1,321 matches
-
Idealul ar fi să nu ne străduim să ștergem specificitatea unui preparat împlinit prin vechime și înțeleaptă experiență, alterându-l printr-o modernizare necugetată (adică să păstrăm tradiția acrelii sarmalelor), dar totodată să nu ne ferim de inovații inteligente și savuroase care nu atacă originalul, ci doar îl îmbogățesc prin diversitatea și inventivitatea unor variante. Rămăseserăm la „marea bucătărie țărănească“... Elena NiculițăVoronca mai descrie „o altă mâncare băutură, covașa: se cerne de cu sară, prin sâtă deasă, de toate făinele în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
că la fel de bine ar putea argumenta un gurmand turc, ungur, rus, bulgar ori polonez anexarea culturală a bucătăriei noastre: fără nici o bătălie au izbutit să ne ocupe din punct de vedere culinar. Bucatele „altora“ nu sunt niciodată doar nevinovate găteli savuroase, „vrednice de luare-aminte“, ele sunt parte a patrimoniului cultural al fiecărei nații care le-a creat, iar implantarea lor fără a avea capacitatea de a le asimila, adică de a le româniza, nu este deloc atât de benignă precum o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
adică) devine paorele („paorii și beamtării îi zdrumică pe maistorii de la oraș”). Deși uneori creaturile fictive au nume (ca doamna Elena Duran sau Uica Ghiță) sau porecle (Bunamică, Băiatul sau Dede), ele rămân figuri ilustrative, privite sub incidența generalității lor savuroase. Căci la M. nu accidentalul, ci generalul este pitoresc, iar recunoașterea lui produce efecte savant calculate. În anumite ocazii, de la identitatea generică personajul se poate ridica la universalitatea subiectului gramatical implicit, ca în schița Spre gard, o pură acumulare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
este să umple cu lest aerostatele sprințare ale criticilor care cultivă metafizica (supra)interpretării și se aventurează în ascensiuni riscante sau ridicole în stratosfera textelor, adică să îi aducă cu picioarele pe pământ. Execuția este întotdeauna impecabilă și, în plus, savuroasă. O mostră ar fi „Echinoxul nebunilor” și delirul criticilor, articol despre receptarea interjecțional-extaziată a unei culegeri de povestiri a lui A. E. Baconsky. R. monitorizează sarcastic corul interpretativ, regizându-l pentru a maximiza stridențele și, implicit, efectul ilar, apoi trece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
că „cea mai autorizată apreciere asupra situației a fost dată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele R.S. România, În mesajul adresat națiunii la 20 decembrie a.c.”, la 23 decembrie ei Își exprimă adeziunea față de Revoluție În termeni savuroși: „Colectivul Ambasadei României la Belgrad a luat cunoștință cu deosebită satisfacție că regimul de dictatură personală a lui Ceaușescu a fost Înlăturat de popor și condamnăm pe Nicolae Ceaușescu pentru actele sale criminale Împotriva poporului. [...] În cele mai grele momente
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Apele de la Văcărești, Petreceri ale vechiului București, Contrabandele bucureștene, Viața studențească, Epoca lui Claymoor, Escrocheria cu „apa de aur”, Primul și singurul atentat împotriva regelui Carol (1888), Fioroasa crimă din Tabaci, Banda Zdrelea și Mărunțelu, Rochia - pantalon la București etc. Savuroasele amintiri ale lui B. se încheie cu moartea regelui Carol I, întâmplată în septembrie 1914, moment considerat că ar marca punctul final pentru „perioada istorică ce poate purta numele «Bucureștii de altădată»”. Lipsite, totuși, de virtuți literare deosebite, scrise uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
adus aminte că aflasem, în sfârșit, sensul formulei enigmatice din meniul de la banchetul dat în onoarea țarului: „Potârnichi și ortolani fripți, umpluți cu trufe”. Da, știam acum că era vorba de un vânat foarte prețuit de gastronomi. O mâncare aleasă, savuroasă, rară, dar nimic mai mult. Degeaba repetam ca altădată: „Potârnichi și ortolani”, vraja care îmi umplea plămânii cu vântul sărat de la Cherbourg se risipise. Și, cu o disperare ezitantă, am murmurat încet de tot, numai pentru mine, deschizând larg ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă, din această perspectivă, este și piesa lui Matei Vișniec Mașinăria Cehov. Mircea Ghițulescu observa chiar această abilitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pertinent comentariu critic al teatrului cehovian: "Matei Vișniec îl înțelege atât de bine pe Cehov, încât nu doar îl imită, ci îl dezvoltă", inserând în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trag apoi toate consecințele logice, printr-un mecanism a cărui perfectă rigoare n-are decât vina de a se aplica acelei premise absurde. Drept pentru care, din "logică" și "rigoare" decurg grotescul, cinismul chiar, simbolistica opacă și finalmente un comic savuros, când subțiat în forme cu alură fin-parodică și când precipitat în puseuri de umor "nebun"195. Acea premisă "aiuritoare" pierderea identității (Zoz), a memoriei (Memoria), instalarea sentimentului de spaimă fără motiv (Spaima), o apariție hamletiană în vis (Zgăbeață) etc. se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și nu se prelungește în satiră la adresa imposturii așa cum se întâmplă în ireverențioasa biografie a lui Victor Hugo întocmită de tânărul Eugen Ionescu. Observația