1,927 matches
-
personajeă decide să-și înceteze activitatea. Nu-și mai face treaba, exact ca un funcționar revoltat din motive de sistem. În acest caz, nu mai omoară. Disperarea acestei stări de fapt se adună într-o alegorie cu accente filozofice și satirice: Saramago descrie, în frazele lui atât de personalizate, cum oamenii - de la filozofi la câini - o iau razna în lipsa unui sfârșit. Fiecare are propria variantă de salvare, unii trec granița pentru a aduce moartea bătrânilor și bolnavilor din familie, alții spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
tot așa glumet precum întreg contextul creat de autor.“ - Ilma Rakusa, „NZZ“ » „O metaforă explozivă a temperamentului românesc, întipărită prin glume aspre la adresa unor obiceiuri conturate prin acțiunea romanului.“ - Katrin Hillgruber în „Kultur Spiegel“ » „Dan Lungu, cu un dur simț satiric, îmbracă proza românească în straie de mare valoare în contextul literaturii internaționale. Opera sa, Raiul găinilor, schițează o zi obișnuită pe «Strada Salcâmilor», un microcosmos ruinat, aflat la marginea unei provincii din Moldova.“ - Wiener Zeitung » „Acest roman nu îl voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cele mai multe ori, zugrăvind sentimentele și stările sufletești cele mai complexe. Cântecele propriu-zise pot fi: de dragoste, de joc și exprimă bucuria, atunci când aceasta este împărtășită. Se mai utilizează și catrene versificate, care susțin melodia de dans și cu un conținut satiric, așa-numitele strigături, care exprimă, în termeni populari, trăsături specifice comunității, dovadă că folclorul românesc este un element de identitate națională și ne reprezintă pe noi românii. (Ioan Mugeanu ) 13 VI. DANSURILE POPULARE Dansurile populare, piese de rezistență ale Ansamblului
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
acea melancolie pe care o mai exprimă carp sau Cruceanu. Al. Gh. Doinaru, născut în 1882, la Tescani, are deja un frumos bagaj literar. Iuliu Dragomirescu cântă înflăcărat patria. Pe un cu totul alt ton, rar aici, P. Dulfu, poet satiric, amestecă în lecții de estetică hazul anecdotelor sale și al aventurilor eroului popular Păcală. Duțescu-Duțu preamărește frumusețea și iubirea pentru țara sa în Crâng și luncă. Să mai semnalăm poeziile Elenei Farago, Hildebrand Frollo, Gane (Păcate mărturisite, Spice) și Al.
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de Ateneul din Forcalquier și de Félibrige des Alpes. A publicat un volum de poezii originale și Povestea vulpii, epopeii eroi-comică în cincisprezece cânturi; versuri și proză; discursuri, rapoarte academice, critică literară. Iacob Negruzzi este un excelent poet didactic și satiric. Obedenaru are energie. D. Ollănescu-Ascanio a avut farmec, iar când a tradus din Horațiu a fost atras spre modelul său printr-o tainică afinitate de spirit. Oreste este un tânăr și bun poet. A tradus Hermann și Dorothea și Torquato
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Alecsandri prin bogăția verbului popular. Are o inspirație nobilă, îmbinată cu o expresie pur românească. Spirit de înaltă cultură, a abordat toate subiectele; problemele și progresele științei găsesc ecou în versurile sale; este atrasă de toate genurile: didactic, liric, epic, satiric și în toate aduce culoare, lumină, originalitate. Are simțul dialogului și al teatrului: o vom regăsi când vom vorbi despre arta dramatică. Poezia sa este fermă, susținută de o gândire viguroasă, științifică, filosofică. Și-a reunit versurile sub titlul Cânturi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
C. Negruzzi, M. Millo, Ion-Creangă (1837-1889) au venit Th. Aslan, îndrăgostit de Sofocle și Euripide, Constantin Bacalbașa, veselul autor al comediei Petecul lui Berechet, jucată la Teatrul Național, și al lui Moș Teacă, un Ramollot al locului, colaborator la revista satirică a lui Caragiale, Moftul român; Zaharia Bârsan, născut în 1879, căruia i s-au reprezentat la Teatrul Național: Mărul, Sirena, Jurământul etc.; Anton Bibescu, a cărui comedie Le jaloux este o mică capodoperă. Nicolai A. Bogdan 21 a scris mult
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
al berăriei academice Bene Bibendi, director al revistei Moftul român, redactor la Universul, director al Berăriei Cooperative, este, în teatru, pictorul amuzant și sagace al societății, administrației și rentierilor, un fel de Henri Monnier și Labiche. I.L. Caragiale este poetul satiric al burgheziei românești. Spirit profund observator, el sesizează cu o pătrundere uimitoare și redă cu o puternică plăcere a expresiei cusururile și ridicolul acestei clase sociale care a primit câteva reflexii ale civilizației moderne și mai ales ale civilizației franceze
