9,763 matches
-
de nevastă gătea... pentru un regiment. Mă uit la Harpagon mai atent. Are fruntea teșită, orbitele ieșite mult în evidență și dentiția de carnasier. Și vă înțelegeți cu... handicapatul? Da, foarte bine. Este firesc. Între confrați... Plec fără a mai saluta. Harpagon stă cu sapa în mînă. La început, cam nedumerit, dar... grăbesc pasul, mai știi? Bădăranii Infinite sînt modurile de manifestare a bădărăniei. Am întîlnit bădărani oameni politici, oameni bogați, oameni săraci, oameni de cultură, analfabeți, handicapați și putem continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum să te cerți cu un decor, un decor nu-ți întinde mâna, nu te adăpostește, nu o face pe-a omul cu tine, omule: Sumarul este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de veșnică pomenire: Aleluia, mormânt cald sub coaste! Numără mai rar, dacă se poate și pe sărite! Nimeni nu vede, nimeni nu aude. O casă nelocuită de păsări este o casă blestemată. Moartea, câte puțin, la început trece să te salute, înnoptează la tine o zi, două, pe motiv că îi este frig în lume, apoi, pe motiv de prietenie, de chiriaș cu acte în regulă, de stăpân; moartea nu vrea să mai plece. Își revendică dreptul la proprietate atunci când melcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Odessei, acoperit până la brâu cu un val de pământ și schije și intestine. El a scăpat, ceilalți 6 și comandantul de tun nu se pricepeau să ia peste picior năluca. Să trăiți, doamnă Moarte! Să trăiți! Am onoarea să vă salut. Sărut mâna! Vă așteptam, mi-a fost dor de Dumneavoastră. Mi-ați lipsit, onorată prezență! V-am ținut loc aici lângă mine, la fereastră. Nu vă faceți griji, am plătit eu biletul pentru dumnea-voastră dus întors. Pentru mine, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
totala lor indiferență, îi face mai puțin compătimitori pentru nenorocirile semenilor. Este oare aceasta o plăcere cu care se laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine marilor seniori, deoarece le etalează măreția, le alungă suferințele, iar pe timp de pace le evocă imaginile războiului. Departe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tencuielii, s-ar fi uitat la tine ochiul cerului. Toate stăteau departe de drum, ocrotite de pomi. De aceea ele-mi păreau mai mici ori chiar așa și erau. Nu auzeai aici vorbindu-se ungurește ori șvăbește, oamenii nu se salutau cu „servus“, ci cu „Lăudat fie Iisus“. Din șosea, nu porneau ulițe lăturalnice, românii nu apucaseră să-și Întindă gospodăriile peste pămînturi, se ațineau pe firul de cale, Între pădurea de arbori și cea de butuci de vie. Ai fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Tare bine trebuie să se fi Înțeles tații, al meu și al lui Zoli, după primul lor cosmos. Atît de bine, Încît tata mi-a atras atenția dimineață, la ceai: — E un om și jumătate nenea Weisz, ăsta. Să-l saluți Întotdeauna cu mult respect cînd mergi pe acolo! Ia să văd cum știi tu să saluți? I-am arătat și, fiindcă a fost mulțumit, am Îndrăznit să-l Întreb ce a văzut În cărțile tatălui lui Zoli. Mi-a spus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor cosmos. Atît de bine, Încît tata mi-a atras atenția dimineață, la ceai: — E un om și jumătate nenea Weisz, ăsta. Să-l saluți Întotdeauna cu mult respect cînd mergi pe acolo! Ia să văd cum știi tu să saluți? I-am arătat și, fiindcă a fost mulțumit, am Îndrăznit să-l Întreb ce a văzut În cărțile tatălui lui Zoli. Mi-a spus că nu văzuse acolo nici o carte și că ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întreaga mea copilărie. De la sperietura asta, eu și cu János am zvîcnit Înainte, Într-o fugă fără aer pînă acasă. Am izbutit să schimbăm cîteva vorbe pe drum. Alerga În stînga mea, Înspre șosea, poate ca să mă ocrotească. Ne-am salutat În dreptul uliței lui, iar el a cotit-o spre Jip. Mi-am continuat cursa, am trecut pe lîngă casa noastră, am intrat ca o furtună În curtea din spatele prăvăliei și am țîșnit pe scară În sus la părinții lui Zoli
