1,552 matches
-
lucrează În delicatul domeniu „Sex prin telefon”, și explică În Dragoste murdară maniera În care-și satisface clienții prin verb și efecte sonore speciale. „Fac ușa să scîrțîie, pocnesc din bici...” Nu precizează de ce-i nevoie să facă ușa să scîrțîie. Poate că scîrțîitul ușii sugerează orgasmul german. În privința celor care ne ascultă convorbirile, ei practică de mult sexul prin telefon, judecînd după ce auzim În receptoare. Doar că la noi nimeni nu are orgasm. În schimb, au venit minerii, iară. Superstarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
potcoavă și avea o duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte, pe jos, era pietriș acoperit cu crenguțe, cocoloașe de hîrtie și sticle goale de vin - care ar fi scîrțîit și ar fi scrîșnit sub tălpi și sub pneurile unei mașini. Nu exista decît o cale de acces - drumul pe care venise el cu mașina, așa că indivizii trimiși În recunoaștere ar fi trebuit să calce cu mare băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi Întors de mult de la poliție. Traversă orașul, pînă la destinație: Departamentul de Poliție din San Francisco, sediul Diviziei Detectivi. Bud Își prinse insigna În piept și intră. Omuciderile: etajul al doilea - săgețile de pe pereți i-au indicat drumul. Scările scîrțîiau, dar brigada avea un spațiu uriaș. Liniștea din schimbul de noapte. Doi băieți la o cafea. Intră. Tipul mai tînăr arătă spre insigna lui: — L.A. zici? Te putem ajuta cu ceva? Bud scoase la vedere legitimația. — Aveți un 187 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din dinți, i-au jucat mușchii obrazului un timp, nervos, dar a reușit să se abțină să mai spună ceva și se lăsase o tăcere în care se auzeau zgomotele motoarelor de la garajul din apropiere, iar eu auzeam cum îmi scârțâie penița pe registrul unde notam totul. Trec peste faptul - continua Munteanu, sprijinindu-se din nou pe speteaza scaunului din față, puțin aplecat înainte, cu capul mai mult lăsat în jos, făcând abia perceptibile pauze în care își căuta cuvântul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta care parcă vine peste noi să ne înghită... A, nu, sunt sătulă de muzică clasică, n-o mai suport, m-a dus unul odată la un concert și n-am făcut altceva decât să stăm să ne uităm cum scârțâia un boșorog pe scenă dintr-o vioară, mi-au țiuit urechile o zi întreagă după aia... Un casetofon n-ai? Nici mag? Prăpădit mai ești... Bine, fie, pune niște discuri, dar, te rog, fără muzică dintr-aia... Auzi, dragă, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jos, și-a mângâiat cu o mână barba nerasă. „Ehei, Patricia dragă, vasăzică așa“, a zis după un timp. Răsuflarea îi mirosea a băutură. Și-a lepădat cojocul pe preșurile de lângă pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în patul cu baldachin. Salteaua era moale și plină de cocoloașe și deși intenționase să se culce pe partea de pat cea mai apropiată de fereastră, se pomeni purtată de greutatea propriului ei corp în valea adâncă din mijloc. Patul scârțâia la orice mișcare, sau gemea, șuiera, foșnea, ca și cum nu-și găsea nici o clipă liniștea și pentru a se izola de această pistă sonoră enervantă, încercă să se gândească la ciudatele întâmplări ale zilei. În general, era încântată de felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
portierelor mașinii păreau să se împrăștie și să fie absorbite de liniștea din jur: făcându-mă să mă gândesc - nu-mi imaginez de ce - la singuratice semne de punctuație pe o coală goală de hârtie. Ducându-ne spre ocean, pașii noștri scârțâiau pe pietricele; se auzea de asemenea, dacă ascultai cu atenție, o adiere șoptită, șuierătoare și neliniștită. Fiona desfăcu un covoraș și ne-am așezat la marginea apei, sprijinindu-ne unul de celălalt. Era extrem de frig. După un timp, spuse: Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
albe și faptul că anul următor o să Împlinească treizeci și șapte de ani. CÎnd coborî, păși cît putu de atent să nu-l deranjeze pe domnul Leonard, dar era dificil să mergi fără să fii auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În minte! Toate mobilele alea desperecheate. Închise ochii amintindu-și suprafețe și mirosuri. Pe fereastră erau bătute panouri de lemn. Era pe punctul de a se prăbuși. Deasupra era un tip care străbătea camera la pas și făcea podeaua să scîrțîie. Scutură capul și deschise larg ochii. Îmi amintesc locul acela mai bine decît pe oricare altul În care am locuit și nu știu de ce. Nu am stat acolo decît un an și ceva. Dar aproape tot timpul războiului am - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceea ce o făcu și pe Helen să tresară, dar apoi intră Într-un somn profund. Pe stradă se auzeau voci. Cineva alerga și rîdea pe trotuar. În casa de alături, un ștecher era tras din priză, o fereastă se apropie scîrțîind de cadru și fu Închisă cu zgomot. Julia se agită din nou În somn, neliniștită Încă o dată de vise. Pe cine oare visa? se Întrebă Helen. Nu pe Ursula Waring, la urma urmelor. Dar nici pe mine, se gîndi Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Apoi făcu cîțiva pași Îndărăt și trase draperia de camuflaj ca Duncan să poată urca. — A, domnișoară Langrish, zise domnul Leonard deschizînd ușa. Kay se sperie. Mersese Încet pînă la scara Întunecată, dar probabil că o