2,390 matches
-
pe pagini de caiet, în care intră prima sa încercare literară: repovestirea unui basm. În liceu, la Iași, trage la șapirograf revistele „Între culise”, „Aurora” și „Viitorul”. Între 15 septembrie 1910 și ianuarie 1911 redactează, împreună cu Liviu Rebreanu, cumnatul său, săptămânalul „Scena”. În februarie 1918 scoate, la Iași, cu Dinu Dumbravă, revista „Cronica artistică și literară”. Mai târziu, de la 1 octombrie 1921 la 4 februarie 1922, conduce singur „Săgetătorul”, „publicațiune săptămânală pentru apărarea culturii românești”. A colaborat la „Rampa”, „Convorbiri critice
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
instructor metodist, iar după terminarea facultății intră redactor la editurile Litera (1970-1984), Ion Creangă (1984-1987), lector la Centrala Editorială (1987-1989) și la Editura Minerva (1989-1992). Ulterior lucrează ca expert guvernamental (1992-1993) și ca redactor de rubrică la ziarul „Mesagerul economic”, săptămânal al Camerei de Comerț și Industrie a României. Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1964), iar editorial cu Lume mică, lume mare (1971), cuprinzând versuri pentru copii. Colaborează la „Amfiteatru”, „Almanahul copiilor”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „România literară” ș.a. Este autoarea a
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
STUDENȚIMEA DEMOCRATĂ, publicație apărută la București, săptămânal, de la 25 decembrie 1989 până la 24 ianuarie 1990; continuă, în acest scurt interval, „Viața studențească”, revistă al cărei succesor va fi, de la sfârșitul lui ianuarie 1990, săptămânalul „Cuvântul”. Secretar de redacție: Dumitru Stan. În articolul inaugural, intitulat Cu voi, Dinu Marian afirmă: „Platforma-program a Consiliului Frontului Salvării Naționale este speranța și nădejdea noastră”. Tot în primul număr Ioan Buduca semnează textul politico-poetic Doamne Dumnezeule, care reflectă destul de
STUDENŢIMEA DEMOCRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289988_a_291317]
-
cele trei serii ale revistei lui Arghezi (1928-1930, 1937-1938 și 1944-1945) ar trebui adăugată aceasta din Informația zilei din 1943-1944. A mai colaborat, în acei ani la gazetele Săptămîna CFR, Vremea și Duminica. La această din urmă gazetă (era un săptămînal) își autosuspendă colaborarea din 22 aprilie 1943. Și asta în semn de protest pentru publicarea, la 2 mai 1943, a unui atac nedemn al violentului huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
dezagreabil, pentru simțul de proporții și măsuri, că aprob introducerea metodelor de ură și răzbunare în judecata critică, nejustificată cel puțin pe o existență proprie concretă". Și editorii menționează în notă că, odată cu Arghezi, și-au întrerupt colaborarea la acel săptămînal Anișoara Odeanu, Traian Chelaru, Ovid Constantinescu și Vasile Netea. E un gest de solidarizare intelectuală cu un scriitor de valoare și o condamnare a "metode După actul de la 23 august 1944, Arghezi, entuziast, scrie, pe 26 august, un articol care
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
la „Adevărul”, „Dimineața”, „Dreptatea”, „Jurnalul literar” ș.a., luând atitudini de bun-simț în favoarea unei funcționări echitabile a societății. Oarecum proscris după 1939 (atacase frecvent și dur dreapta politică, în special pe A. C. Cuza și pe Octavian Goga), reapare ca director al săptămânalului „Torța” (1945), apoi ca redactor și membru în comitetul de direcție al „Universului”, metamorfozat din 1946, sau ca sporadic colaborator la unele ziare și reviste, între care și „noua” „Viața românească”. Latura de enciclopedist a lui S. este evidențiată și
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
