1,397 matches
-
conjuncturi și Întâmplătoare divergențe politice: e o nepotrivire de viziuni - „Cum să iubesc această Franță care gândește tot ceea ce eu detest?” Franța abhorată de la Rochelle e, desigur, la France juive, devenită o anexă inertă a Întreprinzătorului spirit semit. Cu un sarcasm mușcător, el se descrie drept „un antisemit inteligent” și - nici mai mult, nici mai puțin! - „cel mai bun prieten al evreilor”! Cât de bun prieten al urmașilor regelui Solomon este Drieu aflăm din nenumăratele pasaje dedicate acestor „stricători de neamuri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-a căscat În fața ei. Ea a zdrobit ceva care era deja praf și pulbere. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
modelelor vremii (Eminescu, Coșbuc, Vlahuță), ci pronunțata ei notă socială, patosul sincer al revoltei și speranței. În poemul Spre țărmul dreptăței apare viziunea revoluției triumfătoare. Energiile colective, încărcate de revoltă, vor purifica lumea (Poporul). Amestec de obidă și ură, de sarcasm și profeție, lirismul poetului preia adesea tonul coșbucian din Noi vrem pământ (în Moment de revoltă) ori din Doina (în Sorțarii). Modelul eminescian se simte în linia poeziei satirice (Lor este un ecou al Junilor corupți). Reminiscențe evidente sunt La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
făcute de un personaj, Aurel, la o evocare a lui Mihail Sadoveanu ținută la Pașcani și la mănăstirea Neamț și, pe de alta, remarcile Caterinei, la studioul de televiziune unde lucrează. Se adaugă multe rememorări, paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmul ating cote înalte, obiectul lor fiind figuri universitare compromise, scriitori, gazetari, editori care după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în „comunitari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
mulți, însăși forma tipică a rezistenței literare românești din ultimele decenii. Nu-i mai puțin adevărat că această formă de rezistență comodă, prudentă, fără mai riscuri, uneori chiar de-a dreptul timorată poate fi și ironizată și chiar acoperită de sarcasme. A făcut-o recent, într-un excelent articol, Virgil Ardeleanu: Rezistența prin cultură (România liberă, 18 aprilie 1991). Uneori, este adevărat, ea acoperă și multă ipocrizie. Alteori teoreticienii săi nu fac decât jocul politic, bine remunerat, foarte rentabil, al guvernului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție disidentă și contestatară. Formele acestei atitudini și Virgil Nemoianu le trece în revistă: ironia, sarcasmul, parodia, fantasticul, satira etc. n au de fapt nici un sens politico-ideologic originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le conferă un înțeles polemico-ideologic într-o direcție sau alta. Ne bucurăm când vedem că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cel mai elocvent de proză efectiv politică. Scriitorul realizează, singurul la noi, deocamdată cel puțin, o combinație denumită de la un timp și post modernă de ficțiune și ideologie, pamflet și comentariu de actualitate, istorie și cronică a zilei, lirism și sarcasm, polemică și reflexie morală. Nu de mult, a publicat și o savuroasă Enciclopedia Armenilor 7, unde se găsesc de toate: cariere comuniste de oameni iluștri din diferite țări, ratări și aventuri, amintiri romanțate, imagini cosmopolite și multe altele. Piesa de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1955), Regele Palaelibus (1957), Salvatorul (1959), Ultimul batalion (1960), o cronică pamfletară a evenimentelor politice interne și internaționale dintre 1919 și 1944. Aici autorul, intrat fără efort în rândul celor care erau în consens cu ideologia oficială, face risipă de sarcasm și redimensionare grotescă a conjuncturilor politice și a reprezentanților „regimului burghezo-moșieresc”, așezați în contrast accentuat cu lupta și idealurile muncitorilor comuniști. L. a tradus din Șalom Alehem, Israel Zangwill, A. P. Cehov, Maxim Gorki ș. a. SCRIERI: Coada lui To, București, [1918
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt nu doar agresive, ci și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
scrisoare pierdută (1884) rămâne capodopera dramaturgiei românești. Acțiunea piesei se desfășoară într-un târgușor de munte, în preajma noilor alegeri necesitate de revizuirea Constituției, revizuire propusă de guvernul liberal. Strașnică ocazie pentru C. de a lua în cătare, punând exploziv în sarcasme, parșivul mecanism electoral, cu manevrele lui neloiale, cu intrigi, șantaje, mistificări. E o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, venalitatea, arivismul cel mai sfruntat. Prefectul Ștefan Tipătescu, totuși personajul cel mai lucid din piesă, este și el un imoral, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de ani, avea o mașină neuronală bine pusă la punct și a avut mult noroc. A trăit o aventură în care James Watson a jucat un rol important. Watson, fizician american, cu tot ce poate însemna asta ca strălucire și sarcasm, a ajuns în mediul britanic, în care frații Braggs știau într-adevăr să studieze cristalografia într-un mod admirabil, însă era un domeniu rezervat, și dintr-odată, aranjînd, de bine de rău, cîteva bucățele de sîrmă au putut inventa elicea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici, Moldován Gergely ș.a. Redacția găsea de cuviință să își extindă preocupările și asupra vieții politice a românilor regățeni, pe care o satirizează adesea (Alarmă ș.a.). De altfel, se tipăresc și texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
încă și mai puțin surprinzător faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi făcut să zîmbească și ar fi declanșat un val de sarcasme. Noi, cititorii, intrigați și însetați de cunoaștere conformistă și bine ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia de a ierarhiza totul și de a percepe rațional. Între este un ne-loc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
