1,925 matches
-
să mor. Acum, - acum n-aș plânge al tău nume Ci chiar pe tine, vecinice amor: Mort, aș trăi eu; - viu, eu aș fi mort. Trăiește-mi dar - c-adînc în piept te port! {EminescuOpIV 72} CÎNTECUL LĂUTARULUI Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în ureche: - "Voiu îndulci tot chinul, tot amarul Cu care-n lume ei te-au adăpat - Căci te iubesc, sărmanul meu copil". Și Odin își deschise ochii albaștri Și mari, râzând cu ei - iar zeii Lin șoșoteau între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții zile dulci a lor, ascunse În negura secolilor trecuți. {EminescuOpIV 110} MEMENTO
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O stinge a privirei tale faclă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta, nu e păcat copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă 70Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă pue-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n toamna cea târzie, Un istovit și trist isvor, Asupra-i frunzele pustie A noastre visuri cad și mor. Și de nimica astăzi nu-mi mai pasă, Nu cer nimic din lume, nici aștept. Mă mir de ce cu strângeri dureroase Sărmana inimă mai bate-n piept. În văduvire și eclipsă Eu anii mei îi risipesc, Simțind în suflet pururi lipsă De chipul tău Dumnezeesc. {EminescuOpIV 345} CE S-ALEGEA DE DOI NEBUNI, IUBITO Variantă Ce s-alegea de doi nebuni, iubito
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cât al nostru-amor.. Renunț silit la el căci nu se poate Și lungi iluzii, ca un înțelept, Naintea mea le văd căzând pe toate. Nu cer nimic, nimic nu mai aștept Și nici întreb la ce o mai simțesc Sărmana inimă bătând în piept. La ce? Ca viața mea s-o risipesc Într-o-ndelungă, tristă văduvire, Lipsită de-al tău chip Dumnezeesc: Să-l cat în veci, să nu fii nicăire. {EminescuOpIV 347} ATÎT DE DULCE... Atât de dulce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală, Frig și insomnie, lacrime și boală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din nopțile celor care pînza-i coase; Desface Ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei copile, Albe ca zăpada ce cade în fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgiu. Când îți trec prin minte acestea, copilă, Te uiți în oglindă și îți plângi de milă; Vrei s-o vezi chiar bine, s-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște de cât spre a muri... {EminescuOpIV 387} Rușine-i al ei număr cu unul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trec cu grabă făr-exemplu. Cine-a murit? - nu știe nime. E-un sinucid? - s-a stins în lume Neplâns, necunoscut și făr să știi Nici c-a trăit și nici cine-i. {EminescuOpIV 498} A fost un medic de sărmani. Sărman el singur, plin de ani. În chilioara lui retras Da sfatul lui cu dulce glas. Trăia din scris și din tradus Nimicuri ce erau în us. Când a murit, deși om n-a fost Cărui amic să nu-i fi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aceasta n-a stoarce-n veci în lume Colegu-i pântecos. 4l. ADUCÎND CÎNTĂRI MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua, Își muncesc sărmana minte - Plebea multe știutoare Pentru pîne, pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la Doamne? Sau acei care-și pun osul Carul statului de-l mișcă? Ah, prea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să sferme vecinic a vieții mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? 65. O, CHILIA MEA SĂRMANĂ... (cca 1876) O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-ați fi voi în lume Aș fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-ați fost [de față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? 65. O, CHILIA MEA SĂRMANĂ... (cca 1876) O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-ați fi voi în lume Aș fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-ați fost [de față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme, Voi acuma sunteți sfinți. Sfinți, căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lirice suspinuri; Dar vai de el cum au rămas! Vau, Vau și Chiț și toți l-au ras. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Atunci Samson în jamantan La Iași se-ntoarse iară, Să-și facă traiul cel sărman Cu vai și cu ocară. Și iată lucru neauzit, El într-o zi ce ne-a grăit! O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! "Cei de pe urmă pantaloni "I-am dusu-i la răcoare Și-mi zise Ițic Salomon
