2,314 matches
-
da o circulație mai mare (satira Formele ș.a.), sau trimițând altele întâi aici (Lacrimi, dedicată Caliopei Poenaru); el scrie și articole polemice, răspunzând astfel la criticile lui Frédéric Damé privind piesa Unchiașul Sărăcilă (în Cum se face critica), sau o satiră, Viața de apoi, care îi vizează pe V. Alecsandri și pe M. Eminescu. În 1878 Duiliu Zamfirescu încredințează R. poeziile Bătrânul și fluturul și Oh! taci, iar peste doi ani, în martie-aprilie 1880, prima lui nuvelă, Natalia Anisimovna. Din I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
1967, 1; Grigore Botezatu, Folclorul haiducesc în Moldova, Chișinău, 1967, 150-181; Olga Flegont, Manifestări de artă teatrală în Antichitate pe teritoriul țării noastre, TTR, 1967, 2; Horia Barbu Oprișan, „Curcanii” în teatrul popular. Sceneta „Halim”, TTR, 1967, 5; Monica Săvulescu, Satira, element de continuitate de la teatrul popular la teatrul cult, F, 1967, 3; Vasile Adăscăliței, Jocul cerbului în Moldova, REF, 1968, 5; Vasile Adăscăliței, Ion H. Ciubotaru, Varietatea și răspândirea teatrului folcloric în județele Iași și Vaslui, ALIL, t. XIX, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
13.II.1935, Zaim, j. Tighina), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Nadejdei și al lui Profir Cărare. A absolvit Școala Centrală Comsomolistă (1956) și Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1969), lucrând apoi ca redactor la revista de satiră și umor „Chipăruș” și la ziarul „Moldova suverană”. A fost o vreme director al Biroului de propagare a literaturii. A avut de suferit de pe urma volumului de poezii satirice Săgeți (1972), care viza sistemul totalitar și care a fost retras din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei. Umorul și satira, uneori de tipul celor din I. Creangă, se sprijină pe folclor. Vorba de spirit și șarja grotescă, agrementată cu proverbe și expresii populare, asociațiile paradoxale și reducerea la absurd constituie arsenalul de modalități preferate. Un accent stăruitor, uneori prea ostentativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
1987; Comedii, Chișinău, 1988; Penița și bărdița, Chișinău, 1988; Săgeți, Chișinău, 1990; Zâmbăreți și cucuieți, Chișinău, 1990; În ajun de Anul Nou, Chișinău, 1992; Fulgere basarabene, Chișinău, 1997. Traduceri: Heine, Poezii, Chișinău, 1959 (în colaborare cu P. Starostin); S. Oleinik, Satiră și umor, Chișinău, 1965; Krâlov, Fabule, Chișinău, 1967; I. Tuvim, Poezii, Chișinău, 1968 (în colaborare cu S. Vangheli); R. Gamzatov, Daghestanul meu, I-II, Chișinău, 1972-1976; I. Kohanovski, Versuri, Chișinău, 1972; S. Mihalkov, Nenea Stiopa, Chișinău, 1974 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
zi de ieri (1997) trag mai mult spre tradiția gogoliană, către Ilf și Petrov, cu angajați ai SRI, pretinse comploturi vizând asasinarea regelui Mihai ș.a.m.d., în bufonade spionistice și pseudotensiuni carnavalești, nu fără puseuri către șarja politică și satira socială la adresa tranziției postceaușiste a României. Dacă A. are dreptate când afirmă, în prefața antologiei lirice Traversarea (1997), că „paginile din această carte nu-mi aparțin. Ele au fost scrise de un tânăr student căruia îi plăcea să zăbovească prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
evocând predilect mediul pestriț al mahalelor, cu șmecheri și mici delincvenți, personaje rudimentare, nu lipsite, altfel, de o anume finețe sufletească. Din păcate, umorul e fără adâncime, autorul își sentimentalizează nu o dată relatările, elimină probleme de existență grave, dă o satiră ușoară. Nu îi pot fi negate însă, mai cu seamă în nuvele, considerate uneori microromane, verva, darul de a înfățișa secvențe autobiografice pe un ton glumeț, ceea ce putea cuceri pe cititorul tânăr, căruia îi sunt destinate majoritatea scrierilor. Încă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
M-am făcut... tată mare, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Săndulescu, O nuvelă interesantă, VR, 1954, 5; Remus Luca, Individualitatea scriitorului tânăr, CNT, 1957, 14; Ov. S. Crohmălniceanu, O depoziție în apărarea „Derbedeilor”, VR, 1957, 4; Sergiu Fărcășan, Râs și satiră, „Lupta de clasă”, 1957, 9; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1957, 76-81; Eugen Simion, Creație și pitoresc, VR, 1959, 11; Al. Oprea, Nicuță Tănase, LCF, 1960, 16; S. Damian, „Astăzi e ziua mea”, GL, 1960, 18; Ion Vitner, Prozatori contemporani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