în Federația Rusă), poetă și prozatoare. În 1977 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Mai întâi consultant literar la Uniunea Compozitorilor din Moldova și secretar literar la Teatrul pentru Copii „Licurici”, este apoi redactor la săptămânalul pentru copii „Florile dalbe”. Debutează în presă cu poezii, în 1965. Versurile și povestirile îi sunt tipărite în „Literatura și arta”, „Moldova”, „Basarabia”, „Curierul românesc”, „Viața satului” ș.a. În volumele Naiul ploii (1974), Paznic la comori (1982), Corăbioare zburătoare (1988
SOBIEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289742_a_291071]
-
Jderi (I-II, 1935-1936), cuceresc admirația criticii și a cititorilor. În 1921 e ales membru titular al Academiei Române, unde în discursul de recepție face elogiul poeziei populare, iar în 1924 i se acordă Premiul Național pentru proză. Este redactor la săptămânalul „Lumea” (1924-1926), se află între cei care inițiază și conduc „Însemnări ieșene” (1936-1940). Atașat cercului „Vieții românești”, S. adoptă poziția acestuia față de evoluția vieții politice din deceniul al patrulea. Se mută la București în 1936 și își oferă autoritatea intelectuală
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
SPERANȚA, publicație apărută la Timișoara în aprilie - mai 1990, cu subtitlul „Săptămânal social-politic al Partidului Uniunea Creștin-Democrată din România”. Redactori responsabili: Ion Dumitru Teodorescu și Emil Florin Grama. Revista se vrea „un element de echilibru unificator-creștin între tendințele contradictorii ale forțelor politice existente”, „un mijloc de înțelegere, prietenie și frățietate al tuturor
SPERANŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289821_a_291150]
-
ulterior întorcându-se în redacția de la „Ateneu”. Debutează cu versuri în ziarul băcăuan „Luptătorul” (1947), unde va face parte și din redacție (1948-1950). Colaborează la „Contemporanul”, „Tribuna”, „Era socialistă”, „Revista de filosofie”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Familia” ș.a. Va înființa săptămânalul politic „Eveniment” (1990-1993) și va contribui la editarea revistelor „Argus” (1993-1994) și „Teatrul românesc” (1997-1998). Mai semnează S. Vlad, Ioana Parava și cu numele real. Paginile din volumele Glose critice (1968, debut editorial), din Contrapunct critic. Valori, idei, tendințe literare
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
Bacău, director al Casei de Cultură și al Teatrului Popular din Slănic Moldova (1971-1979), conservator muzeal și custode la Muzeul Județean de Istorie și Artă Bacău (1979-1989). În etapa posdecembristă se va implica în politică, va fi director fondator al săptămânalului „Moldova” (1990) și al primului post de radio privat din regiune, Star B (1993). Ulterior va funcționa ca referent literar (1997), director (1997-1998), ulterior consultant artistic (1998-2000) la Teatrul „G. Bacovia” din Bacău, director al Bibliotecii Județene „C. Sturdza” din
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Pădurea Neagră, lângă Aleșd, stabilindu-se după aceea la Satu Mare. Lucrează ca metodist la Casa Raională de Creație (1966-1968), ziarist la „Cronica sătmăreană”, director la Centrul de Librării (1982-1986), redactor la „Gazeta de Nord-Vest” (1987-1999), apoi ca redactor-șef la săptămânalul „Accent”. Debutează la revista „Steaua” în 1965, iar editorial în 1986 cu volumul Cercuri de aur. Publică poezie și proză în „Steaua”, „Ramuri”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Unu”, „Aurora”, „Viața românească”, „Vatra”. Colaborează cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Ardealului” (1941), iar editorial cu volumul Pagini despre Coșbuc. Contribuții la cunoașterea vieții și operei poetului (1957). E prezent cu articole, studii, evocări și în „Steaua”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Utunk”, „Korunk”, „Helikon”, „Forrás”, în „Foaia noastră” și „Noi” (ultimele două, săptămânale ale românilor din Ungaria), „Viața creștină” (Cluj), „Cultura creștină” (Blaj), „Ziridava” (Arad), „Limbă și literatură”, precum și în alte publicații, participă la realizarea unor volume colective. Președinte al Filialei Cluj a Societății de Științe Filologice din România (1978-1989), activează și ca