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dar ai grijă să nu alergi, să nu-ți fie cald, să nu-ți strici rujul". Dar Carmen Sylva a primit o educație de prințesă, iar prințesele nu sunt crescute ca toate celelalte fete. Poate că nu era o intenție satirică în acest portret al mamei iubitoare. Totuși tonul păstrează peste tot o nuanță umoristică, ușor de recunoscut și aici: "Fie-sa avusese două fete foarte urâte, dar de! Valeria se gândea că, având bani cu grămada, aveau să se mărite
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cotidianului „Jurnal de Chișinău“. Ceea ce arată că, dacă ai o telecomandă, nu îți mai trebuie, câteodată, nici măcar un ecran de televizor. DAMELE GAZETIERE Aluzii periculoase Emilia CHISCOP Un artist francez, Charles Philipon, a lansat, la Paris, la 1830, o revistă satirică intitulată „La Caricature“. Aici, el a reprezentat capul regelui Lous-Philippe în formă de pară, gest care avea nu doar să atragă cenzura revistei, ci și întemnițarea lui ulterioară. Para desenată de Philipon reprezenta o dublă ironie la adresa regelui - făcând haz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Kogălniceanu introducea și următoare șopârlă, aluzie la mama protectoare Rusia, spunând că „din ea“, adică de pe băncile școlii, „are să iasă o clasă numeroasă de industriași pământeni, carii să ne desrobească de șerbia față de străini“. De altfel, cum la noi publicațiile satirice lipseau, aluziile cele mai vânate de cenzori vizau împlinirea unor proiecte naționale și politice. Nu știu ce va fi conținut nuvela „Toderică“, semnată de Costache Negruzzi în „Propășirea“, dar autoritățile au găsit și aici aluzii periculoase și au suprimat revista în noiembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
se dramatizează, se transformă în spectacol, ficțiunea transmite simboluri, valori, modele de comportament, scheme de percepție care influențează modul de prezentare a realității politice. Acest fapt este mult mai evident în caricaturile și desenele din presa scrisă și în emisiunile satirice de tip Bébète Show, al căror obiect este, cu siguranță, luarea în derîdere a politicului 38. Este suficient să amintim, în această privință, că emisiunea era difuzată pe post chiar înaintea jurnalului televizat și că această contiguitate poate foarte lesne
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
aceeași pași potriviți, atunci zice că joacă hora. Proverbele sunt formule orale concise, de mare expresivitate și plasticitate, de multe ori versificate prin care se transmit experiența și înțelepciunea populară. Uneori, adevărul comunicat de proverbe și zicători îmbracă o formă satirică. Citez mai jos câteva proverbe utilizate de locuitorii comunei Hudești: Toți se plâng de bani, dar de minte nimeni; Ziua bună se cunoaște de dimineață; Vulpea când najunge la struguri zice că sunt acri; Vine el drăguș la căuș; Ce
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
meșteri sau instructori pentru activități de tip artizanat; materiale pentru pictură; instrumente și profesori pentru grupuri muzicale; decor, costume și actori și/sau regizori pentru spectacole de teatru; îndrumător pentru cenaclu literar; actor coordonator al unui grup de tip revistă satirică; tehnoredactare, hîrtie și copiator pentru reviste; materiale și organizarea propriu-zisă de expoziții; materiale și jurnaliști pentru realizarea studiourilor tv și/sau radio; donații de cărți, reviste și ziare; programe de alfabetizare (în penitenciarele unde nu a existat posibilitatea angajării de către
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
obicei, în opoziție cu cealaltă specie dramatică fundamentală a epocii, tragedia. în funcție de aspectul tematic dominant există mai multe tipuri de comedie : comedie de situații sau de intrigă, comedie de moravuri, comedie de caractere. în raport cu atmosfera dominantă, mai există și comedie satirică, ironică, tragicomedie. Dialogul dramatic - este construit de autor pentru spectator; replicile sunt adresate direct participanților la dialog, personajele, dar textul în ansamblu este „adresat” spectatorilor / cititorilor; este de multe ori conflictual („duel verbal”), esențială fiind definirea raporturilor de forță, dintre
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
a ființei care “simte enorm și vede monstruos”, ca rezultat al frustărilor acumulate de-a lungul timpului și datorate unei rigide ierarhii și ordini sociale care l-a exclus și l-a aruncat în “ilegalitate”. Eficacitatea unei astfel de raportări satirice este cu atât mai mare cu cât se manifestă sub forma unei opoziții tranșante între imaculatul Inorog și lumea contemporană decăzută. Mai mult, efectul satiric este condiționat de poziția de superioritate a subiectului demistificator față de obiectul de satirizat. Iar superioritatea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
