1,976 matches
-
Întoarcă și să-și ceară scuze. Apoi se ridică, Își scutură praful de pe șapcă și de pe haină și Îi urmă pe părinții săi spre mașina parcată În fața clubului Shanghai. Un grup de chinezoaice sleite de puteri ședeau pe trepte, aranjîndu-și sacoșele și Înecîndu-se cu fumul motoarelor diesel care plutea pe rîu dinspre corpul răsturnat al navei Petrel. CÎnd o porniră de-a lungul Bundului, tancul japonez ajunsese la hotelul Palace. În jurul acestuiase adunaseră toți cei care voiau să fugă, băieții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă goală agățată de umăr. Va alerga poate către fereastra uriașă prin care se văd avioanele care pleacă, se va izbi de peretele acela de cer, ca un animal dus la vale de o aluviune. Secretara mea a vorbit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noptieră cartea pe care o citeam, m-am întors în sufragerie și m-am trântit gol pe divan. Ca atunci când eram copil și ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé. Îmi petreceam zilele făcând dezordine în casă. Împrăștiam sistematic, peste tot, cărți, chiloți, resturi de mâncare. Îmi plăcea să violez locurile modeste pe care mama le păstra dichisite toată iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu știe unde se duce, dar merge țeapănă. Și-a luat un geamantan pe roți, prea mare pentru zile atît de puține. Merge strâmb trăgându-l pe lângă ea, pe jumătate gol. Eu, în schimb, obișnuit cu călătoriile scurte, duc o sacoșă de piele, mică, funcțională, elegantă: un cadou de la Elsa. În dimineața asta nu am burtă, am strâns o gaură în plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă apuc să împart nici măcar cărțile, arunc ceva într-un geamantan și plec. Ciao. — Ciao, plec. — Unde te duci? — La Lyon, ți-am spus. — Trimite-mi o vedere. — O vedere? — Da, mi-ar face plăcere. Ciao. Elsa râde, își ia sacoșa din piele de căprioară și iese din cameră. Cine știe dacă scriitorul berlinez are sexul fleșcăit ca o beretă sau dur ca un képi? Am sărutat buricul Italiei. Era un buric zbârcit și înfundat. Acel mic nod de carne mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
exercițiu m-ar fi ajutat să dau afară și deșeurile interioare. Puneam în mișcare pârghia, trebuia să fac mai mult efort, să mă cațăr pe o pantă falsă. Aplecam capul, închideam ochii și îmi forțam mușchii. Mă întorceam acasă, goleam sacoșa cu hainele murdare pe jos lângă mașina de spălat și mă simțeam mai pregătit să intru și să înfrunt atmosfera aceea de falsă poveste. Burta soției mele creștea, pe fereastră se vedeau lucind, printre coroanele copacilor, luminile tremurătoare ale decorațiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gol. — Vino. M-am așezat lângă ea. Și-a dus mâinile la șolduri, s-a strâmbat de durere. Am privit ceasul, după câteva minute a mai avut o contracție. M-am dus în camera unde era pregătită de câteva zile sacoșa cu lucrurile voastre. — Pot s-o închid?, am strigat să mă audă. Dar ea se și afla lângă mine. — Da, a spus încet. Și-a scos capotul și l-a aruncat pe pat. Am luat rochia de pe scaun și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de căldură neașteptată o sperie, o stânjenește. Nu-i place deloc să ajungă cu rochia udă în clinică. Noroc că are pardesiul, îl ține pe umeri atunci când intrăm în holul de marmură închisă la culoare. Eu, în spatele ei, ducând cu sacoșa. Urcăm imediat. Bianca, ginecologa, ne așteaptă în fața liftului. Cu Elsa se tutuiește. — Cum te simți, Elsa? — Așa și așa... Eu am văzut-o de cel mult două ori, e o femeie între două vârste cu părul scurt și cărunt, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un urs, ca un bizon cu blana murdară. Ușa este crăpată, o împing, se deschide cu greu, pentru că o împiedică