KorAP: Find »[drukola/base=săruta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...597 >

14,917 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde femeia oftînd, mușcîndu-și buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care, tot lungul nopții, cît a mers cu trenul pînă la Valea Brândușelor, goana roților pe șine acompania în auzul său versurile cîntecului popular: "Bade, bade și iar bade, / Ce bătaie ți se cade; Nconjurai pădurea toată / Nu m-ai sărutat o dată". Oare, se trezește Vlad întrebîndu-se cu glas tare, oprindu-se la ușă dacă vine, dacă urc cu ea în camera hotelului...?... Cîți ani are? întreabă Mihai. Nouăsprezece împliniți răspunde Vlad, surprins că i-a fost auzită întrebarea. Obținînd de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acum o nouă convorbire cu el, dar durează... Am făcut-o de pe la șase și-i trecut de zece... Lăsați, doamnă, o încurajează Mihai pînă deseară e-acasă, cred că autofreza a plecat din nou. Am să vă mai telefonez totuși... Sărut mîinile! Iese din bloc abătut, impresionat de greutatea cu care se mișca soția lui Lazăr, agățat mereu cu gîndul de cei care stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria Bujoreanu; același mers, aceeași ținută... Dacă v-ați îmbrăca așa cum erați atunci, cînd v-am văzut prima oară, și ultima dealtfel, aș jura că n-a trecut atîta vreme. Ești drăguț surîde trist femeia, lăsîndu-și mîna să-i fie sărutată, așezîndu-se apoi pe celălalt scaun. Te rog să mă ierți că nu te-am recunoscut! Ce vrei, erai un... un copil; mă rog!, un tînăr. Te-am recunoscut abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim?! tresare Cristina. Ți s-a făcut observație din cauza prezenței mele. A, nu... Ba da; se observă surîde Mihai, luîndu-i mîna într-a sa. Uite, îți mai tremură încă mîna. Ridică încet mîna fetei și o sărută, apoi, după ce o lasă în jos, atinge cu vîrful degetelor obrazul ei, plimbîndu-și arătătorul pe sub buclele de lîngă ureche. Ești sigură că nu ne putem întîlni? Foarte sigură! Mulțumesc pentru cafea! M-aș bucura, totuși, să vii mîine seară arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se lasă pe călcîie și sărută mîna stîngă a femeii, într-un gest sincer, cuceritor: Te rog să-mi ierți comportarea necuviincioasă! Niciodată nu mi-am dorit să mă port urît, să te supăr..., dimpotrivă! Ca un mare pontif, așezat în strană, Maria și-a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un gest sincer, cuceritor: Te rog să-mi ierți comportarea necuviincioasă! Niciodată nu mi-am dorit să mă port urît, să te supăr..., dimpotrivă! Ca un mare pontif, așezat în strană, Maria și-a lăsat mîna stîngă să-i fie sărutată, acoperindu-l pe tînărul de lîngă fotoliu cu privirea sa piezișă, în care, încet-încet, crește severitatea. O, iartă-mă! sare Mihai, amintindu-și de vodcă. Ia paharul Mariei, toarnă în el, apoi în al său și le așază alături, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu Radu?!" tresare ea, fără să-și dea seama dacă e îngrijorată ori, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu Radu?!" tresare ea, fără să-și dea seama dacă e îngrijorată ori, mai degrabă, fericită, ca o răsplată pentru cîte a îndurat, în tot cazul, supărată pe ea pentru acel "te sărut" nemeritat. Uită de lift și începe să urce treptele. Dacă, văzînd vremea rea, după ce am discutat la telefon, s-a hotărît să vină înaintea mea?!" O durere ascuțită, ca o gheară, se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi în stare să-i suport privirile lui insistente?!... Deși, la drept vorbind, așa înalt, cu tîmplele argintii și cu ochii de un albastru șters, metalic în sclipire, Haralamb e, totuși, un bărbat ce-ți acaparează privirea... Poate cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar nu mă mai întorc, sînt grăbit. Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo? Mihai roșește tot. Deasupra inimii, durerea îl săgeată iar. "Ce-s eu ? Marioneta unor întîmplări?" Poți să-i spui și lui Dumnezeu! se înfurie Mihai. Cînd o femeie tînără, frumoasă, intră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce o transmitea și celor din jur, care nu avea comun cu tînărul venit în locuința ei, cu aproape trei ani în urmă, decît lucirea vie a ochilor și, uneori, zîmbetul timid, adolescentin. O clipă, cînd buzele bărbatului i-au sărutat mîna, s-a cutremurat vizibil. Imediat însă, în capul ei s-a cuibărit violent gîndul că ea a stat un an jumate fără serviciu, timp în care și-a golit casa, și asta pentru că "nu numai că este soția unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