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
țară, va fi redactor la Agerpres, regizor la Teatrul Muncitoresc, apoi la teatre din Arad, Reșița, Brașov, Brăila, Craiova, iar din 1955 redactor-șef de secție la „Flacăra”. A debutat cu versuri în „Cultura proletară” (1926). În 1937 scoate „Pinguinul”, săptămânal umoristic aflat sub influența unor organizații de stânga, suspendat după câteva numere. Bogata activitate publicistică - articole despre scriitori străini, cronici literare și dramatice, recenzii, note culturale, reportaje, interviuri, intervenții polemice, traduceri - i-a fost inserată în „Adevărul”, „Adevărul literar și
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
Facultatea de Construcții a Universității Politehnice din Timișoara (1995). Între 1993 și 1995 este redactor la revista „Forum studențesc”, apoi la ziarul „Renașterea bănățeană” și la „Agenda zilei”, apoi redactor-șef adjunct (din 1999) și redactor-șef (din 2001) al săptămânalului „Focus Vest”, editorialist al cotidianului „Ziua de Vest” (din 2002). Din 1998 este și cadru didactic la Facultatea de Jurnalistică a Universității Banatul. Debutează în 1983, cu poezie, la ziarul „Viitorul” din Turnu Severin, iar editorial în 1994, cu placheta
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
sub numele G. S. Todorov, ca secretar de redacție, nu va ieși, în 1912, decât un număr. Va fi, în continuare, redactor la „foița populară” „Pământ și voie” (1917), la periodicele politice „Basarabia” (1919-1923), „Bessarabskii vestnik” (1919), dar și la săptămânalele de literatură „Cununa de spini” (1919) și „Poetul” (1921, 1931, 1937-1938), ultimul fiind editat și cu o versiune în rusește. T. are și alte proiecte ziaristice, dintre care unele se vor realiza. Între 1917 și 1932 conduce, în calitate de director, „Soldatul
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
1975-1989). La recomandarea lui Eugen Barbu, va beneficia de o bursă Herder la Viena (1978-1979), anii ’80 fiind cei în care colaborează abundent la „Săptămâna”, revistă condusă de mentorul său. În 1990 întemeiază, împreună cu Eugen Barbu, Partidul România Mare, precum și săptămânalul omonim, dar și periodicul „Tricolorul”. Va fi senator în Parlamentul României în toate legislaturile. Debutează editorial în 1977 cu volumul Poezii. În plină etapă de modernizare a lirismului românesc, T. conservă modalități de secol XIX ori continuă linia Goga - Cotruș
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
liceul la Ploiești (1952-1963). Frecventează la București Facultatea de Limbi Străine, secția franceză-spaniolă (1963-1968) și Facultatea de Filosofie (1971-1976). Din 1968 este redactor de politică externă la revista „Lumea”, unde va lucra până în 1991, când va deveni redactor-șef al săptămânalului „Zig-zag”. Intrat în sistemul jurnalismului privat, deține funcțiile de redactor-șef adjunct și redactor-șef al cotidianului „Meridian” (1992-1994), director al Departamentului de știri la postul de televiziune Antena 1 (1994-1996), director editorial la PRO TV (din 1996), director al Editurii
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
studii în Ministerul Economiei Naționale (1944-1948). În 1929 debutează cu un pamflet în „Chemarea tinerimii române”, organul clujean al Partidului Național Român, în care până în 1932, folosind și pseudonimul Observator, dă numeroase texte. În 1932-1933, venit la București, scrie la săptămânalul „Stânga”, subintitulat „Linia generală a vremii” (unde iscălește cu pseudonimul P. Boteanu, alături de Petre Pandrea, Sorin Pavel, Mircea Grigorescu, Petru Comarnescu ș.a.), iar în 1935 publică, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță, Manifestul revoluției
