2,662 matches
-
-lea î.Hr., în timpul babilonienilor, scrierea cuneiformă a atins forma sa clasică, așa cum apare în "Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost scoase la lumină prin săpături la Ninive, capitala imperiului asirian. Un sfert din aceste tăblițe sunt dicționare și gramatici ale limbilor sumeriană, babiloniană și asiriană. Asirienii au folosit scrierea ca element de integrare a reprezentărilor din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
de la semne-cuvânt la semne-sunet și a permis întărirea oligarhiei ai cărei membri comunicau între ei doar în scris. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr. se bazează pe săpături majoritar recente. Semnul distinctiv al culturii Indului sunt sigiliile din steatit produse în mari cantități. Inscripțiile de pe acestea nu au fost descifrate nici până astăzi. Documentele scrise (în special aceste sigilii) prezintă o scriere de tip pictografic, foarte stilizată însă
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
în care sunt îngropați în mare parte militari britanici, printre care 447 de neozeelandezi și 197 de australieni. În cimitir este înmormântat și arheologul John Pendlebury. Pendlebury a fost curator la Cnossos pentru Școala Britanică din Atena și a continuat săpăturile în Creta până la război. El a fost executat de germani în 1941. Souda a fost principalul oraș al fostei municipalități cu același nume, având primăria chiar în Souda. Unitatea municipală se întinde de la capătul orașului Chania (Souda, Nerokourou și Tsikalaria
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
turnul lui David” a căzut în mâinile romanilor la 28 Elul. Pe ruinele turnurilor lui Irod romanii au întemeiat tabăra legiunii a X-a Fretensis. Vestigii din această tabără - țigle și cărămizi cu amprenta semnului legiunii - au fost găsite în săpături arheologice efectuate la fața locului. Cuceritorii arabi au construit în acest loc un mare fort având o curte interioară. Mai apoi, cruciații, pentru necesitățile garnizoanei, i-au adăugat noi săli încăpătoare. În epoca mamelucilor Ayubizi pereții citadelei au fost trainic
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
și de dimensiuni medii. În ultima perioadă a bronzului timpuriu întâlnim tipuri vaste de podoabe (inele de buclă, brățări, coliere, pandantive lucrate special din cupru, aur, argint și în special bronz). ,Cultura” Verbicioara a fost identificată în anul 1949 prin săpăturile din stațiunea eponimă. La prima prezentare, foarte succintă de altfel, se considera că a avut o origine vestică, legată de complexele Periam-Pecica și Vatina, pătrunzând în Oltenia după grupa Glina III pe care o împinge către est. Referitor la înmormântări
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
slavii de est înainte de secolul al IX-lea. Motivele principale sunt lipsa documentelor scrise (alfabetul chirilic a fost creat pe la anul 863 pentru popoarele slave) și relativa depărtare a teritoriilor locuite de slavii estici. Puținul care se cunoaște este datorat săpăturilor arheologice, mărturiilor călătorilor străini care au vizitat Rutenia și analizei comparative a limbilor slave. În afară de controversata Carte a lui Veles, se cunosc foarte puține documente ale rușilor datate mai înainte de secolul al XI-lea (și nici unul de dinaintea secolului al IX
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
a supraviețuit până către 1100 î.C. Cauza prăbușirii civilizației miceniene a fost în principal determinată de invazia ultimului val de triburi grecești ale dorienilor, invazie în urma căreia va dispărea - pentru o perioadă de cinci secole - și scrierea în Grecia. Săpăturile inagurate în 1876 de către H.Schlieman au dezvăluit o civilizație impunătoare și bogată, deschizând calea cercetării epocii bronzului în Grecia. Așezările civilizației miceniene sunt în mare parte cunoscute de pe urma descoperirii vestigilor arheologice. Civilizația miceniană a avut începuturi modeste, în 2150
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV. Pe malurile Dâmboviței și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii-Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului și până în anul 100 î. Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
de nivel de 5 m față de câmpia înconjurătoare. Aici se pot bine distinge șanțurile de odinioară, care străjuiau o construcție pătrată din pământ, bârne și piatră, cu lațurile de cca 60 m. La colțuri se poate bănui că existau bastioane. Săpăturile recente efectuate în acest loc, au scos la iveală obiecte de ceramică și vârfuri de sulița aparținând secolelor anterioare stăpânirii otomane care se păstrează actualmente în muzeul școlar. Lângă "Schanzberg", o denumire locală, s-a menținut amintirea unui vechi sat
