2,236 matches
-
Apsu într-un somn adânc, îi "răpește strălucirea și se înveșmântează cu ea", și, după ce îl înlănțuise, îl ucide. Ea devine, astfel, zeul Apelor, care se vor numi de acum înainte apsu. În sânul lui apsu, "în cămara sorților, în sanctuarul arhetipurilor" (1,79), soția sa, Damkina, îl va naște pe Marduk. Textul exaltă gigantica maiestate, înțelepciunea și atotputerea acestui ultim născut al zeilor. Atunci Anu reia atacul împotriva strămoșilor săi. El stârni cele patru vânturi și "ivi valuri 28 A
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a ațâțat la răzvrătire, cine a stârnit-o pe Tiamat să se răscoale?" (VI, 23-24), toți rostesc un singur nume: Kingu. Îi tăiară vinele și din sângele său Ea a făcut omenirea (VI, 30)31. Poemul povestește apoi ridicarea unui sanctuar (i. E. a palatului zeului) în onoarea lui Marduk. Deși utilizează teme mitice tradiționale, Enuma eli$ prezintă o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era un mod de existență pur formal.) Asasinarea lui Apsu deschide seria "morților creatoare", căci Ea nu numai că îi ia locul, dar schițează o primă organizare în masa acvatică ("în acel loc și-a întemeiat lăcașul [.] a hotărât așezarea sanctuarului"). Cosmogonia este rezultatul unui conflict între două grupuri de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nou) unde are loc un banchet; 4) hieros gamos al regelui, cu o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul și coroana) și îl lovea peste față. Apoi, în genunchi, regele pronunța o declarație de nevinovăție: "N-am păcătuit, o, Doamne al țărilor, n-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o imago mundi, ale cărui temple și ziqquraâe reprezintă "centre ale lumii" și, prin urmare, asigură comunicarea cu cerul și cu zeii. Babilonul era un Bab-ilani, o "Poartă a zeilor", căci pe acolo zeii coborau pe pământ. Numeroase cetăți și sanctuare se numeau "Legătura Cerului cu Pământul"55. Cu alte cuvinte, omul nu trăiește într-o lume închisă, despărțită de zei, complet izolată de ritmurile cosmice. Mai mult, un sistem de corespondențe între Cer și Pământ făcea posibilă atât înțelegerea realităților
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
2300-2000) și în Cartea Morților (după 1500). 5 Cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 36. Hermopolis era celebru pentru lacul său din care a răsărit Lotusul cosmogonic. Dar și alte localități își revendicau același privilegiu 6, într-adevăr, fiecare oraș, fiecare sanctuar era considerat un "Centru al Lumii", locul unde începuse Creația. Movila inițială devenea adeseori Muntele cosmic pe care Faraonul urca pentru a se întâlni cu Zeul-Soare. Alte versiuni vorbesc despre Oul Primordial care conține "Pasărea luminii" (Textele Sarcofagelor IV, 181
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au avut loc în timpul epocii mitice. Evident, "oamenii" erau primii locuitori ai Egiptului, întrucât Egiptul era prima țară apărută, deci Centrul Lumii 14. Egiptenii erau singurii locuitori cu drept deplin; fapt ce explică interdicția pentru străini de a pătrunde în sanctuare, care sunt imagini microcosmice ale țării 15. Unele texte târzii reflectă tendința spre universalism. Zeii (Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni, ci și pe palestinieni, nubieni și Jibieni 16. Totuși istoria mitică a primilor oameni nu joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfârtecat cadavrul lui Osiris (cf. Pir., 1867) în 14 bucăți și le-a împrăștiat. Dar Isis le-a găsit (cu excepția organului sexual, înghițit de un pește) și le-a îngropat acolo unde le-a găsit; ceea ce explică faptul că numeroase sanctuare erau cunoscute ca posedând - un mormânt al lui Osiris. A se vedea A. Brunner, "Zum Raumbegriff der Aegypter", p. 615. % De-abia în textele din Dinastiile IX-X el începe să vorbească în numele său însuși; cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 110
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
