5,379 matches
-
crească pentru pășunatul de toamnă. Pe aici se adunau vitele și din satele învecinate. Valea Vișinei era locul preferat de către tinerii ciurdari ai satului Petia, care se aflau în apropierea văii de sub Dealul lui Vodă. Această vale aparținea satului Rădășeni. Sătenilor din acest sat însă nu prea le convenea că alții vin să pășuneze pe pământurile lor și încercau în diverse feluri să alunge vitele petienilor. Toamna însă nu prea aveau cum să-i oprească. Beldie se integra și el cu
BELDIE ÎNCEPE SĂ AIBĂ NECAZURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345185_a_346514]
-
-l dau, te face mare. Mai cu chiu, cu vai și plată, După zece ani..., odată, Profesorii l-au scăpat Și o diplomă i-au dat. Doctor e, mi-este-nzestrat... La Paris mi-a studiat. Îi priceput și-i dotat, Mulți săteni a vindecat. Nu durerea ori vărsatul, Tusa, junghiul sau oftatul, Orice boală vor avea, Cu mâna o să le-o ia. Nici blândețea, nici aleanul... Numai ploconul și banul L-a făcut să îi slujească; Averea-ncepu să-i crească, Că
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]
-
acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se produce: ceremonialul înmormântării se transformă în nuntă pământească aprinsă de cea cosmică. Ion și Iarel se întorc și petrecerea începe, cu participarea vioristului tuciuriu Ghiță Șapteluni, a zdrahonului Viță Măgădău, pe care sătenii nu-l invitau la nunți, fiindcă descindea din uriașii Flămânzilă și Setilă. Nu lipsește Brică Belea, hoțul de porți, care ungea cu păcură banca din fața porții spre blestemul suratelor lipsite de locul bârfelor. O întreagă faună mehenghe a satului e
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului DRUMUL SPRE BISERICĂ Drumul spre Biserică Mărginit de mii de flori Sensul unic ne indică, Fără să avem fiori. Ca-ntr-un marș binevenit Trec sătenii credincioși Cu suflet și trup smerit - Adevărați ortodocși. În mâini poartă lumânări - Lumină dumnezeiască, Cum în Rai e pe cărări, Pe toți să-i călăuzească. În naos cu rugăciuni Către Tatăl-Dumnezeu, La preoți cu iertăciuni Își spală sufletul greu. Ușurați
DRUMUL CĂTRE BISERICĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377046_a_378375]
-
VERIFICĂ PROMISIUNILE FĂCUTE DE CONDUCĂTORII NOȘTRI? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului A trecut un an bun de când TVR a anunțat, prin unul din posturile sale, că un primar „a promis sătenilor” că va face în folosul satului o platformă de fermentare a gunoiului de grajd ca să nu mai pută tot satul „a România”. Nu știu dacă chiar acestea au fost cuvintele folosite dar eu asta am înțeles. Am urmărit zilnic pe
CINE CÂND ŞI CUM VERIFICĂ PROMISIUNILE FĂCUTE DE CONDUCĂTORII NOŞTRI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377072_a_378401]
-
stătea alături un țângălău al unora plecați la muncă în străinătate. Se mutase la bătrân. După școală, venea într-un suflet acasă, să lucreze cu Moș Laie ca să aibă ce vinde duminica în târg. De la o vreme, și băietanul, și sătenii se mirară de ce Moș Laie cioplea doar linguri lungi în coadă. Femeile îl credeau smucit la minte, doar nu fierbeau în orice zi bulion ori magiun... Într-o duminică, după slujbă, îl încolțiră pe Laie, înțepându-l, chiar zicându-i
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
dilemă. Nu m-ați înțeles,văd bine.Nu știți despre ce e vorba, Ea,statuia cu pricina,este a lui Marin Preda. El ,cel mai iubit din sat,primul dintre pământeni, Ar dori și după moarte ,să-i ajute pe săteni. Și nu poate face asta,cât ar fi de admirat, Cu o singură statuie,nu-i agroturism în sat. Ba n-auzi,ia stai așa,zice unul într-o doară, Cu căciulă peste față și urechile pe-afară, Scuipând iute
DILEMA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377880_a_379209]
-
spre a crește mare grâul din brazdă adâncă. Oaspeți sunt poftiți să șadă, de-ai servi cu grâu și nucă. Gazdelor, cloști să le cadă și mulți pui să le aducă. Din Ignat la Bobotează dorind să le meargă bine, sătenii nu mai lucrează. Că necaz peste ei vine. Că-i prima zi din sărbători, nu se toarce, nu se coase. Iar grupuri de colindători duc urări prin curți și case. Din obiceiuri păgâne, ritual despotic vine și în sărbători creștine
RITUALURI DE IGNAT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377889_a_379218]
-
se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își puse mâinile în cap și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în întâmpinare. - Jale mare, Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o luă în batjocură bărbatul. - A murit Marița! - Cum să moară