este valabilă și în cazul lui Damian Stănoiu, un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că la Tudor Mușatescu rețeta caragialiană este urmată îndeaproape, cu minime ajustări, în stilul epistolelor și al rapoartelor oficiale sau al declarațiilor din ciclul Post-restant. Toate aceste texte savuroase dau impresia că sunt "culese" și reproduse întocmai de către un autor a cărui contribuție se reduce la selectarea mostrelor de "comunicare" scrisă. Hipotextul caragialian (Raport către șeful gării..., Proces-verbal, vorbăria fără frâu a cucoanei din Art. 214, etc.) se cristalizează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se apropie profetic de formele "textualismului" exersat în paginile târgoviștenilor, prin tehnica relativizării temei prin variațiuni. Cu vizibilă funcționalitate parodică în celebra piesă al cărei tiltlu denumește ineditul procedeu, dar și în Groaznica sinucidere din strada Fidelității sau chiar în savuroasa stenogramă Congresul cooperativ român (Ședința de inaugurare), respectiva tehnică e remarcată și la nivel macrotextual, volumele alcătuite de Caragiale însuși având o clară dispunere muzicală 17 a celor câtorva teme majore presa, educația, mutatul etc.prezentate în altă cheie de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj caragialesc inconfundabil, punctat de sintagme celebre (care va să zică, Rezon, scârța-scârța pe hârtie, neicusorule), agramatisme (significativ, absolutamente nifilist, etc.) și chiar savuroase paralogisme: Rezon! spuse el. Numai că, vezi mata, rămâne cestiunea țărănească, rămân o mie de griji... Văzuși la 88... Talpa țării, stimabile...Noi, cu acceleratul, ce știm... Mi-e frică de trădare... Știi că-mi placi, neicușorule? Adicătelea, ce-are
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
schimbă, ci mi se confirmă. D-na Oltea este iremediabil stăpânită de enciclopedism (mitic, religios, istoric, geografic, literar, socialpolitic), ca și cum ar vrea să refacă Istoria naturală a francezului Buffon. Totodată, lasă frâu liber impresiilor afective, provocând prin imaginație inserții artistice savuroase. Când am deschis noua carte, la Întâmplare mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de a se îmbogăți. Exproprierea din motive de utilitate publică a făcut ca orașul să plătească proprietarilor, începând cu 1861, o indemnizație, și aceasta chiar înainte ca data demolării imobilelor să fie stabilită. Émile Zola4 a descris într-o manieră savuroasă manevrele frauduloase la care se pretau proprietarii plecând de la aceste dispoziții (speculă, corupție, fraude în estimarea indemnizațiilor, falși locatari etc). Haussmann însuși, fără să sustragă fonduri în folos personal, nu a ezitat să jongleze cu conturile 1. Iar împăratul pare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
„Să fie sfărșitul? Sau abia atunci începi?” Constantin Noica Savuroase paradigme pedagogice în sos de pasiune Valeria Roșca Pedagogii, ca orice comunitate științifică, își construiesc paradigme cu care să capteze diferențialele realității care a devenit, trebuie să recunoaștem, de un dinamism dramatic. Nu e cazul să circumscriu conceptul de paradigmă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
este un specialist cu înaltă calificare în domeniul instrucției și educației. El este un practician care primește noile paradigme construite de teoreticienii domeniului său. Cum le primește, cum le interpretează, cum le aplică, aceasta e discuția. Una din cele mai savuroase paradigme este “școala altfel”. Această paradigmă ar trebui să dizolve toate frustrările că n-ai timp pentru activitățile extrașcolare. Ar trebui să creeze fante pentru creativitate. Originalitatea ar trebui să expandeze în sfărșit prin ochiurile acestui tip de paradigmă care
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
lucruri de făcut, și în afara, dar și înlăuntrul nostru, dar nu e vorba de miracole, ci de fapte totuși la îndemâna noastră. Dorin Popa: Campania TVR despre Marii români, cu multele discuții provocate, cu ridicolul și cu alaiul ei de comentarii savuroase, în subtext, poate că a încercat tocmai să ajute să aflăm, "să știm fiecare ce dorim pe lumea aceasta", cum spui tu. Însă, cel puțin la fel de importantă mi se pare a fi inițiativa numită Generația expirată, lansată de ziarul "Cotidianul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ca ironist, ca autor de proză persiflantă, mai puțin atras de psihologia sau sofisticarea eroului. Primele două romane, Eating People Is Wrong (1959) și Stepping Westward (1965), persiflează viața universitară și eventualii scriitori invitați de universități, ale căror gafe sunt savuroase. Literatura și universitatea par incompatibile. Romancierul mărturisește: Ca orice romancier comic, iau romanul foarte în serios. E cea mai izbutită formă deschisă, personală, inteligentă și plină de curiozitate. Îl prețuiesc pentru scepticismul, ironia lui și ideea de joc. Toate romanele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
liniilor face ca tabloul să fie cu atât mai neted cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința cititorului adaugă singură detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I, București, 1860; Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, București, 1861; Ciocoii vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]