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luminoși îi pleacă Asupra mea, atinse de-amurgul aurorii. Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Treceți în adâncimea uitării ș-a genunii Icoane visătoare și dulci a slăbiciunii. Ca flori, cu vestejite și triste frumuseți, Uitarea vă usucă sărmanele vieți. Ș-apoi? Ce-mi pasă? Fost-am în lume poate unic, Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunic? Mulțimea? nu se naște de cât spre a muri. Rușine-i al ei număr cu unul a spori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
multe cotituri în viață. Trăim într-o curbură a spațiului și într-un suspin al galaxiei. Există copii care nu au fost mângâiați decât înainte de a se naște. Hazardul este coautorul fiecărei vieți. Capodoperele apar uneori din supărările destinului. Omul sărman se află la confluența tuturor conjuncturilor. Artiștii trăiesc în miezul conflictelor, pentru că nu au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii. Caracterul poate regla
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
granițe. Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan este din ce în ce mai convins că divertismentul și pornografia pot suplini cultura. După muzee, și bibliotecile au șansa să devină sărmane atavisme. Cultura acestui început de mileniu seamănă din ce în ce mai mult cu o catedrală în ruină. Bibliotecile - aceste saloane de recepție ale spiritului uman. Capitalismul este eficient în economie și indiferent în cultură. Numai cultura știe pe unde poate fi scos întunericul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și mă sparg în bucățele mici Fiecare dintre ele vor să îți aparțină Ce păcat că ești rece ca și iarna când e ger Și nu înțelegi câtă nevoie am de lumină. De ce nu vrei sa fim iar doi copii sărmani, Ce caută iubirea, Mă ocolești, te faci că nu mă vezi, Dar înspre mine ți-e privirea. Când lumea îți va spune, povești nemuritoare Despre o fată care, a iubit prea mult Poate îi vei scrie și ei o scrisoare
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
spirit, dacă trebuiește omul să fie sau ba, care e scopul lui? Își creează unul. Un ce fără soarte, Un cap fără zenit. Eu și cu tine un singur eu. 17 {EminescuOpXV 18} ["ANTITEZE ADÎNCE DINTR-UN SUFLET MARE"] 2259 Sărmană viță albită nainte de vreme! Ea reprezintă împăcarea acelor contradicțiuni, acelor antiteze adînce* dintr-un suflet mare. Lumi de cugetare se luptau una contra alteia în aceste capete [pînă ce] ș-au dat mâna și [în această] viță albă. ["URSIREA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înălțarea sa. Cum zic, ordinea divină este vorba care să facă a părea un lucru deosebit, ales de Dumnezeu (mai aproape de tronul dumneziesc), a părea că sunt ceva ce ei singuri nu cred că sunt. Când am citit istoria acelei sărmane fete care ședea într-o mansardă, lucra ziua și noaptea spre a se hrăni cu pîne goală (ca dejunul ei), cum zicea ea, care-n frig, la lumina de petroleu, își rănea degetele lucrând, care era silită ca din 45
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din 45 de franci să mai îmble și curat îmbrăcată, atunci întreb cine dă dreptul în lume burgezului a-i cumpăra lucrul, ca s-o silească pe această fată să moară de frig și foame pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi brăzdat până ce te-a cuprins sicriul, până ce ai murit și te-ai înturnat în pacea neființei din care ieșiseși. Și cine-ți va plăti ție, martiră a capitalului; degetele tale rănite
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
diverse, în concepturi nărăvitoare, concepturi amici și împrotivnice: concepturi inimici și mai pre urmă în afirmative și negative. [1-iul]. După întindere mai mare concept este acela care cuprinde în sine mai multe note decât altul și acest cu notele mai sărman decât cellalt se numește cu întingere mai mic. // D[e] e[xemplu]: fiindcă conceptul om cuprinde mai multe note decât conceptul animal, pentru aceea este acela cu intensia mai mare, iară acesta cu intensia mai mică. De-ar fi intensia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]