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
exclamară femeile în cor. - Chemați medicul din localitatea vecină să declare decesul și vom începe investigațiile conform procedurii. - Ce procedură mai vrei, Miroane, e moartă de-a binelea! - râse Mandache, soțul Letei. Nu peste mult timp sosi doctorul și primărița. Sătenii scoaseră înecata la mal. - Ce-o fi căutat noaptea aici? - se întrebă Leta. - Pe dracul, o lămuri bărbatu-său. Medicul se apropie de ea căutându-i pulsul, apoi o consultă atent cu stetoscopul. - N-o mai gâdila, domn doctor, că
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
de răsuna zăvoiul până la biserică. Balamuc în toată regula! Mulți colegi din Măneasa, din Țepești, Popești și Budele nu cunoșteau Nenciuleștii, gârla asta niciatât. Noi, cei de aici, am cunoscut-o din aprilie, de când s-a format. La început, când sătenii au măsurat-o, pentru că așa ceva nu mai văzuseră pe firicelul ăsta de apă, avea lungimea de cca. 40 stânjeni, lățimea de vreo 4, iar adâncimea de 2. Un mic lac. Pentru mulți aceste dimensiuni par nesemnificative, dar trebuie știut că
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
de vie era o cultură ce avea însemnătate pentru cei din zonă, întrucât, spre exemplu, există și mențiunea că” Viga Podeanca din Podeni la 1632, a dăruit nepotului ei Nicola din Glogova via și moșia sa din Podeni” . De asemenea, sătenii de la Podeni, țin sărbătoarea de Cârstov, (Cârstovul viilor) , iar pronosticul recoltei de struguri cu ajutorul florii de Rodul pământului era firesc în preajma începutul noului an agricol . În acest context planta din rândul fitototemurilor de origine fantastică Arum Alpinum putea stimula imaginația
FITOTEMUL DE ORIGINE FANTASTICĂ ARUM ALPINUM-RODUL PĂMÂNTULUI- ELEMENT DECORATIV PE UN CIUPAG DE LA PODENI- MEHEDINȚI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376345_a_377674]
-
1633. Cu această ocazie în ziua de 10 septembrie, ora 10, a fost sfințit monumental de către preotul Dan Băescu ( ridicat sub supravegherea prof. Ion Pârâianu, membru al Ligii Scriitorilor). La această ceremonie religioasă au participat membrii familiei , Țene și Roșianu, săteni și o parte din membrii Filialei Vâlcea ai Ligii Scriitorilor, printre care scriitorii Ilie Fartat, Ion Pârâianu.Da la Drăgășani au venit special pentru eveniment: Ionel Bolocan, Cristina Bolocan, Gabi și Romică Bolocan. După ceremonie, preotul a vorbit despre importanța
SFINŢIREA MONUMENTULUI RIDICAT ÎN MEMORIA PERSONAJELOR DIN ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376377_a_377706]
-
rău și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i aștepte de la alde Bogatu’ pentru că nu-și făcuseră slujba dinainte plătită... Nevasta omului îl așteptă mult timp până să pună straie cernite... Alde Bogatu’ își rumegă supărarea zile bune, frământând hârtia pe care
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
ancheta a continuat între timp toate serviciile secrete din orașul nostru (și orașul nostru nu e deloc mic) au ajuns la concluzia că ninsoarea e vinovată de cruciadele pierdute de întinderea iernii polare de albul mireselor duse departe pe umerii sătenilor ninsoarea s-a resemnat a strâns puternic ochii și-a căzut peste noi. Referință Bibliografică: Ninsoare din culpă / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate
NINSOARE DIN CULPĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376582_a_377911]
-
cu mașina, altfel drumul se parcurge la picior, sau cu bicicletea, când e vreme bună. Satul e înconjurat de păduri. Pe timpul iernii, Gheorge care fusese pădurar și câțiva prieteni ai săi se mai încumetau să se avânte în pădure, restul sătenilor erau prea bătrâni și le lipseau forțele s-o mai facă, iar tinerii băteau drumurile spre oraș mai mult cu mașinile, nu erau atrași de plimbări prin pădure ca cei din generația veche. După ce a băut cafeaua și a mâncat
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
să răzbesc până la Vedea. - Bine! Mergem cu tractorul, astfel sigur vom ajunge. Cu mașina pe vremea asta am risca să rămânem înzăpeziți. - Așa e! Până în vale troienele erau încă intacte și zăpada depășea cu mult, un metru înălțime. Prin curți sătenii osteneau cu lopețile să-și croiască pârtii. Viscolul începuse să scadă puțin în intensitate însă continua să sufle și ningea cu nemiluita. Tractorul înainta anevoie pe coastă devale croindu-și drum cu plugul și în cele din urmă au ajuns