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
G. Baronzi sub nuveleta Întâmplările unei măști, tipărită la foarte scurt timp și în broșură cu titlul Impresiuni din carnavalul 1861, și sub o savuroasă satiră la adresa disputelor lingvistice pe marginea originilor limbii române, O ședință a penelor limbiste. După săptămânalul „Țeranul român” se reproduc basmele lui Petre Ispirescu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și Cele trei mere de aur (în volumul din 1872 cu titlul refăcut în Prâslea cel voinic și merele de aur), iar după „Ilustrațiunea” „un
UNIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
Călărași (1955- 1959) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1961-1965). După absolvire lucrează la publicațiile „Steagul roșu” (1966-1967), „Dâmbovița” (1967-1968), „Satul socialist” (1969-1971) și la revista „Teatrul” (1973-1989), al cărei cenaclu îl conduce în perioada 1979-1989. Director al săptămânalului „Evenimentul” (1990-1992), ulterior va fi președintele Fundației pentru Cultivarea Păcii și a Spiritului Tolerant. Debutează în revista liceului din Călărași (1957), iar editorial cu volumul de versuri Imperiul neodihnei, apărut în 1970. Mai colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Cronica”, „Tribuna
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
debutanților, editat întâi ca buletin intern al cenaclurilor (1951), transformat în 1958 în „Luceafărul”, ca și „Iașul nou” (1950, din 1954 „Iașul literar”, din 1970 „Convorbiri literare”), „Almanahul literar” din Cluj (1949, reintitulat în 1954 „Steaua”), „Gazeta literară” (1954, în locul săptămânalului „Flacăra”, organ al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, devenită în 1968 „România literară”), „Secolul 20” (1957), „Caiete critice” (1979, supliment al „Vieții românești”, cu periodicitate aleatorie, din 1982 revistă de sine stătătoare). Mai puțin direct erau influențate și
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
la Brăila, conducând ziarul „Unirea muncitorilor”, iar în 1889 la Roman, împreună cu G. Ibrăileanu, Raicu Ionescu-Rion și Panait Mușoiu ș.a., scoate revista „Școala nouă”. În aceeași perioadă, din nou la Brăila și tot alături de Ibrăileanu și Mușoiu, susține „România viitoare”, săptămânalul socialiștilor Zamfir Filotti și Th. C. Mănescu. În 1889-1890 mai colaborează la publicațiile liberale „Voacea Romanului” și „Moldova”. Când, la sfârșitul lui 1890, „Moldova” își încetează apariția, se stabilește la București, unde colaborează sau lucrează în redacția gazetelor „Adevărul”, „Ilustrațiunea
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
Săptămâna ilustrată” (1893), în paginile căreia a și publicat proze scurte (O pereche, Doctorul, Decepție) și a ținut, alternativ cu Eugen Vaian, rubrica „Convorbire săptămânală”. S-a implicat în dirijarea ziarului politic conservator „Țara” (1893-1897) și a lucrat în redacția săptămânalului bucureștean „Teatru, muzică, modă” (1897-1898), tipărind aici schițe și povestioare morale (De măritat, Jertfa supremă, Ispita, Două surori, Poveste tristă ș.a.), texte de un patetism echilibrat, tocmai cât să atingă sensibilitatea cititoarelor, unele semnate L.V., „p. conf.”, Libertas și Vântură
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
Se stabilește la Oradea, unde este redactor la ziarul „Crișana” (1949-1953), instructor cultural (1953-1956), secretar literar la Teatrul de Stat (1956-1965), secretar general de redacție (1965-1973) și responsabil de rubrică (1973-1988) la revista „Familia”. Este inițiator și redactor-șef la săptămânalul „Bihorul” (1990-1994) și la „Țara Crișurilor” (1990-1991), membru fondator și secretar general de redacție al lunarului „Cetatea Bihariei” (din 1992), membru fondator și redactor la ziarul „Vestul românesc” (din 1995) și la Editura „Iosif Vulcan” (din 1995). Un timp a
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]