trădase o scîndură care scîrțîia. Domnul Leonard, bănui, sătea de unul singur În camera lui de tratamente, făcîndu-și garda de noapte și expediind rugăciuni. Era Îmbrăcat În cămașă, cu manșetele rulate. Aprinsese lampa indigo pe care o folosea la vindecările nocturne, iar lumina ei albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu vreau să termin Înainte de a Începe. Așteaptă. Își scoase haina și o aruncă, apoi Își dădu jos bretelele. O luă de mijloc și o duse spre pat, dorind s-o Întindă acolo. Imediat ce se cufundară În el, Începu să scîrțîie. Scîrțîia În oricare parte Încercai. Așa că Își Întinse haina pe podea și se așezară acolo. Îi ridică fusta și-și plimbă mîna peste partea goală a piciorului ei, sub fund. Se gîndi la rochia ei de crêpe care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreau să termin Înainte de a Începe. Așteaptă. Își scoase haina și o aruncă, apoi Își dădu jos bretelele. O luă de mijloc și o duse spre pat, dorind s-o Întindă acolo. Imediat ce se cufundară În el, Începu să scîrțîie. Scîrțîia În oricare parte Încercai. Așa că Își Întinse haina pe podea și se așezară acolo. Îi ridică fusta și-și plimbă mîna peste partea goală a piciorului ei, sub fund. Se gîndi la rochia ei de crêpe care se va șifona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea mișcările prin cadrul paturilor etajate. CÎnd se trînti cu toată greutatea, paturile se clătinară dintr-o parte În alta, trosniră și scîrțîiră ușor, ca priciurile de pe un vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot sta liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
băiat și o fată au fost găsiți morți. Kay și Mikey le luaseră cadavrele. Acum fuseseră trimise din nou; se Îndreptau spre o stradă puțin la est de Sloane Square. Kay dădu colțul și simți cum roțile dubiței Încep să scîrțîie. Drumul era plin de pietriș, pămînt și sticlă spartă. Încetini, tîrÎndu-se puțin, apoi se opri și coborî fereastra pentru că apăru un jandarm. Observă că mergea fără să se grăbească. — Prea tîrziu? Întrebă ea. Omul dădu din cap aprobator. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dus Într-un adăpost, probabil. Poate că s-a dus În adăpost, de dragul meu, măcar de data asta... Ajunsese În Buckingham Palace Road și trecu rapid de Gara Victoria. O coti În parc, fără să Încetinească mai deloc, așa că roțile scîrțîiră și ceva fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil, oribil. Schimbă viteza și o luă și mai repede. Raidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mine, când părinții mă lăsau să petrec câteva săptămâni din vacanța mare, pe la rudele aflate la țară, la Bosanci. Și Doamne, ce dor îmi e de vremurile acelea... Mi-e dor de șirurile de căruțe încărcate cu fân, care treceau scârțâind trist și se opreau, pe rând, la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de escapadele prin gradini, după mere sau cireșe și cât de mult imi lipsesc cârdurile de gâște cu gălăgia
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe muchie, se transformă Într-un sentiment de nesiguranță. Brusc, Îmi dau seama că o familie are nevoie de multă atenție, un lubrifiant care să facă lucrurile să meargă ușor, pe când familia mea avansează cu rateuri, iar frânele Încep să scârțâie. Richard se Întoarce În bucătărie, minus scutec, Îmi Înconjoară talia cu brațele, mă ridică pe marginea aragazului, Își așază capul la Încheietura gâtului meu și Începe să se joace cu părul meu. Exact cum face și Ben. —Ești fericită, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zgomotul unui motor. Un tractor hârbuit se târâia la vale trăgând o remorcă plină cu vite. Șoferul era un tinerel. Poate-l convingeam să mă ducă acasă. Când s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu. Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de filfizoni. Peste puțin timp, cărarea a dat într-o alee cu pietriș. Am înaintat cu pietrișul scârțâindu-mi sub tălpi, am pășit pe-un grătar special, care împiedică vitele să intre pe domeniu (très greu cu pantofii de la Jimmy Choos, dar nu imposibil, în caz că vă întrebați). Domeniul era superb. Dumnezeule, ador grădinile proiectate de Capability Brown! Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
roată s-a Înfipt Într-o brazdă pietroasă, iar una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și cu ochelari de soare, părea un tip arțăgos, confruntat pentru prima dată cu o minge rapidă, pe care n-avea nici o speranță s-o poată returna. Am presupus că el, Andersson și doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la cel mai mic semn de supărare afișat pielea i-ar crăpa și ar dezveli oasele scîrțîind sub tensiune. Am trecut pe lîngă el, apropiindu-mă să admir prova sculptată a șalupei. — Aproape că-i prea puternică pentru a mai fi frumoasă, am remarcat. Există oameni care să aibă nevoie de asemenea viteză? El se șterse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri de intrare în Gospodăria Agricolă Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită în fum de țigară, cu acest decor de scaune descleiate, de dușumea dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care zdrobesc, delaolaltă, orașul, stabili Mircea, în gând, înainte de a o face la stânga-mprejur, printre ruine și molozuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]