3,958 matches
-
lemn, de formă pătrată și cu un etaj. Biserica de lemn din Dărmănești este construită din bârne de brad, cioplite și îmbinate în „coadă de rândunică”. Ea se sprijină pe un soclu de piatră. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri mici tratate împotriva incendiilor și cariilor. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu o turlă mare pe naos și două turle false, inegale, pe pronaos și altar. Turla de pe altar este mai mică decât cea de pe pronaos. Streașina aflată
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
30x10.20 metri) și este decroșat simetric față de naos cu 0.40 metri. În partea de vest are formă poligonală, cu trei laturi egale și cu o fereastră (0.55x0.90 metri). La partea superioară, el are un tavan de scânduri. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor cu două deschideri, care servea inițial ca acces în biserică. Naosul are și el o formă dreptunghiulară (6.80x5.65 metri), cu câte o fereastră pe laturile de nord și de
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
osul capului”. Dacă n-ar circulă Încă o versiune orală asemănătoare, provenită de la o sursă demnă de Încredere (un nepot al doctorului Sutu), care relata unui distins poet deal nostru (În viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură În cap de tenorul Petrea Poenaru, ca acesta i-a „spart țeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am crede. Nepotul doctorului Sutu a explicat și motivele (lesne de Înțeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele așa cum s-
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
deși pline și bine priponite, au fost zvârlite de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor, în mijlocul grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale sirenelor. Apele umflate au doborât zidurile de pietre suprapuse dintre ogoare și grădini. Deși cele mai multe dintre imensele șuvoaie fuseseră azvârlite în mare, câteva au
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
ocupat cu aducerea lor în Anglia. Acum rămăsese Marina Știrbei cu doi copii, unul de 14 ani și unul de 8 ani, cu soțul în închisoare. Atunci am vizitat-o de două ori. Stăteau în pod, lampă cu gaz, cu scânduri pe jos care erau și rupte. Trăia și cumnatul ei, arhitectul George Cantacuzino, și el a locuit cu ea acolo, într-o cameră alăturată. El, în '42, la nunta Marinei Știrbei, a fost naș împreună cu Martha. Marea nuntă, splendida nuntă
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
coada lăncii, chinuindu-se să-l tragă pe Hiyoshi pe mal. Prinzând prilejul, Hiyoshi îi dădu drumul. Lancea vâjâi prin frunzișul sălciilor, iar soldatul se prăvăli pe spate. Întorcând lancea, o repezi cu vârful spre Hiyoshi. Din barcă săriră care-nbcotro scânduri putrede, o găleată de scos apa și rogojina de papură. — Prosule, prostule! îl batjocori Hiyoshi. Alți soldați se apropiară în fugă. — Stați! Ce se-ntâmplă aici? întrebă unul. — Cine-i ăsta? adăugă și altul. Se adunară laolaltă, făcând mult tărăboi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de tine, într-o zi caniculară ca asta. Ce te-a apucat? — Până acum, vremea a fost frumoasă, dar în curând încep ploile toamnei. Să-i chemăm pe reparatorii de acoperișe după începerea ploilor va fi prea târziu, așa că găsesc scândurile crăpate și le dreg. — De-asta nu te place lumea pe-aici. La amiază, toți ceilalți își găsesc câte-un locșor la umbră. Dacă aș lucra pe lângă ei, le-aș tulbura siesta. Aici, sus, nu deranjez pe nimeni. — Minți. Pariez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pentru care se afla acolo, spionând dintr-o colibă de la marginea drumului. — Oamenii din Owari au sosit, doamne. Astfel informat, Dosan mormăi și-și îndreptă atenția spre drumul din fața ferestrei. Încuind ușa, slujitorii își lipită fețele de crăpăturile și găurile scândurilor. Păstrau o tăcere strictă. Glasurile păsărelelor din șirul de copaci tăcură și ele. Cu excepția fâlfâitului lor de aripi, ca și cum toate și-ar fi luat zborul dintr-o dată, domnea o tăcere desăvârșită. Nici chiar briza ușoară care sufla nu scotea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
știa că stăpânul său era supărat fiindcă în fiecare zi, când se ducea la lucru, Tokichiro trecea pe lângă șantier fără să salute. Și nu numai atât, dar mai și călca peste stivele de lemnărie. Desigur, nu avea ce face, când scândurile erau puse în drum, dar se foloseau la construcția castelului și, dacă cineva voia să treacă peste ele, trebuia să ceară permisiunea. — E un prost crescut, spuse mai târziu subalternul. În orice caz, a fost avansat din slugă la rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se permite să mă numească într-un anumit mod, iar altora cărora nu li se permite. Va să zică, eu sunt unul din cei fără aprobare? — Exact. — Ține-ți gura! Tocmai de obrăznicia ta e vorba! De ce calci în fiecare dimineață peste scânduri, în drum spre postul tău? Și de ce nu ne saluți politicos? — E o crimă? — N-ai nici un pic de bun simț? Ți-o spun fiindcă s-ar putea totuși să devii samurai. Buna creștere e foarte importantă pentru un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar fi fost izbânda: — Unde e? Chemați-l aici pe Tokichiro. — Acela pare să fie Domnul Kinoshita, care vine pe Podul Karabashi, spuse un servitor. Podul era drept în fața lor. Iar Kinoshita alerga pe pod, spre ei. Bârnele schelelor, precum și scândurile și pietrele rămase, uneltele și rogojinile, toate fuseseră strânse grămadă lângă șanț. Meșteșugarii și muncitorii, care lucraseră fără odihnă trei zile și trei nopți. dormeau adânc, ca tot atâtea omizi în gogoașă. Până și maiștrii, care munciseră alături de lucrători, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în timp ce noi dormeam într-o cameră cu paravan auriu. — Dar să te culci într-un asemenea loc, fără