slujește pe Aton*'), a abandonat vechea capitală, Teba, "orașul lui Amon" și a clădit un altul la 500 km mai ia nord, pe care 1-a numit Akhetaton (actualmente Tell-el-Amarna) și unde a ridicat palatele și templele lui Aton. Spre deosebire de sanctuarele lui Amon, acelea ale lui Aton nu erau acoperite; Soarele putea fi adorat în toată splendoarea sa. Nu a fost singura inovație a lui Akhenaton. În artele figurative, el a încurajat stilul numit apoi "naturalismul" de la Amarna; pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că majoritatea sărbătorilor erau în relație cu cultul morților. Ca și alte monumente engleze analoage 9, cromlehul de la Stonehenge este situat în mijlocul unui câmp de tumuli funerari. Acest faimos centru ceremonial constituia, cel puțin în forma sa primitivă 10, un sanctuar clădit în vederea asigurării raporturilor cu strămoșii. Din punct de vedere al structurii, Stonehenge poate fi apropiat de complexele megalitice care s-au dezvoltat, în alte culturi, pornind de la o așezare sacră: temple sau cetăți. Avem de-a face cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știe acum că lucrarea originară a suferit mai multe remanieri. A se vedea Colin Renfrew, Before Civilizution, pp. 214 sq. opinia unor savanți că. În epoca neolitică, Malta era o isola sacra 11. Vastele terase eliptice care se întindeau între sanctuare sau în fața lor serveau, desigur, pentru procesiuni sau coregrafie rituală. Pereții templelor sunt decorați cu admirabile spirale în basorelief și s-a excavat un anumit număr de sculpturi în piatră, reprezentând femei culcate într-o rană. Dar descoperirea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și pictați. Aceste largi încăperi serveau pentru anumite ceremonii religioase rezervate preoților și inițiaților, căci erau separate prin paravane modelate 12. În timp ce Hypogeul era, în același timp, necropolă și capelă, în temple nu s-au descoperit morminte. Structura curbilinie a sanctuarelor malteze pare unică; arheologii o descriu ca,. Având forma rinichilor", dar după G. Zuntz, această structură amintește mai degrabă forma matricei. Cum templele aveau acoperiș, iar sălile erau lipsite de ferestre și destul de întunecoase, a intra într-un sanctuar echivala
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a sanctuarelor malteze pare unică; arheologii o descriu ca,. Având forma rinichilor", dar după G. Zuntz, această structură amintește mai degrabă forma matricei. Cum templele aveau acoperiș, iar sălile erau lipsite de ferestre și destul de întunecoase, a intra într-un sanctuar echivala cu a pătrunde în "măruntaiele Pământului", i.e. în matricea Zeiței chtoniene. Mormintele săpate în stâncă au, de asemenea, forma matricei. S-ar spune că mortul este așezat din nou în sânul Pământului, pentru o nouă viață. "Templele reprezintă același
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
matricea Zeiței chtoniene. Mormintele săpate în stâncă au, de asemenea, forma matricei. S-ar spune că mortul este așezat din nou în sânul Pământului, pentru o nouă viață. "Templele reprezintă același model la o scară mare. Viii care intră în sanctuar pătrund în corpul zeiței", într-adevăr, conchide Zuntz, aceste monumente constituie scena "unui cult al Misterelor în sensul exact al termenului"13. Să adăugăm că pe pereții dolmenelor și al menhirilor din Ibcria și din Europa Occidentală se află și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cele mai vechi centre urbane complexuri ceremoniale. Paul Wheatley a demonstrat în mod strălucit intenția și funcția religioasă a primelor cetăți din China, din Mesopotamia, din Egipt, din America centrală etc.30 Cele mai vechi orașe au fost construite împrejurul sanctuarelor, adică în proximitatea unui spațiu sacru, a unui "Centru al Lumii", în care se considera posibilă comunicarea între Pământ, Cer și regiunile subterane 31. Dacă s-ar arăta că cele două orase-capitală de pe Tndus se deosebesc net de prototipurile lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
excelență. Ceea ce merită subliniat, pentru moment, este diversitatea morfologică a spațiului sacru și a centrului cultual. În culturile megalitice din regiunea Mediteranei și din Europa Occidentală, centrul ceremonial, solidar cu cultul morților, era consacrat prin menhiri și dolmene, rareori prin sanctuare; în ceea ce privește aglomerările, ele nu depășeau dimensiunea de sate32. După cum am văzut, adevăratele "orașe" megalitice erau construite pentru morți: erau necropole. 39. Concepții religioase protoistorice și paralelele lor în hinduism Religia harappiană, adică aceea a primei civilizații urbane din India, este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
