KorAP: Find »[drukola/base=sălta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

rău la întristarea. Au ping-pong, televizor, celule individuale. — Ia loc, Doris, am spus cât se poate de calm. Îți iau ceva de băut. Fat Paul! — Beau doar apă. — Apă minerală sau de la robinet? — De la robinet e foarte bună. M-am săltat de la masă și m-am târât până la bar în cogeamite costumul meu. M-am întors. Doris se uita în jurul ei cu ochiul unui antropolog... Acum câteva luni, Fielding îmi trimisese un exemplar din prima carte a gagicii, un volumaș de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ridicate pe un covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și gaura ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi aruncă o privire bărbătească. . Cred că mai era și o lacrimă sau două în ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
o femeie e: pot s-o fut. La fel, prima întrebare pe care mi-o pun în legătură cu un bărbat e: pot să-l bat? Acum trei ani, acum trei luni, acum trei săptămâni aș fi reacționat la cuvintele lui Martin săltându-l în picioare și vârându-i un cap între ochi. Dar cine știe din ce motiv obscur (și cred că până la urmă e ceva legat de numele lui, care seamănă așa de mult cu cel al palidei mele protectoare) am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Nu eu, tu! E o greșeală de tipar, o nenorocită de greșeală! — Hei. Hei. Liniștește-te. Doamne. Într-un fel, Alec avea dreptate. De fapt eu mă născusem cu meteahna asta. Tatăl tatălui meu era falsificator de bani și fusese săltat de multe ori. Una din nereușitele lui bancnote de cinci lire se mai află încă înrămată deasupra barului de la Shakespeare. Arată groaznic. Ca un prosop de față. Chiar tatăl meu are un cazier încărcat, un precedent realmente util - mira-m

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
În tot materialul ăsta se întâmplă același și același lucru. — Am înregistrat totul. Aparatul ăsta poate să transmită simultan și ulterior. Acțiunea s-a domolit. Butch vorbea acum, încet, cu ochii îndreptați spre cameră. O clipă, capul meu s-a săltat și a privit peste burtă, după care s-a prăbușit la loc. Ce spune Butch? Contrastul vizual. Tinerețea și bătrânețea. Eu sunt senină și limpede ca o dimineață. Un act de generozitate estetică. Dea. Am priceput. — Hei, Butch, câți ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un alt pumn în cușca pieptului. Capul îi căzu, deși cuțitul continua să i se miște în mână. Reculul m-a dat înapoi, dar am revenit cu toată forța, avântându-mă cu fruntea înainte în unghi drept, apoi mi-am săltat genunchiul masiv și i l-am trântit în tava descoperită a feței lui. În timp ce te bați, vrei să-i arăți adversarului tău cât mai clar cu putință că el este cel care va pierde. Ca în toate sporturile, un moral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
banul. Banul e întotdeauna implicat. Crunt de astă dată, m-am întors la marea bibliotecă, mi-am suflecat mânecile și m-am pus pe treabă. După o oră, ansamblul era realizat. Mulțumit de opera mea, am făcut greșeala de a sălta tot bazarul pe scară dintr-o dată, cu un singur efort eroic. Totul a mers bine până la ultima treaptă. Apoi m-am clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pentru Butch Beausoleil, pentru Selina Street și pentru o snoabă de curvă de pe Twenty-Third Avenue. Bătrânul meu lebăr a avut parte de confruntări cu toate formele și mărimile, cu bunul și cu răul și cu urâtul. Dar nu-mi pot sălta măciuca pentru Martina Twain, nu, nicicum, domnule. E ca și cum n-ar fi destul de bună pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și atunci le obții pe toate. Ce afacere. M-am răsucit pe burtă și am făcut o flotare sau două. Prima a fost de-a dreptul remarcabilă. Exact o jumătate de secundă, ambele brațe percutând co-instantaneu, și covorul s-a săltat, pocnindu-mă în nas. În timp ce înjuram și bombăneam, suflându-mi praful din nas, a sunat telefonul. Acum zece minute vorbisem cu Martina, și mă cam așteptam să fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
simțit ușa dublă deschizându-se ca în vis și o a treia prezență pătrunzând în spațiul nostru. Selina s-a ridicat dintr-o singură mișcare, și-a întins un picior și a sărit ca o gimnastă în picioare. Mi-am săltat capul și m-am uitat. O excelentă scenă pentru adulți, cu Selina care își strângea șnurul neglijeului ei transparent (cu privirea ațintită în jos, ca și cum ar fi refuzat să recunoască orice implicare - nici chiar ea n-ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/404_a_829

să stai cu noi la masă? Ți-a fost drumul lung și greu: Vrei să-ți dau pătucul meu? Poate-ai obosit, ești mică! -Cum să dorm, măi ursulică? Doar nu-i vremea de culcare, Vreau să-ncingem hora mare. Saltă sprinten păpușica, Mărioara și Florica Și păpușile cu toate, Ursulică toba bate.