refuzat-o mereu. Sau aproape... În ciuda tuturor ricanărilor mele, nu mi-e greu să concep că într-o zi m-aș putea dizolva în Dumnezeu, și această posibilitate pe care mi-o acord mie însumi mă face mai indulgent cu sarcasmele mele. Omul poate trăi fără rugăciune, dar nu și fără posibilitatea rugăciunii... Infernul este rugăciunea interzisă. (C) Exercițiul gîndirii și expresiei paradoxale la Cioran ar trebui clar delimitat de teritoriul exercițiilor de stil, căci cioburile de viață, de idei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
el consideră episodul de la München ca un episod al schimbării pașnice, adică o acțiune preventivă ce urmărea realizarea modificărilor apreciate ca necesare în urma mutațiilor survenite în puterile relative ale statelor. Este într-adevăr un realism straniu, care, luat de valul sarcasmului unilateral la adresa mulțumirii de sine a puterilor status quo-ului, incluzînd și țara de origine a lui Carr, nu se mai întreabă asupra legitimității politicii puterilor revizioniste și este astfel silit să pledeze pînă la urmă pentru o formă de conciliere
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai favorizate ca monedă de schimb pentru a îmblînzi politica externă sovietică, el a fost lovit pe la spate de amendamentul lui Jackson, care lega această clauză de politica sovietică a emigrărilor. Kissinger a făcut din plin uz de proverbialul său sarcasm în legătură cu ceea ce pentru diplomații de talia sa trebuie să fi apărut ca o evidentă neînțelegere a posibilităților politicii externe în relațiile dintre superputeri (1982: 250-5, 984-98). După părerea lui Kissinger, este posibil ca URSS să-și schimbe politica externă, dar
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Comerțului. Cînd administrația Carter a instituit embargoul grîului asupra URSS, în urma invaziei din Afganistan, punerea lui în practică a fost sabotată. Principalul neajuns al perspectivei lui Kissinger constă în supraestimarea posibilității de a izola politica externă de cea internă. Deși sarcasmul său era poate justificat în ce privește amendamentul lui Jackson, el era nerealist atunci cînd baza politica externă pe capacitatea de a separa instrumentele externe de interesele și lobby-ul intern, nu numai, dar în special în SUA. Orientarea greșită a relațiilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să ucidă, să jefuiască. Înțeleptul ar voi și împărăția cerului, gloria pământească părîndu-i-se șubredă. Acum scriitorul izbucnește într-o invocație furtunoasă a gloriilor apuse: Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xerxes și Artaxerxes?" Iar Lumea îi răspunde cu blând sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți, ca cum ar fi în cămeașa cea de mătasă învăscuți; și într-un sicriu așezați, ca în haina cea de purpură mohorâtă îmbrăcați; și în gropniță aruncați, ca în saraiurile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa: "Boieri, cucoane
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg necunoscută prin tine-am dobîndit"), zădărnicia ("Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic și grav, plin de strigăte solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grație împrejurării că aceasta îi regăsește manuscrisul pierdut al Artei poetice. Ovidiu se crede autorizat să iubească orice femeie, fără a fi urmărit de gelozie, și să-și ridice ochii chiar asupra nepoatei împăratului: Cezar, mă mir de-al tău sarcasm, Tu care cu poeții trăiești în confrăție... Horațiu și Virgiliu posed-o-mpărăție Ca tine, al lor geniu cu-al tău în zbor unit Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Întâia dramă e amabilă, spectaculoasă, poetică nu în poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu compasul insomnia, din cimitirele "cu mari și negre porți" se ridică în arome de flori atomii morților descompuși. Înainte de Bacovia și aproape în spiritul lui Rollinat, poetul cultivă un patetic sfâșietor, în care elementele tipice sunt "simfoniile", "aiurările", "delirurile", "sarcasmele", plânsetele de nebun pe stradă, dansurile macabre, muzica dureroasă (Weber, Chopin): Cântă încet din Weber: "gîndirile din urmă"- Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să povestească "net, la întîmplare, totul ca într-un proces-verbal", sau colectează scrisori. Firește, documentele sunt numai simulate. În fond, trecând peste acest aspect tehnic, Camil Petrescu e un misogin și un inadaptat erotic, transcriind în pagini pline de vervă sarcasmul său de învins sentimental. Interesul este interior. Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război își face despre femeie o imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!" Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în brațele românului. F. ADERCA F. Aderca e un umorist impenetrabil, plin de sarcasm. Punctul săude vedere e umanitar, internaționalist. Emoția e înlocuită cu senzația. Astfel în Grădinării (Femeia cu carnea albă) se propun câteva experiențe sexuale. Iubirile, în care femeia ia totdeauna inițiativa, se înfăptuiesc în medii și condiții variate: o fată de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
descompus femeia erotică e tuberculoasă. Senzual și tendențios, F. Aderca e împiedicat de aceste note să izbutească în roman. Deși cu excelente pagini de evocare a campaniei pentru întregire, romanul 1916 eșuează în tezism. Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor duc sarcasmul până la bizarerie. Mai fericit este basmul viitorist Orașele înecate, utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells. Un operator cinematografic din Bucureștii anului 5000 visează o omenire refugiată în fundul oceanului unui pământ în răcire. Sunt pagini fabuloase ca acele din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]