supraviețuiește în mitologia și religia grecească (cf. §92). Cultul se celebra pe vârfurile munților, precum și în capelele palatelor sau în incinta caselor particulare. Peste tot, zeițele se găsesc în centrul activității religioase. La începutul minoicului mijlociu (~ 2100-1900) sunt atestate primele sanctuare pe înălțimi; la început modeste 42 Asupra peșterilor sacre, vezi M. P. Nilsson, The Minoan Mycenaen Religion, pp. 53 sq.; Charles Picard, Leș religions prehelleniques, pp. 58 sq., 130-131; R. F. Willetts, op. Cit., pp. 141 sq. 43 P. Faure, "Spe'leologie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nilsson, op. Cit., pp. 250 sq. 46 Picard, p. 63. Dar Nilsson consideră pecetea drept relativ târzie, iar Hutchinson o crede miceniană (cf. Prehistoric Crete, p. 206). De La epoca de piatră la Misterele din Eleusis împrejmuiri, mai târziu mici edificii, în sanctuarele de la Petsofa, ca și pe muntele Jukta, din stratul gros de cenușă s-au exhumat numeroase figurine umane și animale din lut ars. Nilsson consideră că aici era adorată o zeiță a naturii, prin aruncare de figurine votive în focuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că oficiul funerar se desfășura sub auspiciile Zeiței (cf. § 35). Mormântul unui rege-preot din Cnossos, tăiat în stâncă, comporta o criptă cu coloane, al cărei tavan vopsit în albastru deschis reprezenta bolta cerească; dedesubt se ridicase o capelă semănând cu sanctuarele palatinale ale Zeițci-Mamă^5. Documentul cel mai prețios, dar și cel mai enigmatic asupra religiei din Creta, este constituit din cele două panouri decorate de pe un sarcofag exhumat la Haghia Triada. Acest document reflectă, desigur, ideile religioase ale epocii sale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că, din cele patru centre religioase ale Greciei clasice - Delfi, Delos, Eleusis și Olympia - primele trei micenienii le moșteniseră. Persistența unor structuri religioase minoice a fost pusă în evidență la modul cuvenit. S-au putut arăta prelungirea capelei minoico-miceniene în sanctuarul grec și continuitatea între cultul cretan al căminului și acela al palatelor miceniene. Imaginea fluturelui - psyche - era familiară minoenilor. Originile cultului lui Demeter sunt atestate în Creta și cel mai vechi sanctuar de la Eleusis datează din timpurile miceniene. "Anumite amenajări
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
S-au putut arăta prelungirea capelei minoico-miceniene în sanctuarul grec și continuitatea între cultul cretan al căminului și acela al palatelor miceniene. Imaginea fluturelui - psyche - era familiară minoenilor. Originile cultului lui Demeter sunt atestate în Creta și cel mai vechi sanctuar de la Eleusis datează din timpurile miceniene. "Anumite amenajări, arhitecturale sau de alt ordin, ale templelor de mistere, clasice, par să derive, mai mult sau mai puțin, din instalațiile constatate în Creta preelenică."60 Ca și în India preariană, au persistat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii îl recunosc. Revelându-se strămoșului, el a certificat un fel de legătură de rudenie. Este un zeu al nomazilor, care nu e legat de un sanctuar, ci de un grup de oameni, pe care îi însoțește și ocrotește. El "se leagă față de credincioșii săi prin promisiuni"17. Alte nume, poate și mai vechi, sunt pahad yishăk, care era tălmăcit "teama lui Isaac", dar care înseamnă mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu vasalii lor din Asia Mică. Dar analogiile între acestea, deși reale, nu par decisive. Nu se știe nimic precis asupra cultului celebrat de către israeliți în timpul celor patruzeci de ani petrecuți în pustiu. Ieșirea (26; 38: 8-38) descrie în amănunt sanctuarul din deșert: el constă din "Cortul întâlnirii" care adăpostește chivotul Legii sau arca Alianței, ladă de lemn conținând - după o tradiție tardivă - tablele Legii (Deuteronomul', 10: 1-5 etc.). Foarte probabil, această tradiție reflectă o situație reală. Corturi sau litiere cultuale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
împotriva valorilor exaltate de către toate societățile de păstori. Legea ospeției, lege sacrosanctă la nomazi, este trădată violent de către laela: ea invită în cortul ei pe șeful canaanean Sisera, care fugea învins, și îl ucide în somn (Judecători, 4: 17 sq.) Sanctuarul mobil din timpul lui Moise cade în desuetudine. Cultul e practicat acum în sanctuare fixe și în locuri sacre. Dar, așa cum trebuie să ne așteptăm, mai ales confruntarea cu religia canaaneană va fi aceea care va avea consecințe considerabile. De
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este trădată violent de către laela: ea invită în cortul ei pe șeful canaanean Sisera, care fugea învins, și îl ucide în somn (Judecători, 4: 17 sq.) Sanctuarul mobil din timpul lui Moise cade în desuetudine. Cultul e practicat acum în sanctuare fixe și în locuri sacre. Dar, așa cum trebuie să ne așteptăm, mai ales confruntarea cu religia canaaneană va fi aceea care va avea consecințe considerabile. De altfel, această confruntare se prelungește până în secolul al VH-lea î. Hr. Ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]