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din căminele studențești În amfiteatrele și sălile de seminar ale universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu fețe scrobite și cu tacîmuri de argint, anume spre a scînteia cît mai tare. S-au servit băuturi În pahare și ele la fel de scăpărătoare. Domnul Bailey a apărut În frac, făcînd semn că dorește să fie ascultat. Și-a salutat pe rînd invitații, neuitîndu-i pe cei doi dregători de pendule, poftiți și ei ca martori a ceea ce avea dumnealui să spună. Și-a amintit apoi de părinții părinților lui alungați din Irlanda de foametea de la mijlocul seco lului al XIX
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de judecăți artistice, bărbați și femei, fie că tî năra era o frumusețe destabilizatoare, fie că ei nu se așteptau ca unul ca mine să fie abordat astfel de o localnică. Ea Îi cu noștea pe aproape toți, i-a salutat pe rînd. Muzicologul și cîntăreața de folclor i-au răspuns Încîntați că „De cînd nu te-am mai văzut... Dar bine că n-am avut motive de a da pe la tine pe la cabinet cu necazuri, ce bine că ne Întîlnim
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neputîndu-se hotărî totuși să deschidă gura. Spera În apariția prietenului salvator, dar ăla Întîrzia, doar cîinele lui lătra mai mult la ea decît la mine. Înainte, cînd puteam s-o privesc și s-o recunosc, eu eram cel dintîi care saluta. Îmi povestea toate astea ștergîndu-și ochii cu dosul palmei și făgăduindu-mi că, dacă va ajunge În Germania, mă va scoate și pe mine de aici. M-am agățat de festonașele ce mărgineau cearceaful, dînd de-nțeles că de acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se află la Mihail, care la răstimpuri coboară spre a culege rugăciunile oamenilor și faptele lor bune. Iată-l! Cu scârțâit strașnic, precum bubuitul tunetului, porțile se dau în lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul viziunilor”, Phamael, se salută ceremonios. Apoi, cel dintâi ia o cupă imensă (phialen megalen sphodra), largă cât distanța dintre nord și sud, adâncă precum spațiul cuprins între cer și pământ. În acest vas arhanghelul culege „virtuțile drepților” (hai aretai ton dikaion). Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bucură din plin de condițiile pământului transfigurat, devin locuitori ai Ierusalimului ceresc; păcătoșii populează grotele extramundane; îngerii rebeli sunt închiși în temnițe pe vecie. Noua lume are o cu totul altă calitate decât cea veche, stând sub cârmuirea directă și salutară a Creatorului, iar nu sub cea arbitrară și nocivă a creaturilor. Un lucru se cuvine însă adăugat aici, și nu de cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le cereau fiindu-le oferite din belșug. 304 Altceva: în fiecare zi, Dorotheos le pregătea aceleași feluri de mâncare cu ale regelui, căci așa primise poruncă. Tot în fiecare zi, odată cu zorii, ei se înfățișau la palat și, după ce-l salutau pe rege, erau lăsați să se întoarcă la sălașul lor. 305 Curățindu-și mâinile în apa mării și rugându-se lui Dumnezeu - obiceiul tuturor iudeilor -, se înhămau iarăși la citirea și lămurirea fiecărui șpasaj din Scripturăț. 306 I-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
plecat în oraș. Ca un făcut, nu întâlneam pe nimeni cunoscut. Cei câțiva oameni pe care-i văzusem stând pe la porți, plimbându-se pe bulevard sau mergând agale după cumpărături șoșoteau între ei, se uitau lung la mine unii mă salutau se vedea bine că ar fi dorit să intre-n vorbă, dar ce-aș fi putut spune unor străini, chiar așa prietenoși cum păreau. Mai bine să stau la umbră soarele care urca spre amiază începuse deja să ardă semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat astăzi dimineață și eu abia acum reușesc să ajung la el... Și uite ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
