1,572 matches
-
cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va putea rezolva problema mai ușor, ferit de orice priviri indiscrete. Se hotărî totuși să mai aștepte puțin, măcar să se întunece de-a binelea și bine făcu. O mișcare în pridvorul aflat în umbră, îi atrase atenția. Ușa se deschidea scârțâind ușor. Silueta bătrânului apăru pe trepte. Părul vâlvoi al acestuia, care se continua cu barba stufoasă era de neconfundat. Purta aceleași haine aspre, deschise la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din interior. Trecuse ceva timp de când stătea acolo. Își schimba greutatea corpului de pe un picior pe altul, pentru a nu amorți de tot. Îi plăcea că pridvorul era lipit cu pământ și nu podit cu scânduri care ar fi putut scârțâi sub pașii săi. Luna se mișcase pe cer, scăldând acum curtea într-o lumină lăptoasă. Greierii țârâiau și, câțiva brotaci începuseră un dialog în iarba acoperită de rouă. Începea să se întrebe dacă așteptarea sa urma să dea roade. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne munții, numai să fie lăsat să-și crească copiii în pace și liniște. Portița scârțâi și, de după șură, se iți chipul negricios al fiului mai mic, Vasile. Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai scoată sunete articulate. Mă trezeam că mă înec la fiecare cuvânt, că-mi dreg glasul sugrumat de emoții, că vreau să spun și eu câte ceva dar că totul mi se părea atât de lipsit de importanță încât în final, scârțâiam câteva vocale din gât sau doar tușeam încurcat. Nu mai vedeam nimic în jur și nu mai auzeam decât glasul ei. Mă privea în ochi, iar eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe mine: Tu esti nuielușa pe care-o primesc? M-a luat de mână fără să-mi răspundă și mă conduse până în culcușul ei cald, deja pregătit. În timp ce se descălța, eu ascultam cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi de la bijuterie... bijuterie și ea, o persoană dezinhibată care, la fel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să fac figurație într-un decor destul de sărac și neînsemnat într-o poveste mai mare. E drama multora și poate că era necesar să mă învăț cu propria soartă și să o accept așa cum e ea. Din spatele meu se apropiau scârțâind prin zăpadă pași repezi. Aici erai? Nu m-am ascuns, i-am răspuns prins de gândurile mele, dar cred că așa m-am născut... invizibil. Erjika zâmbi înțelegător apoi prinzândumă de mână mă întrebă: Câte fete te-au mai invitat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
păstra pentru control” Cum să nu începi încă o zi doar zâmbind? După vacanță Se terminase vacanța și tot timpul petrecut departe de Creața mi se păruse o mică eternitate. Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am găsit nici cheia, nici soneria și m-am cuibărit într-una din cabine. Ușile de un verde profund așteptau pe jumătate deschise să fie bălăngănite de cea mai firavă adiere. A venit o adiere firavă. Cincizeci de uși au scârțâit în același timp. Eram din nou față în față cu luna. Păi, bineînțeles că pe acest mal de lac și sub această lună a trăit orb și a murit Eberhart, mi-am spus și am adormit. Dimineață, tanti Amália a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mie cel mai mult la viață îmi place că din ea pornesc două drumuri. Peste primul domnește Dumnezeu, dar peste al doilea domnesc eu.“ Zâmbește amar, dar răspunsul e perfect. Fără pic de revelație în el. Aud și acum cum scârțâie cheia și îmi descuie. Cred că e primul răspuns pe care-l invidiez. Ți-am spus, nu-i așa, că între timp am crescut? Mi s-a cuibărit în piept o pasăre. Uneori e un pui de găină, alteori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în oboroacă și-n căldare, pline cu nuci petrecându le și mângâindu-le cu mâinile lui mari, crăpate de muncă, am privit prin locuință. De afară am intrat într-o tindă goală, rece și neprimitoare, de unde printr-o ușă care scârțâia de m-a speriat, am intrat într-o cameră cu un cuier pe un perete în care erau agățate o polcă și un surduc. Lângă perete se afla o laiță acoperită pe jumătate cu un lăicer, un pat peste care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să bârfim groaznic, să zicem de rău, nemilos, despre cunoscuți. sigur că îi iubim, dar toată lumea face asta. te rog să îmi cumperi un pachet de țigări. te duci până în colț? fac eu între timp ceva ușor de mâncare. apusul scârțâie în coborârea discului galben telefonul sună oricum indecent și mâine e o zi în care trebuie să facem mai mult decât poate imagina această biată conversație. te iubesc atât de în detaliu și atât de încet încât te rog să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
singur în seară, insulele s-au subțiat, au devenit transparente, au plutit pe valuri și apoi au dispărut. Numai cerul și apa, alburii și ondulate, formând împreună o imensă scoică deschisă. Un om mărunt vine la mine și aud nisipul scârțâind sub pasul lui. E factorul, care mă cunoaște, îmi lasă o scrisoare, apoi pleacă după ce-mi aruncă amical: - Toujours pensif, mon petit? Ça ne sert à rien! Rup anvelopa în bucățele mici, pe care le arunc una câte una
