2,879 matches
-
dintre aceste două moduri narative i-a fost acordată o nouă perspectivă de viață în cadrul discuției despre obiectivitate susținute de către criticii interesați de teoria romanului la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Distincția lui Otto Ludwig între narațiunile "propriu-zise" (eigentliche) și "scenice" (szenische)335 formează baza pentru termenii sugerați în Situațiile narative, și anume "relatare" (berichtende Erzählung) și "prezentare scenică" (szenische Darstellung), care par a fi general acceptați de teoria narațiunii conturate în Germania 336. În naratologia engleză și americană sînt folosiți
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
susținute de către criticii interesați de teoria romanului la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Distincția lui Otto Ludwig între narațiunile "propriu-zise" (eigentliche) și "scenice" (szenische)335 formează baza pentru termenii sugerați în Situațiile narative, și anume "relatare" (berichtende Erzählung) și "prezentare scenică" (szenische Darstellung), care par a fi general acceptați de teoria narațiunii conturate în Germania 336. În naratologia engleză și americană sînt folosiți de asemenea termenii de "narațiune simplă" și "prezentare scenică" sau "scenă" (Lubbock), sau "telling" și "showing" (Friedman)337
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Situațiile narative, și anume "relatare" (berichtende Erzählung) și "prezentare scenică" (szenische Darstellung), care par a fi general acceptați de teoria narațiunii conturate în Germania 336. În naratologia engleză și americană sînt folosiți de asemenea termenii de "narațiune simplă" și "prezentare scenică" sau "scenă" (Lubbock), sau "telling" și "showing" (Friedman)337. Distincția lui Anderegg între un "model de relatare" și un "model narativ" a oferit de curînd acestei opoziții o bază în teoria comunicării 338. Mai instructive din punctul de vedere al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sau "conceptualism" și "impresionism" de către E.H. Gombrich 340. Conceptele de relatare sau telling, abstracție și conceptualism au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea. Conceptele de prezentare scenică sau showing, intropatie și impresionism se referă la un mod direct care include aspectele prezentării scenice a evenimentului in actu, concretizarea ideii și nemedierea impresiei. Aceste corespondențe sînt menționate doar pentru a demonstra faptul că opoziția care se discută aici
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea. Conceptele de prezentare scenică sau showing, intropatie și impresionism se referă la un mod direct care include aspectele prezentării scenice a evenimentului in actu, concretizarea ideii și nemedierea impresiei. Aceste corespondențe sînt menționate doar pentru a demonstra faptul că opoziția care se discută aici reprezintă un concept a cărui relevanță nu se limitează la domeniul teoriei narative. În contextul prezent
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acesta scrie că în "textele El" "comunicarea își creează propria condiție premergătoare, negîndu-se ca atare"341. Este probabil deosebit de semnificativ faptul că tocmai polul opoziției celor două forme de bază ale narațiunii care este ocupat de mimesis sau de prezentarea scenică rezistă prin simpla definiție, în timp ce polul ocupat de diegesis sau de relatare cu greu poate crea vreo dificultate. Definiția prezentării scenice este problematică îndeosebi din cauza aproximării procesului dramatic pe care o implică acest fenomen. În discutarea prezentării scenice într-o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că tocmai polul opoziției celor două forme de bază ale narațiunii care este ocupat de mimesis sau de prezentarea scenică rezistă prin simpla definiție, în timp ce polul ocupat de diegesis sau de relatare cu greu poate crea vreo dificultate. Definiția prezentării scenice este problematică îndeosebi din cauza aproximării procesului dramatic pe care o implică acest fenomen. În discutarea prezentării scenice într-o narațiune trebuie să se diferențieze secțiunile narative și non-narative ale textului, așa cum au fost explicate acestea în capitolul anterior 342. Dialogurile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de prezentarea scenică rezistă prin simpla definiție, în timp ce polul ocupat de diegesis sau de relatare cu greu poate crea vreo dificultate. Definiția prezentării scenice este problematică îndeosebi din cauza aproximării procesului dramatic pe care o implică acest fenomen. În discutarea prezentării scenice într-o narațiune trebuie să se diferențieze secțiunile narative și non-narative ale textului, așa cum au fost explicate acestea în capitolul anterior 342. Dialogurile personajelor fără verbe introductive de tipul "el a zis" etc. și fără "indicații regizorale" auctoriale explicative sînt
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