de fapt Iosif Clișci și este român. Grivița anilor 1931-1933 constituie subiectul unei proiectate trilogii romanești, din care au apărut doar primele două volume, Sfârșitul jalbelor (1950) și Marea pregătire (1952). Un culoar narativ nou, cu discret rol jucat de satiră și pamflet, se observă în romanul Lagard cel însemnat (1966), dar notabil cu adevărat se dovedește a fi abia romanul Eu, Consula! (1971). Pe fondul relaxării politice a anilor ’70, scrierea aduce în prim-plan o narațiune cu o tematică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
politice ale marelui poet. Ca și C. Aristia, P. încearcă unele creații lexicale: „samuroblane”, „aniscrielnic” (letopiseț). O „facire epic-comică împrotiva întrunirii grecilor asupra Porții otomanicești” urma să fie Eterida, din care s-a păstrat doar invocația către adevăr. În O satiră veche sau Cântic pe care odă nu bine l-au poreclit, comisul revine la ideea că singurul titlu de merit pentru cineva îl constituie vrednicia, nu „evghenia vechimei”. În afara unui dialog în versuri, de factură populară, între Țara Ungurească și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
gazetă politică săptămânală apărută la Iași din martie până la 26 iunie 1891. Ca atâtea alte publicații politice, R. era editată în scopuri electorale. Redactorii au însă experiență jurnalistică. O cronică științifică, literară și artistică, alta a vieții ieșene, parodii și satire ale activității partidelor se adaugă publicisticii electorale, înviorând paginile foii, la care colaborează Ovid Densusianu (cu studiul Primele ambasade ruse în Apus), Al. A. Bădărău și un M.C., probabil Mihai Codreanu, atunci în vârstă de cincisprezece ani. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289089_a_290418]
-
farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de gust, vulgaritatea. De valoare mai scăzută se arată și scrierile pe subiecte laice. Spre a-și asigura existența, sub pretextul criticării unor moravuri, S. produce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
însă alunecarea spre expozitiv parnasian și declamație erodează efectul. Aceeași propensiune e vizibilă și în ciclurile „vitrinelor”, din Altare nouă, și al „străzilor”, din Fericirea celorlalți, în care mai apar motivul orașului provincial, câteodată în note bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în aceste cicluri, eroticul, în registrul grațiozității ori al unei inefabile intimități, concurează, în volumul Lauda vieții, o robustă bucurie de a trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste. Aici mai apăreau texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
perfecționării sale, limbajul își mărea mijloacele magico-religioase. Cuvântul pronunțat declanșa o forță, dificil, dacă nu imposibil, de anulat. Credințe similare supraviețuiesc încă în numeroase culturi primitive și populare. Le regăsim, de asemenea, în funcția rituală a formulelor magice ale panegiricului, satirei, execrației și anatemei în societățile mai complexe. 43 Cf. M. Eliade, Mythes, reves etmysteres, pp. 163-164; id., /x? Chamanisme, pp. 319 sq., 350 sq., 372 sq.; id., Religions australie/mea, pp. 139 sq. 44 V. Gaerte, "Kosmische Vorstellungen im Bilde
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
criză se teme mai mult de primele, cu bătaie scurtă, dar eficace, decît de ultimele. Malesherbes: Nici o forță din lume nu poate să împiedice cîntecele, epigramele, nici chiar pamfletele care sînt destul de scurte și pot fi ușor copiate [...]. Aceste scurte satire sînt cele mai redutabile, căci nu doar că sînt cunoscute pe moment, dar se și rețin..." Materia de tipărire este scumpă: trebuie deci amortizate costurile. Așadar să se producă neîncetat, indiferent ce. Logica economică a producției învinge logica politică a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
valorile progresiste ale umanismului și iluminismului, al căror precursor luminat este. Cantemir “se sugestionează cu ideea autoperfecțiunii și începe lupta cu adversarii în terenul său, unde victimele cad intelectual și moral într-o cumplită inferioritate.” Folosind “spada cuvântului”, autorul face satira tiraniei și se complace în deformarea agenților ei absurzi. Singurul aspect pe care nu îl falsifică este scara valorilor morale, poate și pentru că era în avantajul personajului său imaculat, “protejatul” său, căruia trebuie să-i afirme superioritatea absolută într-o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
