădesc, altele aerisesc. Prin fereastra deschisă intră soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și râs vin în sunet de tobă și fluier! Mielușeii zburdă pe câmpii. Toți oamenii
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
articol, vreau să vă aduc aminte de rolul dascălului în viața copiilor. Inima mea mi-a spus mereu așa: “Dați-le culori și lumina curcubeului din sufletul lor va sta drept mărturie pentru dragostea și încrederea pe care le-am sădit-o în inimă. Priviți-le ochii și veți vedea spicul roditor, ritmul horelor străbune, vestitoare de trăinicie și de bună simțire. Din sufletul lor va izvorî lumina primitoare a vieții, îndreptată spre visul de vară, cu miresmele vacanțelor făuritoare de
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
În mod firesc, orice moment aniversar îndeamnă la reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul de șlefuire a tot ceea ce înseamnă zestre nativă, ceea ce se realizează, în mare parte, în școală
La ceas aniversar. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_578]
-
sat, mergeau însoțite de bărbații lor, la braț. Duminica, de la biserică, se ducea în cimitir, la mormântul mamei ei și la cel al lui George; aprindea lumânări și tămâie și, de primăvara până toamna târziu, îngrijea florile pe care le sădise pe cele două morminte. Aici era liniștea ei sufletească, aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o vadă tristă. De multe ori se întâlnea și cu mama lui George
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ți-a teamă? <sidonia>: că nu te iubesc? <sidonia>: că vreau să te folosesc? <vick47>: nu mai are importanță <vick47>: niciodată nu m-am gîndit la tine că la o iubita <vick47>: nu ți-am dat speranțe, nu ți-am sădit iluzii <vick47>: nu. Eu am facut-o <sidonia>: că te cunosc mai bine decît te cunoști tu <sidonia>: oh, nick, am fi fost fericiți <sidonia>: dar ești slab, ești prea slab! <sidonia>: și nu ai încredere <sidonia>: pling, să știi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
poate, chiar de Dumnezeu, pentru a mai potoli dezmățul, Însemna moarte. După ce, la facerea lumii, orice Împreunare dintre bărbat și femeie aducea viață, numai viață; nicăieri, la Începuturi, nu s-a vorbit despre plăcere, aceasta probabil că fusese mai tîrziu sădită În om, de către vreun demon neștiut. Perversiunile răscoleau instinctul uneori adormit; Într-un extaz de cîteva clipe, bărbatul risipea o sămînță tot mai rar sortită procreației. Protecție, sex oral, anal, protecție, mai ales, se ivise o boală nimicitoare: În jurnale
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mintea femeilor; el culesese, cîmpia era plină, dealurile. Floră spontană; culturile, tot mai restrînse, erau doar pentru cei dornici să aleagă de acolo o femeie plantă, ferită cu grijă de relele ce pîndeau dincolo de răzor, pe care, apoi, să o sădească Încrezători În ghiveciul strîmt al căsniciei. Femeia-floare era tot mai mult Înlocuită cu femeia-buruiană - tot culesese, fără nici o strădanie, Thomas; bălării de leac; chiar Îl vindecaseră; se dovediseră femei potrivite lui și altora ca el - prin similitudine, bărbați-bălărie. Iubiri vegetale
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ajuns la fericirea adevărată. Fericirea este dincolo de sine, ba chiar s-ar putea spune că este fericit cine este dispus să înceapă în fiecare zi să semene boabele păcii, bucuriei, serenității, reconcilierii, concordiei, speranței etc. pe care Dumnezeu le-a sădit în inima sa. 2. Nivele diferite de transformare ale unei fericiri permanente Nu vom obosi repetând până la sfârșitul acestui volum că fericirea nu este atât un rezultat episodic al unei stări de spirit sau al unei acțiuni extraordinare cât mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
trimis activiștii sarcină, la aceiași caralii, să dinamiteze tot județul... Noroc că, prin dinamita aia, cu puțin timp înainte, artificierii primise și ei sarcină de amestecase și niște îngrășămînt chimic (cu aceiași încărcătură să arunce în aer, dar să-și sădească). Așa că dinamita aia n-a mai funcționat complect, iar în capul nemților de dedesubt s-a prăbușit doar trei comune și-o stație de epurare... Și, uite așa, s-a scurs cel puțin cinșpe ani, de când nimeni nu s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Iehova, și a cărui nădejde este Iehova! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile către râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]