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum, unde să plece, prin iarnă? Pe parbriz căzuse promoroacă și el punea în funcțiune ștergătoarele în timp ce înăuntru începea să vină aer cald. Nu pot să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un grup de „Facilitatori“, niște birocrați plicticoși care păreau a se simți exact ca acasă în atmosfera aceea de tabără de cercetași. Unul dintre ei își chema la ordine echipa de medici. — Doamnelor și domnilor, vă rog să fiți atenți. Scârțâise pe tabla din spate cu marginea busolei. Zumzetul din cort încetase, materialele de citit și paharele fuseseră abandonate și treizeci de frizuri extravagante se precipitaseră spre el. — În acest weekend ne aflăm aici pentru a învăța. Știu că toți sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putuse să nu observe musculatura colțuroasă a gambelor și coapselor Ramonei. Trebuia să recunoască, transsexualul ar fi fost ideal pentru o echipă de rugby. Ramona îi dăduse lui Bull cana de ceai și se așezase lângă el pe patul care scârțâia. Își continuase apoi povestea: — Nu-mi amintesc din copilărie decât cum mă ducea mama pe șantier. Nu ne lăsau să intrăm, normal. Cică era prea periculos pentru copii, așa că mama îmi arăta cu degetul. La distanță îl vedeam pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cât și Teleferic erau morți. Bătaia se repetă, ceva mai puternică. - Domnule director... se auzi o voce slabă, de fată. Nimic, așa cum am mai spus-o. - Domnule director... repetă vocea, ciocănind în același timp încetișor, cu teamă. Ușa se întredeschise, scârțâind, ceea ce o făcu pe biata fată să rostogolească un țipăt abia auzit. În această clipă directorul învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând să înțeleagă ce se petrece. V-am spus să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cel mai mic zgomot. Când mi-am pus pantalonii, am lovit din întâmplare scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pus pe masă, pentru ca, în caz că i-ar fi trecut prin cap să mă verifice, să vadă că învăț. Ușa camerei a rămas întredeschisă, am auzit-o pe mama intrând și ieșind din dormitor, apoi intrând în bucătărie, ușa dulapului a scârțâit, cred că și-a luat un pahar, fiindcă am auzit apa curgând îndelung, pesemne ca s-o mai răcească, apoi a băut apă, aruncând în chiuvetă restul din pahar, și-a tras un scaun și s-a așezat, în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum îl scosesem, pe urmă m-am ridicat, mi-am pus creioanele colorate și rigla lângă caiet, de parcă într-adevăr îmi făceam temele, și abia atunci am scos din buzunar soldatul meu de plumb, în timp ce desfăceam cârpa, am auzit cum scârțâie scaunul din bucătărie, și atunci mi-am zis că s-o fi ridicat mama de pe scaun și acuși o să intre, să vadă ce fac, așa c-am strâns repede soldatul de plumb între coapse și mi-am luat creionul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numai spre eșichier, iar eu i-am spus, mulțumesc, dar nu-mi place să joc șah, dar el mi-a făcut semn din nou, arătând iar spre eșichier, așa că atunci m-am așezat pe scaunul de lângă măsuță, simțindu-l cum scârțâie sub mine, iar nenea cel negru deodată și-a întins mâna și a apucat pionul dinaintea regelui alb și l-a mutat cu două pătrățele mai în față, apoi a mutat și pionul de lângă regină, dar numai cu un pătrățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
știe când poate să-mi fie de folos, ei, și de cum mi-am luat mâna de pe al doilea cal, nenea cel negru a și făcut o mutare cu nebunul de lângă regină, iar când și-a mișcat mâna, am auzit că scârțâie ceva în interiorul lui, și atunci m-am ridicat și m-am uitat mai bine și abia atunci am observat că nu joc șah cu un om în carne și oase, ci cu o mașinărie, o păpușă mecanică, am învățat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lemn era din piele, la pipăit se simțea ca o mână adevărată, de om, numai că mult mai rece, am simțit cum i se mișcă oasele și tendoanele pe sub piele și iarăși am auzit scârțâitul ăla, probabil că încheieturile-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna, apucând calul, și abia atunci am observat că și piesele de șah erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar când i-am oferit tura ca să-i pot lua pe urmă regina, n-a mușcat, de parc-ar fi știut exact ce gândesc, de parc-ar fi știut dinainte care va fi următoarea mea mutare, tot mișcându-și mâna, scârțâind, probabil că s-a încălzit ceva în el, fiindcă a început să miroaă a unt rânced, și în timp ce mă punea la colț tot mai des, luându-mi tot mai multe piese, parcă i s-ar fi accelerat mișcările, și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]