era o zi friguroasă de toamnă cînd, auzind soneria, a tresărit, rămînînd un timp locului, să-și potolească inima, căci de trei ani știe cam ce fel de oameni o caută, apoi, impunîndu-și să fie tare, a mers să deschidă: Sărut mîinile! Am învățat că la oraș sînt sonerii a surîs bărbatul aflat în prag -, dar latina încă nu s-a prins de mine a continuat el gluma, intrînd. Vedeți ce bine ne împăcăm a arătat spre copilul din brațele sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu se mai sfîrșea. A treia zi, seara, soneria a țîrîit o dată, scurt, așa cum cei ce o luau la anchetă nu erau obișnuiți să o facă. În prag, cu aceeași căciulă mare și cu gulerul ridicat din cauza lapoviței, stătea Săteanu. Sărut mîna! i-a spus încet. Am auzit de necaz, toți sîntem nemulțumiți de ce-a pățit dom' profesor, dar... M-am gîndit că-n oraș nu se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire și de-a-ți purta noroc completează ea, surîzînd stingheră, intimidată de privirea încruntată a tînărului. Bun venit! îi șoptește Mihai cu drag, luîndu-i mîna să i-o sărute. *** Ostenită, mîna lui Mihai se oprește pe fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă un nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrut mult, ba foarte mult, tărăgănează fata vorbele, sugrumîndu-le cîte puțin prin deschizătura buzelor frumos modelate, cu o înaltă știință a feminității -, nu numai să te revăd, ci să-ți aduc și flori, iar, de-ai fi vrut să mă săruți, să-ți spun că nu se cade, să mă jur că nu mi s-a mai întîmplat... Te rog! șoptește Mihai, scurt, ca un ordin, simțindu-se luat peste picior. Iartă-mă! clătină din cap Cristina, lăsîndu-se încet într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pentru că nu asta a fost esența întîlnirii noastre. Dar nici gîndul intim cu care am venit. Spune-mi-l. Un gînd intim se realizează au ba, în nici un caz nu se spune. Mă lași să plec? Mă lași să te sărut? Un surîs scurt deformează buzele fetei; își pleacă puțin capul, spre umăr, oferindu-și un obraz. Cred c-am greșit întrebarea spune Mihai, stăpînindu-și rîsul. Sper ca răspunsul să fie corect. Cristina rîde încet, fericită, semn că acceptă jocul. Începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
baie. Ești novice, am impresia, tinere i-a surîs doamna, apărută ca din senin pe culoar. A înțeles prezența femeii, ori poate că băutura l-a îndemnat să înțeleagă astfel. Cert e că i-a luat mîna, să i o sărute, dar s-a trezit cuprinzînd-o cu stîngă pe după mijloc. Vino mîine la zece i-a șoptit femeia, lipindu-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țuguindu-și buzele. Tatăl copiilor a ajuns și el lîngă masă: Vrea să vă pupe, pentru carne. Pupi repetă copilul rușinat. Púuu-pi! strigă și celălalt venind tot o fugă. Ca doi iezi, cei doi băieți se ridică pe vîrfuri și sărută obrajii bărbatului, apoi se întorc la masă, în fugă, ascunzîndu-și fața în poala mamei lor. Mircea Emil își simte obrajii arzînd, iar ochii încep să i se scalde într-o pînză groasă de ceață, care se prelinge încet spre rădăcina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rămas un timp cu spatele lipit de porțiunea fierbinte, renunță la intenția cu care a venit, trage două lăzi mai mari, aruncă o saltea peste ele, și se întinde, adormind imediat, surîzînd, cu obrajii furnicîndu-l puternic acolo unde a fost sărutat. În sala restaurantului, singurii care se mai agită, fericiți, sînt copiii; aleargă unul după altul în jurul mesei, rîzînd subțire, cristalin cînd se ajung și-și înfig unul altuia mîinile în piept, pentru ca apoi s-o ia de la capăt cu fuga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că este una din cele mai bune profesoare și nu pentru că este soția lui Butnaru -, are multă, foarte multă dreptate. Bună seara, Mihai! șoptește Doina, apropiindu-se, ieșită din întunericul unui culoar. Bucuros, Mihai îi ia mîna să i-o sărute: Mulțumesc pentru cele spuse mai înainte! Ai fost la înălțime. Și bine c-ai mai rămas: te rog să-mi scuzi necuviința de dimineață, de la telefon! Bine încuviințează Doina. Vrei să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
locul ei, cuibărindu-se lîngă cățelușă, bucuroasă că are cine o păzi. Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te lauzi c-ai sărutat-o? Am cuprins-o de mijloc și ea mi-a șoptit... Lipindu-și obrazul de al tău. Exact! Cip. Încă un strop? Încă. Și cip. Noroc! Noroc! Și-atunci, de ce te-ai lăudat c-ai intrat pe furiș peste ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația ăluia... minciuni! Și dacă ăla, în declarație, a spus adevărul? întreabă Lazăr, părînd indiferent, preocupat de pahare, să mai toarne puțin whisky. Noroc! A spus ce i-ai spus tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încet, să se convingă. Da, face nani. Am nána... oftează copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]