PĂPUŞICO, CE MAI VREI?. In: Călătorie în lumea poeziei : o strângere de inimă pentru micii mei prieteni din Laza by VIRGINIA ANIŢESCU (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/404_a_829]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce gândul meu se desprindea de ele, cufundându-se tot mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte una, ducându-le pe pajiști primitoare, însingurate. Ester râdea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
unde m-am retras să-mi îngân romanțele. Nu am mai apucat să mă confesez. Între timp a revenit și celălalt cu Volga. Au vorbit ceva între ei și mi-au dat legitimațiile. Mi-au spus că puteau să mă salte, dar ieșeau din tură și n-aveau chef. Altă dată o vor face, dacă mă mai prind pe-acolo. N-am mai trecut. Peste câțiva ani, în căsuța din colțul străzii aveam să lucrez. Fereastra biroului meu dădea chiar spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
că am viză chiar de la colonelul Pancu? Să n-avem probleme. Personal mi-a pus ștampila de vip colonelul Pancu. Trebuia să facă gestu’. Am oprit-o asistentă pe Ginuța“. Îl asiguram că totul e în ordine și-l mai săltam câteva trepte. În cele din urmă am revenit la masa noastră. Nu mă mai cunoștea. Mi-a făcut semn să mă așez, mormăind ceva, că-i liber locul sau că n-a venit încă tramvaiul. Se prăbușise într-o lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu mai port cercei. Încerca să-mi salte fulgarinul și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta, prefăcându-mă că nu-i observ insistențele. Îi țineam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
listă, e dreptu’ omului să se simtă bine, nu comentez, între intelectuali e posibil să se permită orice și se iartă, nu e ca lumea aialaltă. Dar acu’, ca-ntre noi, de nu-l cunoșteam io pă tov. profesor, vă sălta și vă trimitea la circă. Majuru’ ăsta-i dat în mă-sa, tigru, nu alta. Da’ am intervenit io și a făcut-o uitată. Așa să-i spuneți și lu’ tov. profesor, că a avut noroc cu subsemnatul, adică cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
a întrebat. „Te voiam.“ „Și-acum? Ți-a trecut?“ S-a tras înspre mine. Cu o mișcare bruscă s-a aplecat pe spate și și-a azvârlit piciorul pe umărul meu. Mi-a tras capul înspre ea. Chicotind, s-a săltat puțin și și-a dus piciorul celălalt peste celălalt umăr. Eram acum cu capul între coapsele ei. A zvâcnit din fund și i-am simțit perii pe frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
era tras deoparte de alți doi, trei. S-a apropiat de mine. Cu spatele întors, mi-a șoptit: „Șterge-o. Te ridică dacă n-o ștergi“. Nu mă mișcam. „Șterge-o, mă, fir-ai al dracului! N-auzi că-i saltă pe suspecți?“, repeta scrâșnit. Nu mă știam suspect. Dar l-am crezut. Știam ce înseamnă să fii săltat, la înghesuială. Până se lămureau lucrurile, îndurai cel puțin câteva batjocuri și umilințe. Prima dată o pățisem în anul trei de facultate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Șterge-o. Te ridică dacă n-o ștergi“. Nu mă mișcam. „Șterge-o, mă, fir-ai al dracului! N-auzi că-i saltă pe suspecți?“, repeta scrâșnit. Nu mă știam suspect. Dar l-am crezut. Știam ce înseamnă să fii săltat, la înghesuială. Până se lămureau lucrurile, îndurai cel puțin câteva batjocuri și umilințe. Prima dată o pățisem în anul trei de facultate. M-au luat de la intrarea în Cișmigiu. O așteptam pe Ester. Erau urmăriți atunci pletoșii. Aveam și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
vorbesc așa, da’ vă văd concentrat și credeam că o vorbă mai hazoasă, ca la noi, la români, tradițională, vă mai scoate din probleme. Io fac și cuplete la brigada noastră, că altfel ce să faci cu umoru’. Nu te saltă dacă nu-l prelucrezi creator? ’ Ce că faci bancuri, da’ ce bancuri să mai faci când e problemele așa cum e. Da’ la brigadă mai merge, am fost și la Amara la Cântare, pă interjudețeană. Scotea greu cuvintele de la mine. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
care Paul, răsucit spre bancheta din spate, descoperise parcă neantul și-l studia speriat. S-a întors în cele din urmă spre mine, cu fața prăbușită. — V-au furat pachetu’! Cre’ că ați soilit-o la intersecție și vi l-a săltat. Sau l-ați uitat acolo. Sau nu l-ați mai luat de la galderobă. Ceva ați făcut cu el, de nu-l mai aveți. Mă privea compătimitor, disprețuitor, scârbit, furios. În cele din urmă ura proletară ajunse la suprafață. — Om de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
pe acea Vichi de demult. Parcă abia acum ea va veni dinspre Cișmigiu, mă va prinde de mână și mă va trage spre ea: „De ce nu intri? Intelectual de la Cinematografie și stai ca bișnițarii lângă casă la densitatea aglomerației. Te saltă caraliii și mă pui pe drumuri să-ți aduc mere la Poarta Albă. Poate te mai prelucrează și la voi la partid“. Textul poate face și astfel de minuni. Să-ți ia și să-ți aducă, să-ți dea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
voia să plece, și au dat-o afară. Când m-a văzut, a dat să se ridice. Nu a reușit. Se uita doar la mine cu ochi încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se asupra ei, o Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a dura, pe scări... Stând În prag, masterandul ascultă cum trupul femeii-sicriu se rostogolește, săltând din treaptă-n treaptă, gata-gata să se facă praf și pulbere. Oliver așteptă cu urechile ciulite să audă vaiete și țipete, fiind gata să-i dea victimei, În semn de compasiune, primul ajutor, eventual să sune medicul de gardă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
ai lui. Îl cunoșteau și chelnerii, și șeful de local, și o mare parte din clienții cu care băuse cot la cot, trecând de la o masă la alta. Piața Unirii era un loc străin. Acolo exista riscul să fi fost săltat de poliție și băgat În dubă pentru tulburarea ordinii publice sau chiar pentru atentat la bunele moravuri. Stomatologul era prudent. Nu se expunea decât Într-un loc pe care-l cunoștea, ca pe chipul ospătarului ce-i turna șampania În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]