introductive de tipul "el a zis" etc. și fără "indicații regizorale" auctoriale explicative sînt părțile non-narative ale textului și reprezintă, de fapt, corpuri dramatice străine într-o narațiune. Propriu-zis, ele trebuie prin urmare să fie excluse din conceptul de prezentare scenică. Prezentarea scenică, privită ca formă narativă, include întotdeauna o anumită cantitate de dialog, acompaniată de verbe introductive, "indicații regizorale" auctoriale și cel puțin cîteva relatări ale acțiunii, chiar dacă acestea sînt foarte condensate. Astfel de exprimări narative reduse la formule impersonale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tipul "el a zis" etc. și fără "indicații regizorale" auctoriale explicative sînt părțile non-narative ale textului și reprezintă, de fapt, corpuri dramatice străine într-o narațiune. Propriu-zis, ele trebuie prin urmare să fie excluse din conceptul de prezentare scenică. Prezentarea scenică, privită ca formă narativă, include întotdeauna o anumită cantitate de dialog, acompaniată de verbe introductive, "indicații regizorale" auctoriale și cel puțin cîteva relatări ale acțiunii, chiar dacă acestea sînt foarte condensate. Astfel de exprimări narative reduse la formule impersonale nu distrug
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
formule impersonale nu distrug de obicei iluzia cititorului că el trăiește întîmplarea narată direct, in actu, așa cum s-a petrecut aceasta. Iluzia nemedierii care apare aici din cauză că naratorul nu își face apariția ne-a condus la folosirea termenului de prezentare scenică pentru a desemna de asemenea acele părți nedialogate ale romanelor, în special ale celor moderne, în care acțiunea este prezentată așa cum se reflectă ea în conștiința unui personaj ficțional. Prin urmare trebuie să reținem că prezentarea scenică include două fenomene
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
termenului de prezentare scenică pentru a desemna de asemenea acele părți nedialogate ale romanelor, în special ale celor moderne, în care acțiunea este prezentată așa cum se reflectă ea în conștiința unui personaj ficțional. Prin urmare trebuie să reținem că prezentarea scenică include două fenomene diferite capabile de a evoca iluzia nemedierii, și anume scena cu dialog de mari proporții și aluzii impersonale scurte la context și la acțiunea adiacentă, precum și reflectarea evenimentelor fictive în conștiința unui personaj ficțional. În sensul dintîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
două fenomene diferite capabile de a evoca iluzia nemedierii, și anume scena cu dialog de mari proporții și aluzii impersonale scurte la context și la acțiunea adiacentă, precum și reflectarea evenimentelor fictive în conștiința unui personaj ficțional. În sensul dintîi, prezentarea scenică poate apărea în situația narativă la persoana întîi și la fel de bine în situația narativă auctorială, cînd autorul se retrage și cursul întîmplărilor este plasat în prim-plan. Pe de altă parte, prezentarea scenică văzută ca o reflectare a întîmplărilor în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unui personaj ficțional. În sensul dintîi, prezentarea scenică poate apărea în situația narativă la persoana întîi și la fel de bine în situația narativă auctorială, cînd autorul se retrage și cursul întîmplărilor este plasat în prim-plan. Pe de altă parte, prezentarea scenică văzută ca o reflectare a întîmplărilor în conștiința personajului ficțional ține de domeniul situațiilor narative personale 343. Diversitatea terminologică derutantă și parțial contradictorie din această zonă derivă în mod special din dificultatea de a distinge relatarea sau telling de prezentarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
văzută ca o reflectare a întîmplărilor în conștiința personajului ficțional ține de domeniul situațiilor narative personale 343. Diversitatea terminologică derutantă și parțial contradictorie din această zonă derivă în mod special din dificultatea de a distinge relatarea sau telling de prezentarea scenică sau showing. Din acest motiv, opoziția mod va fi în primul rînd descrisă nu în termenii procesului transmiterii narative, ci în termenii agentului de transmitere, care de obicei este mai simplu și mai ușor de identificat. Prin urmare, opoziția mod
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
despre opoziția mod a dezvăluit cîteva trăsături specifice ale personajelor-narator și ale personajelor-reflector. Distribuția acestor trăsături între cele două tipuri depinde, în primul rînd, de asocierea lor cu modurile narative ale relatării sau telling, prin intermediul unui personaj-narator, și cu prezentarea scenică sau showing, prin intermediul unui personaj-reflector. Procesul transmiterii și receptarea diferă dacă ele sînt guvernate de un personaj-narator sau de un personaj-reflector. Un personaj-narator funcționează întotdeauna ca un "emițător", adică el narează ca și cum ar transmite o noutate sau un mesaj unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorial, este strîns urmată de reprezentarea personală a gîndurilor și percepțiilor personajului-reflector Sandy Stranger 348. Există, de asemenea, un caz special în care personajul-narator abordează rolul personajului-reflector. Această tehnică va fi discutată separat în secțiunea "Reflectorizarea personajului-narator" (6.4). Prezentarea scenică alcătuită din pasaje de dialog cu o scurtă relatare auctorială impersonală similară indicațiilor regizorale ocupă de obicei o poziție neutră între cei doi poli ai acestei opoziții. Se obține un fel de echilibru instabil, care poate oferi informații despre polul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