care l-a exclus și l-a aruncat în “ilegalitate”. Eficacitatea unei astfel de raportări satirice este cu atât mai mare cu cât se manifestă sub forma unei opoziții tranșante între imaculatul Inorog și lumea contemporană decăzută. Mai mult, efectul satiric este condiționat de poziția de superioritate a subiectului demistificator față de obiectul de satirizat. Iar superioritatea Inorogului este strivitoare pe toate planurile - moral, intelectual, spiritual - fapt ce-i permite să se detașeze repulsiv și să manifeste un acut simț al propriei
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
un altul pozitiv, vizând funcția sa de divertisment. Alegându-și un etalon moral ideal după care măsoară exigent realitatea (veritabil pat procustian de redimensionare a realității), artistul respinge ideea artei ca mimesis, ea însemnând în schimb recreare în funcție de intențiile sale satirice, chiar dacă acest fapt echivalează cu deformarea caricaturală a modelului real, până la gestul anamorfotic, care l face irecognoscibil, dar semnificativ. în acest fel trebuie să înțelegem multiplele anamorfoze , deformări cu sens, la care Cantemir își supune personajele și rearanjează situațiile. Există
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
că îl pândesc în tot locul. Această “paranoia critică” a lumii anticipează sentimentul absurdului resimțit dramatic de existențialiști. Puterea satiristului constă în aceea că, în confruntarea cu dușmanul, acesta din urmă este considerat dinainte învins în baza forței destructive a satiricului. Condamnarea e definitivă și irevocabilă. - din conștiința faptului că victoria are loc numai în plan ideal, în planul material fiind imposibilă. Alegoria animalieră, în sine grotescă, este una dintre formele de convenționalizare sub care circulă satira atunci când împrejurările obiective nu
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
lumii, provocând o reacție simultană de groază și de râs crispat. Elementele lumii, care sunt în mod obișnuit incompatibile, capătă, prin pervertirea rațiunii, prin contradicția logicii și a eticii, o materialitate șocantă, exprimând o realitate imposibil de ignorat. Un procedeu satiric des folosit de satirist este raportarea prin reducție, diminuare, depreciere la obiectul satirei sale, devenit victimă neputincioasă. Cantemir se ferește să numească el însuși viciul, dar are grijă să-l argumenteze cu lux de amănunte prin reacțiile personajului personificat, ales
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
reducție, diminuare, depreciere la obiectul satirei sale, devenit victimă neputincioasă. Cantemir se ferește să numească el însuși viciul, dar are grijă să-l argumenteze cu lux de amănunte prin reacțiile personajului personificat, ales ca pretext al demonstrației. Izolarea și reducția satirică a obiectului constituie un important proces de stilizare, prin care obiectul satirei este ridicat la rang de simbol. Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
de sine. În 1726, Doamna du Deffand a însoțit-o pe marchiza de Prie în exilul ei din Normandia, ca să-i țină companie. În Istoria Regenței, Lemontey povestește că „cele două prietene își trimiteau una alteia, dimineață de dimineață, cuplete satirice pe care le compuneau fiecare pe seama celeilalte“. Într-o societate în care clevetirea răutăcioasă era de rigoare și unde oamenii nu dormeau de spaima singu rătății ă„Nu era nimic pe care să nu-l fi preferat tristeții de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos". "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceai) față de personaje. Nice Work e un roman
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plăcea să citești? ES. Aveam prin casă tot soiul de ziare politice, sociale, despre mediu. Mama, foarte preocupată de mediu, a militat împotriva pericolului energiei atomice înainte ca aceasta să devină o cauză la modă. Eram abonați și la publicații satirice, cum ar fi Mad Magazine și National Lampoon, primeam zilnic New York Times, acesta fiind unicul ziar cu de toate care se găsea peste tot, le aveam pe toate în afară de Washington Post, pe care trebuia să mergi un pic mai departe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament retoric, salvând textele de ariditatea expunerii monotone a informațiilor și impunând un stil original, care individualizează jurnalistica eminesciană în tabloul publicistic al veacului al XIX-lea. Inserțiile pamfletare, paragrafele ironice amintesc de lirica satirică eminesciană și conferă plasticitate paginilor de ziar. Într-un material consacrat mijloacelor de realizare a pamfletului eminescian, Cornel Munteanu precizează: "Repartizate după ipostaza polemismului, pamfletele eminesciene pot fi grupate în pamflete ad-personam, uzând de portretul satiric colectiv ori individual (ca
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]