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
urmă). În perimetrul Pieții Revoluției s-a descoperit un "racloir" de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala. Obiect folosit la vânătoare în împrejurimile care atunci erau acoperite de păduri. O altă prezență umană în valea localității s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - "Cultura Monteoru". Un strat gros de mâl a păstrat pentru eternitate dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta așezare, de data
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Unul dintre capete a intrat totuși în proprietatea [[Muzeului de Arheologie din Istanbul]] în anul [[1848]] și este expus astăzi acolo la etajul al doilea. Este vorba numai de maxilarul superior al unuia dintre șerpi, găsit cu totul întâmplător la săpăturile din jurul [[biserica Sfânta Sofia din Istanbul|bisericii Sfânta Sofia]], în [[1848]]. De altfel, atât creștinii, cât și musulmanii, văzând în șerpi niște demoni, au încercat mutilarea lor de mai multe ori. O încercare de mutilare este semnalată pe timpul împăratuluin [[Theophilos
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
martiraj în anul 307 e.N. Principalele relicve ale locașului dispărut sunt păstrate la Patriarhatul Ecumenic Ortodox în cartierul Fanar Capul Sfintei a fost răpit de cruciați și se află la abația Lucella, din fostul principat de Basel (Bâle). Pe timpul unor săpături din 1939 s-au descoperit în acel loc multe fresce, depozitate ulterior la Muzeul de Arheologie. Astăzi se mai poate vedea suprafața circulară dalată cu piatră pe care se presupune că ar fi avut loc martirajul sfintei. In imediata apropiere
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
van Dyck, se concentrează asupra portretizării aristocrației engleze. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea are loc o revoluție în pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia și Grecia, au scos la lumină diverse clădiri antice, care au servit drept inspirație pentru arhitecții englezi și francezi. De asemenea, în 1755, istoricul de artă german Johann Joachim Winckelmann (1717-1768) publică celebrul său
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
noastre au început la sfârșitul secolului al XIX-lea, după deschiderea cu succes a canalului Suez. Pentru construirea canalului Corint a fost angajată o companie franceză, dar, datorită problemelor financiare, această companie a încetat lucrul la scurtă vreme după începerea săpăturilor. În 1881, au fost angajați arhitecții unguri István Türr și Béla Gerster, care lucraseră mai înainte la proiectarea canalului Panama. Lucrările de construcție au fost preluate de o companie elenă, iar canalul a fost terminat în 1893. a fost considerat
Canalul Corint () [Corola-website/Science/312793_a_314122]
-
a fost adăugat mai târziu, în secolul al XVII-lea. În interior, pardoseala era realizată din lespezi de morminte mai vechi, pe care arheologul Florin Hău le-a datat "din cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea". Săpăturile arheologice efectuate de o echipă de arheologi suceveni (Florin Hău, Ștefan Dejan și Ion Mareș) din cadrul Complexului Muzeal Bucovina cu prilejul restaurării au dus, în iunie 2010, la descoperirea unei tainițe boltite sub platforma altarului (considerată unicat într-un lăcaș
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
refăcut crenelurile și acoperișul platformei de apărare, se plachează toate părțile rupte din fațade cu cărămidă comandată special, asemănătoare cu cea originală. Restauratorii nu au intervenit cu nimic în structura vechiului monument, mulțumindu-se doar cu lucrările de consolidare. Unele săpături arheologice în jurul turnului ar putea stabili aria exactă a incintei de fortificație și ar putea elucida multe din secretele celei mai vechi monumente de arhitectură militară din Banat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ciacova se ridică la de
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
Valea Brâglezului (Gârboului) și Valea Almașului. Un castru roman de importanță istorică se află pe teritoriul satului Tihău. Acest castru a fost identificat pe teren și semnalat ca fortificație de interes istoric încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Primele săpături sistematice, având mai mult caracterul unor sondaje de informare, s-au întreprins abia în anul 1958, în cadrul șantierului arheologic de la Porolissum, unde își desfășura atunci lucrările un numeros colectiv de cercetători, sub conducerea profesorului Mihail Macrea. Castrul este situat pe