nici un așternut... dădu Nene să se ridice, însă Tokichiro o opri: — E-n regulă. Am mai dormit pe jos - chiar și pe scânduri goale. Sărăcia mi-a călit trupul. Se săltă în capul oaselor: — Nene, vino mai aproape. — D-da. — O soție nouă e ca o nouă lădiță pentru orez. Dacă n-o folosești mult timp, se împute și devine de neîntrebuințat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poezie: — Am căzut singur în capcana lui Murashige. Ei, ei... morala publică a devenit cu siguranță complicată, nu-i așa? Bănuia că se afla sub un arsenal. Din câte-și dădea seama după senzația de la tălpi, podeaua era făcută din scânduri groase, noduroase. Kanbei începu să se plimbe calm, urmând perimetrul celor patru pereți. Putea judeca suprafața celulei cam la treizeci de metri pătrați. „Nu, după cum văd eu lucrurile, Murashige e cel vrednic de milă. Ce crede că rezolvă întemnițându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu s-a primit nici un răspuns pozitiv, astfel că până și Domnia Sa a început să se îngrijoreze. Ce ai de spus? — Păi, știi... începu Hanbei, aplecându-se cu mâinile sprijinite de podea, pentru a dezvălui o spinare slabă ca o scândură. I-am pricinuit cumva Domniei Sale griji, din cauza neglijenței mele? Fac tot ce pot ca să mă grăbesc și să mă supun voinței Domniei Sale, pe măsură ce boala îmi trece treptat. — Cum?! ce spui? Nobumori își pierdea calmul. Sau, mai bine zis, judecând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hanbei clătină încet din cap și, din nou, îșimustră slujitorii. Nu putea vorbi tare, dar dorința i se citea clar în ochii adânciți în orbite. Oamenii ridicară încetișor partea de sus a trupului pe care boala îl slăbise ca o scândură dar, când încercasă să-l ajute să stea în capul oaselor, Hanbei îi împinse la o parte. Mușcându-și buzele, se ridică treptat din pat. Această faptă necesita în mod vădit un efort enorm din partea unui bolnav care abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că pe pământ au fost așternute scânduri, s-a turnat ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile au fost împinse pe deasupra și scufundate cu încărcătura lor de pietre la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
coridor fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea în mod firesc un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, în odaia lor îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta pe scândurile și coloanele groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot din direcția coridorului de miazănoapte. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
niște vițe cu frunze roșii. Pajul și maestrul ceaiului stăteau nemișcați în timp ce focul îi învăluia și pe ei. În grajduri se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră în sfârșit boxele și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră la galop în mijlocul forțelor clanului Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile, alergând să apere treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dintre turnuri era aproape dărâmat, iar bombardamentul se soldase cu mulți morți și răniți. Pe lângă tate acestea, încă mai era anotimpul ploios și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și scânduri și construiseră bărci ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și declanșaseră un al doilea atac. Când sosi armata clanului Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi de va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îi dădu o lovitură în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia evitând să cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar și fără să se așeze complet pe podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E scandalos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cunoșteau punctele bune și pe cele rele ale caracterului lui Hideyoshi. Îi unea o prietenie care niciodată nu pusese mare preț pe obligații sau prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar șambelani. Dar Doamna Maedanu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare savuroasă cât ai bate din palme. Atât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
După ce săpară o groapă în pământ, valeții săi o căptușiră cu hârtii uleiate. Umplând groapa cu apă, înroșiră apoi în foc o bucată de fier vechi și o aruncară în apă pentru a o încălzi. În sfârșit, așternură în jurul gropii scânduri și înconjurară locul cu perdele. — Ah, apa e minunată. În acea baie simplă în aer liber, stăpânul unui trup nu tocmai splendid se înbmuie în apa caldă, privind stelele de pe cerul înserării. „E cea mai mare desfătare din lume,” își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asemenea grad încât să îi amenințe interesele. A fost instituită o Comisie care a găsit dovada corupției obișnuite. Unele bunuri pentru care se plătise nu fuseseră livrate și multe bunuri care fuseseră livrate erau defectuoase: au fost descoperite cherestea verde, scânduri nepotrivite, catarge de dimensiuni greșite, tachelaj putred, stupă în situație precară și pânze de calitate inferioară. Navigau mult mai puțini oameni decât numărul celor pentru care se pretinseseră plățile, iar calitatea recruților era nesatisfăcătoare ca rezultat al mitei și slabelor
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
morală a partidului guvernului din Senat. Există un biet om nenorocit aici în București pe care o soartă nemiloasă, hărăzindu-i un cap de mărimea unei măciulii de mac și un trup închircit și ridicol, l-au zvârlit totuși pe scândurile scenei, ba încă i-au mai inspirat și nenorocita predilecție nu pentru farse de genul paiațelor, ci pentru tragedie înaltă, încît vizitarea teatrului e totdauna primejduită de cătră acest creștin. Numele proverbial a acestui geniu ciudat în felul său e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]