directă a unui personaj, ca în exemplul povestirii lui Nathaniel Hawthorne, Egotism: "Iată că vine! strigară băieții de pe stradă"372. Dialogul introductiv și începutul discutat aici au în comun un anumit caracter abrupt, dar propriu-zis primul nu este narativ, ci scenic și, prin urmare, mimetic. În același fel, toate cazurile în care pronumele personal apare la persoana întîi singular (și la persoana a doua corespunzătoare) trebuie eliminate. Așa cum a fost menționat mai sus, un "eu" care apare la începutul unei narațiuni
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se folosește de privilegiul reproducerii dialogurilor personajelor în detaliu, așa cum fac practic toți naratorii la persoana întîi. În astfel de circumstanțe, medialitatea acestei situații narative particulare este suprimată aproape complet. Tehnica în discuție are ca rezultat o impresie a prezentării scenice directe și cititorul îl pierde din vedere pe narator. Același fenomen poate fi observat, desigur, în narațiunile autobiografice la persoana întîi sau în situațiile narative auctoriale. Într-o narațiune cu un narator la persoana întîi periferic acesta dobîndește o semnificație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai vorbesc "ca personaj", ci ca un narator auctorial care nu este legat nici de un limbaj personal definit, nici de un anumit punct de vedere 484. Cele două tendințe discutate aici, emanciparea pasajelor lungi de dialog și a prezentării scenice de sub restricția inerentă în această situație narativă și schimbarea stilului narativ, pot fi considerate o auctorializare a naratorului la persoana întîi periferic, fenomen care, în plus, poate fi observat ocazional și la naratorul autobiografic la persoana întîi. Această auctorializare a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiune de acest fel la persoana întîi, de exemplu Cincizeci de bătrîne a lui Hemingway, este greu de distins de o narațiune la persoana a treia de un tip comparabil (de exemplu, Asasinii). În afara formei dialogate și de predominanța prezentării scenice, ambele forme sînt caracterizate înainte de toate de absența unui personaj-narator, precum și de absența personajului-reflector. În sfîrșit, monologul interior reprezintă tranziția dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală. În monologul interior, cititorul întîlnește un eu care deja manifestă trăsătura
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și persoană, 219 și perspectivă, 219 modality, 28 model de narare, v. model de relatare model de relatare model narativ, 27, 220, 253 modelul arbore genealogic, 94-95 modificarea perspectivei, 110 în poezie, 83 mod narativ, v. mod v. și prezentare scenică v. și telling monolog dramatic, 258, 329 monolog interior, 21, 119, 169, 201, 225, 299, 242, 255, 258, 269, 310, 329, 330, 337 și camera eye, 339 monolog interior direct/indirect, 329; v. și monolog interior montaj, 184, 261, 264
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiune, 71 în stilul indirect liber, 69, 172 în titlurile de capitole, 72-81 narativ, 58, 60, 73, 155-157, 160, 269 rezumativ (atemporal), 54-60, 68-69, 74, 76 tabular, 65, 83 prezentare metonimică, 125, 129, 340 prezentare personală și extrapersonală, 260 prezentare scenică narațiune de tip relatare, 60, 82, 87-88, 117-119, 121-122, 124, 179, 190, 220-223, 226, 228, 305, 310 prezentare scenică narațiune simplă, 220-221 prezentarea conștiinței, 123, 169, 171-172, 181, 205, 335 prezentarea spațiului, aperspectivală, 187-198 și perspectivă, 183-194 și schematizare, 185
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
269 rezumativ (atemporal), 54-60, 68-69, 74, 76 tabular, 65, 83 prezentare metonimică, 125, 129, 340 prezentare personală și extrapersonală, 260 prezentare scenică narațiune de tip relatare, 60, 82, 87-88, 117-119, 121-122, 124, 179, 190, 220-223, 226, 228, 305, 310 prezentare scenică narațiune simplă, 220-221 prezentarea conștiinței, 123, 169, 171-172, 181, 205, 335 prezentarea spațiului, aperspectivală, 187-198 și perspectivă, 183-194 și schematizare, 185 v. și contiguitate problematica identității, 152, 169, 173 problematizarea identității eului narator, 240 probleme de demarcație, 211, 213, 225
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de suprafață structură de adîncime, 228 structură narativă, 18, 42, 96, 122, 124, 168 subiectivizare, 196 sujet, v. fable tehnică de tip "camera eye", 338-344 tehnica omisiunii, 280 telling-showing, 11-12, 87, 190, 220-221, 223, 226-227, 235 v. și mod, prezentare scenică temă/remă, 248 teoria actelor de limbaj, 27, 96 teoria literaturii și istoria literaturii, 344 și alte discipline, 22; v. și interdisciplinaritate teoria romanului, 17, 21, 27, 80, 134, 220 teorii ale naratorului, 38-49 teorii lingvistice, 21, 45, 72, 86
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]