condiționat de poziția de superioritate a subiectului demistificator față de obiectul de satirizat. Iar superioritatea Inorogului este strivitoare pe toate planurile - moral, intelectual, spiritual - fapt ce-i permite să se detașeze repulsiv și să manifeste un acut simț al propriei superiorități. Satira cea mai reușită trebuie să fie o îmbinare a realismului cu fantasticul. Aceasta întrucât simpla viziune agresivă asupra lumii ar reda o imagine reală, obiectivă, asupra unui aspect negativ care este de corectat, dar nu ar reuși decât cel mult
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
de corectat, dar nu ar reuși decât cel mult să deprime și, eventual, să sperie cititorul. Este nevoie de vălul fantastic aplicat peste faptul nud, de o viziune fantastică asupra unui univers metamorfozat, care să asigure funcția de divertisment a satirei, singura în stare să atragă cititorul de partea satiristului. Manifestându-se astfel ca un paradox al artei (combinare de realism și fantastic), satira dezvoltă un aspect profund negativ - ca expresie a revoltei față de o societate aberantă, care se creionează prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
faptul nud, de o viziune fantastică asupra unui univers metamorfozat, care să asigure funcția de divertisment a satirei, singura în stare să atragă cititorul de partea satiristului. Manifestându-se astfel ca un paradox al artei (combinare de realism și fantastic), satira dezvoltă un aspect profund negativ - ca expresie a revoltei față de o societate aberantă, care se creionează prin opoziție cu idealurile, aspirațiile, exigențele satiristului - și un altul pozitiv, vizând funcția sa de divertisment. Alegându-și un etalon moral ideal după care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
baza forței destructive a satiricului. Condamnarea e definitivă și irevocabilă. - din conștiința faptului că victoria are loc numai în plan ideal, în planul material fiind imposibilă. Alegoria animalieră, în sine grotescă, este una dintre formele de convenționalizare sub care circulă satira atunci când împrejurările obiective nu-i permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de schimonosire a realului prin procedeul anamorfozei. într-un astfel de context, și având în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de schimonosire a realului prin procedeul anamorfozei. într-un astfel de context, și având în vedere ideea asimilării fantasticului de către satiră, masca este o tehnică la îndemâna artistului, căruia îi va fi în acest fel mai ușor să exagereze și să deformeze. în funcție de transparența măștii aplicată de satirist, receptorul va oscila între reacția morală (în cazul suprapunerii complete între mască și individ
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
fel mai ușor să exagereze și să deformeze. în funcție de transparența măștii aplicată de satirist, receptorul va oscila între reacția morală (în cazul suprapunerii complete între mască și individ) și reacția estetică (în situația în care satiristul reușește să confere generalitate satirei sale). Privind cazuri concrete ale persoanelor istorice mascate de Cantemir, sub obrăzare animaliere, s-a făcut o observație de subtilitate atunci când s-a afirmat că “cu toată strădania deliberată a autorului de a întreține iluzia măștii animaliere, inserând ritmic atribute
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
care sunt în mod obișnuit incompatibile, capătă, prin pervertirea rațiunii, prin contradicția logicii și a eticii, o materialitate șocantă, exprimând o realitate imposibil de ignorat. Un procedeu satiric des folosit de satirist este raportarea prin reducție, diminuare, depreciere la obiectul satirei sale, devenit victimă neputincioasă. Cantemir se ferește să numească el însuși viciul, dar are grijă să-l argumenteze cu lux de amănunte prin reacțiile personajului personificat, ales ca pretext al demonstrației. Izolarea și reducția satirică a obiectului constituie un important
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]