ceva. Înăuntru e întuneric, jaluzelele sunt trase, întunericul zilei în care oricum se întrezărește lumina. Ușa este blocată de două sacoșe mari și de câteva cutii, în jur este o dezordine ciudată, lipsesc multe obiecte de pe rafturi, se simte miros de praf mișcat din loc și de cafea. Fac câțiva pași fără zgomot în locuința aceea pe cale de a fi strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se oprește să se privească. Își atinge spâncenele cu degetul, nu face decât gestul acela mic și necunoscut. Un ultim, nemotivat retuș al machiajului sau poate doar un salut, o urare pentru viața care va veni. Mă aplec să iau sacoșele, mă lasă, șoptește „Mulțumesc“ și merge să-și ia jacheta de mucilagine care e întinsă pe divan, cu mânecile desfăcute ca un crucifix în așteptarea brațelor ei. Ajunsă în prag, se întoarce să mai vadă o dată casa, umila ei casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neobișnuit de nesigură pe tocuri. Slăbiciunea părea să-i pornească din piept, care era curbat și ușor împins înainte, în afara liniei corecte a corpului, ca și cum ar fi încercat să anticipeze ceva, o frică poate. Am pus în portbagaj cele două sacoșe, apoi m-am întors către Italia, oprită pe cealaltă parte a străzii. Am luat geamantanul pe care insistase să-l ducă singură și care acum era lângă picioarele ei. Nu s-a mișcat, m-a lăsat să-l iau. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ajute, își pierdeau răbdarea și țipau la oamenii îngroziți pe care veniseră să îi ajute. Mi-am găsit locul la capătul unei cozi. Înainta câțiva centimetri, apoi se oprea pentru ca bărbații și femeile să își caute cu înfrigurare actele prin sacoșe și buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că numele meu este Harry Wolfe. Ca animalul, am adăugat eu, dar cu un „e“ la sfârșit. Am ieșit din tribunal în soarele de iarnă și ne-am făcut loc prin mulțimea de oameni care se deplasa fără țintă, cărând sacoșe grele de cumpărături. Mai erau doar șase zile până la Crăciun. Lumea care trecea ne tot despărțea, încât a trebuit să iau brațul lui Charlotte pentru a rămâne unul lângă altul. La un moment dat, se opri în fața unei vitrine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
afecțiunea sa față de Uri, bucuria fizică și euforia care Îl cuprindeau Întotdeauna În prezența charismaticului său prieten. O dată la câteva săptămâni Nina se ivea pe neașteptate pe la zece-unsprezece dimineața, parca Fiatul prăfuit În fața micului bloc din Kiriat Yovel, cărând două sacoșe pline cu mâncare și articole de curățenie pe care le cumpărase pe drum, având aerul unei asistente sociale energice, care Își ia inima În dinți și coboară În primele linii ale mizeriei. După cafea se ridica și se dezbrăca hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ușă, bălmăji spăsit că nu-și va ierta asta niciodată. Annette râse. 22 Mi-e bine cu tine și așa Trecură una prin fața celeilalte pe scări. Imediat ce ieși Annette, apăru Nina Gefen, cu părul ei cenușiu tuns sobru, cărând o sacoșă grea, plină cu cumpărături, pe care o depuse ferm pe masă, Între ziare și cești murdare de cafea. Își aprinse cu mișcări repezite o țigară Nelson și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l cu putere. Scoase imediat doi nourași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Alinătorul inimilor sfărâmate, spuse Nina cu un glas care se voia sarcastic, Însă suna aproape plângăreț. Sfântul patron al văduvelor de paie. Încă puțin și va trebui să primești numai pe bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată pe marginea blatului de marmură. Lui Fima i se părea că buzele ei strânse În jurul mucului de țigară tremurau. Apoi scoase din sacoșă alimentele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată pe marginea blatului de marmură. Lui Fima i se părea că buzele ei strânse În jurul mucului de țigară tremurau. Apoi scoase din sacoșă alimentele pe care i le cumpărase, deschise frigiderul, se Îngrozi de ce văzu și strigă: —Ce-i mizeria asta? Fima se justifică neconvingător că făcuse curățenie generală, dar nu mai apucase să ajungă la frigider. Când se Întorcea Uri? Nina scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care i le cumpărase, deschise frigiderul, se Îngrozi de ce văzu și strigă: —Ce-i mizeria asta? Fima se justifică neconvingător că făcuse curățenie generală, dar nu mai apucase să ajungă la frigider. Când se Întorcea Uri? Nina scoase din fundul sacoșei câteva ambalaje de plastic: —Vineri noapte târziu. Adică mâine. Bănuiesc că muriți de nerăbdare amândoi. Puteți face luna de miere sâmbătă seara. Uite, ți-am adus cartea despre Leibowitz. Ai fugit și ai lăsat-o pe covor. Ce-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale sărate, amărui, acrișoare, Îi umpleau pe amândoi de o bucurie copilărească. De parcă ei doi Încheiaseră un pact secret contra mirosurilor dulci, est-europene, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum spre casă, după ce terminau cumpărăturile În piață, se Încăpățâna Întotdeauna să ducă el sacoșa plină. Mergeau la braț. Vinerea luau Întotdeauna masa de prânz Într-un restaurant vegetarian mic, cu perdele roșii, pe strada Regele George, care Îl făcea să se gândească la străinătate, așa cum o știa de la cinema. Restaurantul aparținea unei perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai ai de ales. Trebuie să-ți suni taximetristul. —Alfie, arăți tare rău. —E doar un pic de gripă, atâta tot. Ei bine, acum sunt eu aici. Lasă-mă să intru să-ți încălzesc niște supă. Am aburcat cele trei sacoșe pline pe masa lui din bucătărie. —Dumnezeule, draga mea, dar unde ai găsit toate astea la ora asta din noapte? —A trebuit să opresc un taxi și, înainte să mă întrebi, șoferul nu era nici pe departe la fel de vorbăreț ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fiecare suferind în felul lui. — Mulțumesc pentru mai devreme, îmi șopti Mark. De curiozitate, ce ai făcut de te doare așa? Mi-am întins niște mușchi cărând niște cumpărături pentru Alfie. I-am spus toată povestea punând accentul pe greutatea sacoșelor pe care le cărasem și omițând partea cu derbiul la care participasem în timpul zilei. Mi-aș fi dorit să fi avut prezența de spirit necesară și să-i fi servit și lui Lynn aceeași scuză - era atât de plauzibilă, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cheltuielile dă deplasare și reprezentare. Mandea nici nu mă ițeam la stradă. Nici bine n-am aflat vorba coaptă cu prescripția, că am și trântit câteva parole tari În cabinet, ca ăl dă zice adio pertujur; am Îndesat Într-o sacoșă tot ce m-a lăsat graba să prăduiesc, am pus-o pă umăr, am făcut otostopu la colț dă stradă și m-am reintegrat În Buenos Aires. Se petrecuse un șoz ciudat, care mie nu-mi cădea fisa, da plutea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îmbrăcat. Dar aveam un bărbat pe care trebuia să-l impresionez. Am plătit totul cu cardul de credit. Sau presupun c-ar trebui să zic că James a plătit totul. Am fost chiar mirată că, atunci când vânzătoarea mi-a înmânat sacoșele cu haine, n-au început să sune sirenele de alarmă, iar în magazin n-au năvălit o mulțime de polițiști cu câini-lupi care să mă târască în dubă. Asta fiindcă eram sigură că depășisem cu mult limita de creditare. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și mai ales în timpul orgiei cumpărăturilor. Probabil cam cum e și țigara de după. Datorită cumpărăturilor în exces, Dublinul era plin de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]