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
stârpiți cu una, cu două fără permis de ai vâna. Sunt animale ocrotite de lege deși s-au înmulțit cam prea mult prin pădurile noastre și acum iarna fac prăpăd prin târlele ciobanilor și au dat iama și prin curțile sătenilor în ultima vreme. Oamenii sunt speriați și nemulțumiți din cauza asta, dar mahărilor ăia care fac legile nu le pasă de ei. Zise el privind prin binoclul ce-l avea cu sine și i-l întinse și amicului său, să privească
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
noaptea aceea, bunicul a reușit să împuște Lupul Sur pe care l-a adus în sat cu carul cu boi, așezându-l, apoi, în bătătura casei, pe o capră de tăiat lemne, într-o poziție de credeai că-i viu. Sătenii au venit să-l vadă, mirându-se și bucurându-se, în același timp, făcându-și cruce... Vânătoarea Lupului Sur a intrat în folclorul satului, fiind povestită la fiecare șezătoare din sat, ierni la rând. * * * La vremea adolescenței, l-am întrebat
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
ceea ce i-a cerut Lupul Sur. Localnicii din Purani de Videle au vorbit multă vreme despre sacrificiul Lupului și darurile sale tămăduitoare. Ani în șir, localitatea a fost ferită de nenorociri. Totul a durat până ce întâmplarea s-a uitat, iar sătenii timpurilor noastre au ignorat jertfa lui. Am transcris această poveste, cu gândul ca Spiritul Lupului Sur să se reîntoarcă pe meleagurile noastre, pentru ca oamenii să-și recapete demnitatea, curajul și bucuria de a trăi, să reînvie bunătatea, iertarea și compasiunea
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
evreiesc din amonte, se iviră făclii aurii, pâlpâitoare, mișcându-se pe apele Nilului. Făcliile acelea se apropiau, creșteau. Se vedea cum adierea brizei de noapte lungea flacăra luminilor. Când se apropiară, se văzu că acele lumini erau pe luntrii ale sătenilor evrei din sat, alarmați de Manahem, băiatul evreului Efraim. Veneau sătenii de zor, să dea ajutor băiatului stăpânului lor, Asenath. În fruntea sătenilor era Efraim, alături de Menahem. Plutele ajunseseră la ostrovul unde cei doi băieți, Rameses și Tamir, tremurau de
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
apele Nilului. Făcliile acelea se apropiau, creșteau. Se vedea cum adierea brizei de noapte lungea flacăra luminilor. Când se apropiară, se văzu că acele lumini erau pe luntrii ale sătenilor evrei din sat, alarmați de Manahem, băiatul evreului Efraim. Veneau sătenii de zor, să dea ajutor băiatului stăpânului lor, Asenath. În fruntea sătenilor era Efraim, alături de Menahem. Plutele ajunseseră la ostrovul unde cei doi băieți, Rameses și Tamir, tremurau de frica șacalilor fioroși. Văzând luminile aproape de ei, șacalii s-au topit
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
de noapte lungea flacăra luminilor. Când se apropiară, se văzu că acele lumini erau pe luntrii ale sătenilor evrei din sat, alarmați de Manahem, băiatul evreului Efraim. Veneau sătenii de zor, să dea ajutor băiatului stăpânului lor, Asenath. În fruntea sătenilor era Efraim, alături de Menahem. Plutele ajunseseră la ostrovul unde cei doi băieți, Rameses și Tamir, tremurau de frica șacalilor fioroși. Văzând luminile aproape de ei, șacalii s-au topit în întunericul dens al stufărișului de papirus. Sătenii ajunseseră repede la ostrovul
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
lor, Asenath. În fruntea sătenilor era Efraim, alături de Menahem. Plutele ajunseseră la ostrovul unde cei doi băieți, Rameses și Tamir, tremurau de frica șacalilor fioroși. Văzând luminile aproape de ei, șacalii s-au topit în întunericul dens al stufărișului de papirus. Sătenii ajunseseră repede la ostrovul unde îi așteptau cei doi băieți, îl salvară pe fiul stăpânului, îl așezară pe o luntre și-l duseră acasă la Asenath. Aici fusese tratat degrabă de vraci. Rameses nu știu să spună cine erau băieții
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
și când se sfârși horinda, pe Dorin l-înjunghiară... Trei junghieri până-n prașele... una-n inima, alte-n spate... Rău de sânge în mărgele, Dorin în fiori reci se zbate... Florinda fugi sfoară prin sat strigând ajutor la porți; când săteni s-au adunat, Dorin dormea cu ochii morți... Prinși, legați cei fără lege, pe viață-și ispășesc osânda; Linda, jale și of culege, în port cernit după orânda. I-a rămas doar amintirea iubirii ce-nflorise-o clipă; ruga-i
BALADA LINDA FLORINDA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376032_a_377361]