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
la iveală în vara anului 1971, o porțiune din cupola unei cripte. Sătenii au spart pintenul trapezoidal din vârful cupolei și o mică porțiune din zidăria acestuia, deranjând o parte a mormântului din interior. În septembrie 1971 s-au făcut săpături la Niculitel, scoțând la iveală cripta celor patru martiri. Deschiderea criptei s-a făcut în ziua de 29 septembrie 1971. Acest tip de basilica cu trei nave este întâlnit pe teritoriul Dobrogei, gasindu-si analogii la Histria, Tomis, Noviodunum, Tropaeum
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
Ion Nestor era atent la modul de enunțare a constatărilor fiecărui participant pe șantier, intervenind atunci cand consideră necesar, cu conexiuni care permiteau o clarificare a problemei în discuție. Pedant până la detaliu cerea colaboratorilor să acorde atenție fiecărui amănunt întâlnit în cadrul săpăturii, consemnarea imediată a celor observate, permițând ulterior realizarea unei analize a cărei finalitate constă în înțelegerea evoluției modului de viață a creatorilor culturii materiale și spirituale respective. A fost Laureat al Premiului de Stat (1962)
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
ulterior metrou. Se prevedea construirea a 3 linii, între Hipodrom și Piața Unirii (8,2 km), de la Gara București Est până la Șoseaua Academiei intersecție cu Știrbei Vodă (5,5 km) și între Gara de Nord și Piața Victoriei (1,3 km), prin săpături de la suprafață. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut uitată și această inițiativă. În anul 1952 s-a emis o Hotărâre a Consiliului de Miniștri privind înființarea "Institutului de Proiectare" și a "Direcției Generale a Metroului din București
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
de suflete în total, comunitatea nu avea nevoie și nici puterea economică pentru a construi o biserică de așa dimensiuni. Nici comuna învecinată, Ditrău, înregistrată în același document cu 26 de porți nu a avut o biserică de asemenea proporții. Săpăturile au scos de fapt la iveală o biserică construită în 1726, când Remetea avea o populație de 585 de suflete ș când nevoile enoriașilor și potențialul economic al satului au permis construirea unei biserici din piatră de 22 de metri
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
corp de armată din ziua de azi. De asemenea, apar primele obiecte de bronz. A treia fosă e ceva mai mică și reflectă conceptul strategiei de luptă din timpul dinastiei Qin: comandantul și cartierul său general în spatele oștirii. Cu prilejul săpăturilor au fost descoperite nenumărate statui distruse sau sparte. S-ar părea că, imediat după moartea împăratului, coridoarele subterane au fost jefuite și distruse de căutătorii de comori sau chiar de răsculații în căutare de arme. Cu toate acestea, au rămas
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
Iehova (3,91%), romano-catolici (3,11%) și greco-catolici (2,2%). Pentru 2,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Din atestările documentare ale așezărilor la nivelul comunei, în intervalul dintre secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea, săpăturile arheologice aduc dovezi materiale ale unor locuiri mult înainte, astfel, în satul Sâg s-a descoperit un tezaur monetar datat în epoca bronzului. Satul Sâg este atestat documentar în anul 1257 sub denumirea de "Terra Szek", Tușa în anul 1341
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
valoare ansamblul monastic Hagigadar, în a doua jumătate a anului 2010 s-a efectuat o cercetare arheologică atât în exterior, cât și în interiorul lăcașului de cult. Până atunci, complexul monahal nu a fost niciodată cercetat din punct de vedere arheologic. Săpăturile arheologice au fost coordonate de arheologii Florin Hău și Ștefan Dejan de la Muzeul Bucovinei din Suceava. Rezultatele cercetărilor din exteriorul bisericii (pe laturile de est și de sud) s-au dovedit neconcludente, dar cele din interior au dus la determinarea
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
înregistrate în județul Vrancea pe ultimii ani se prezintă astfel: Analiza factorilor de risc la nivelul municipiului Focșani trebuie să țină cont în mod prioritar de faptul ca cea mai importantă zonă seismică din România se află în zona Vrancea. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Criș (circa 5000 î.Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III-II î.Hr., un
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]