firești”. Să-l fi văzut pe tati cât s-a bucurat când a auzit afirmația doctorului Gruia, În care are mare Încredere. Au ajuns În clinică. În timp ce se Îndreptau spre rezerva unde se afla Nicu, surorile sau infirmierele Întâlnite o salutau pe Despina cu mare bucurie. ― Cum se vede, fetele astea te iubesc mult, Despi. ― O fi și asta, dar comportamentul acesta nu li-l impune nimeni. Aceasta vine din vremea nașului, profesorul Zenit. Când au ajuns la rezervă, cu o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cuvântul de ordine trebuie să fie: “A sosit Moș Gerilă”. În acea clipă, s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftim - a răspuns Nicu, zâmbind. Îndată a intrat Despina, urmată de doctorul Gruia. ― Sărut mâinile, doamnă. Să trăiți, domnule profesor - a salutat doctorul. ― Dragă mami, el este asistentul meu, doctorul Gruia - “mâna Întâi” de astăzi dimineață. Vine din Pomârla, colțul de Rai unde am fost și eu În vacanță, la bunica lui Petrică. Abia terminasem clasa a patra... Câți ani or fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prins Încă În clinică... Când a ajuns la Maternitate, simțea cum sudoarea Îi șiroiește pe șira spinării. De această dată nu a mai Întâmpinat nici o opreliște pe traseul până la salonul unde se aflau cele două suflete dragi. Ba era și salutat cu deferență! Doctorul Suiedeal tocmai ieșea din salon: ― Sunteți așteptat, domnule doctor. Totul este În ordine - l-a Întâmpinat medicul. ― Mulțumesc pentru grija deosebită pe care o aveți... ― Dacă Între colegi nu ne vom respecta, atunci ce să așteptăm de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a luat din raftul bibliotecii ditai tratatul de Anatomie, cu figura de pe copertă puternic colorată. Cu o pâclă de gânduri În minte a pornit către biroul secretarului de partid... ― Intră! S-a auzit răspunsul sec de dincolo de ușă. ― Bună ziua - a salutat Gruia, privind la chipul rece și Încruntat al securistului. ― Te ai hotărât să te prezinți? Gruia n-a răspuns la Întrebare, căreia nu-i vedea decât partea de reproș. A rămas În picioare, ținând tratatul de Anatomie la piept, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
veni negreșit, domnule profesor... Profesorul tocmai discuta cu directorul spitalului, pe care Îl Întâlnise pe holul clinicii, când doctorul Vatră, Împreună cu Gruia și cu „doctorașul”, au sosit. ― Ne-am prezentat, domnule profesor - a deschis vorba doctorul Vatră, după ce l-a salutat pe director.. ― Poftiți În cabinetul meu. Domnule director, sunteți invitatul meu - a plusat profesorul. Directorul nu mai era fostul administrator al spitalului - cel pus de proaspeții stăpâni comuniști instalați În fruntea bucatelor - ci un profesionist din specialitatea Medicină internă. ― Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ale unui profesor chirurg! Așa că aștept telefonul dumitale - a sfârșit directorul, trântind receptorul În furcă. După acest dialog, care nu i-a făcut nici o plăcere, l-a sunat pe profesor: ― Alo! Domnul profesor Hliboceanu? ― Da. Poftiți. ― Am onoarea să vă salut din nou. Vă rog să-mi spuneți dacă puteți trece pe la mine? ― Se Înțelege, domnule director. ― Vă aștept. Profesorul a dat curs invitației directorului... ― Bine ați venit și iertați-mi perturbarea programului dumneavoastră. Întâmplarea face ca „prietenul” nostru comun, colonelul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunat telefonul. A răspuns directorul. ― Tovarășe director, aveți legătura cu tovarășul profesor - i-a comunicat centralista. ― Alo. Bună ziua, domnule profesor. Sunteți În formă? Putem Înfrunta uraganul ridicat de... Am fost căutat la telefon la ora zece... ― Am onoarea să vă salut, domnule director. Cât despre formă... Să spunem că aș fi, dar am o problemă peste care nu pot trece sub nici un motiv. ― Care ar fi necazul, domnule profesor? ― Am o urgență pe care n-o pot lăsa pe mâna oricui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]